Conștiință?

Sub raze de soare dogorând,
Mulțimea furioasă adunată
O adulteră în mijloc aducând
Cu pietre ar fi vrut-o moartă.

Venit-a și Stăpânul printre ei
Spunându-le cuvintele ce-i apăsase,
Ei prunci fară de pată nefiind,
Piatra s-o ia - conștiința nu-i lăsase.

Dar, peste-un timp sus, pe colină,
În Logos vină negăsindu-se deloc,
Tot ei si noi - de-ntinăciune plini -
Moartea-I pe lemn am acceptat pe loc.

Petru J. // Arad, 24.08.2016

Comentarii

Cele mai vizitate postări

Dor de veșnicie, dor de Cer