Două lumi

În două lumi deodată viețuim:
Într-una de țărână și de lux
Pe care nebunește-o prețuim
Și-ntr-alta de Lumină-n care,
Dezorientați, orbecăim.

Născuți aici în astă tină
Suntem înștiințați tendențios
Că numai soarele creat ne e lumină,
Feriți fiind – în mod insidios –
S-aflăm de Dragostea divină.

Până-ntr-o zi când - ca din întâmplare
Veni-va-n noi o rază de Lumină sfântă;
Ca Har de bucurie - sau ca o încercare
Să ne aprindă luminile lăuntrice de nuntă
Și să-ncălzească inima cugetătoare.

Atunci și ochii metafizici se deschid.
Pâinea și Vinul fi-ne-vor aripi zburătoare;
Iar omul înnoit, purtând un alt veșmânt,
Cu râvnă înălțându-se spre nesfârșita zare,
Va fi mai mult în Cer decât pe-acest pământ.

Petru J. // Arad, 22.08.2016

Comentarii

Cele mai vizitate postari

Dor de veșnicie, dor de Cer