Rabdarea

Din ce in ce mai multi oameni din zilele noastre refuza sa traiasca intru rabdare. Daca cineva este cuprins de o boala, nu asteapta vindecarea cu rabdare, ci se revolta si isi blesteama viata. Iar daca isi aduce aminte ca exista si Biserica, vrea de la ea rugaciuni rapide pentru inlaturarea bolii.

Insa cel care se afla in suferinta trebuie sa-i gaseasca sensul pozitiv, acela de a creste spiritual prin ea. Trebuie sa vada in ea un mijloc pedagogic al purtarii de grija a lui Dumnezeu de a spori in viata duhovniceasca. Sfantul Grigorie Palama spune ca dupa cum plantele trebuie sa sufere toate incercarile aduse de schimbarea anotimpurilor, pentru a creste si a rodi, asa si credinciosul trebuie sa rabde chinurile de voie si pe cele fara de voie, spre a ajunge la desavarsire.

Asadar, sa nu ne revoltam atunci cand suntem in suferinta. Sa o rabdam cu credinta si sa fim siguri ca atunci cand va fi momentul potrivit, Dumnezeu o va ridica de la noi. Parintele Arsenie Papacioc ne indeamna sa nu fugim de crucea pe care ne-a dat-o Dumnezeu pentru ca s-ar putea sa dam peste altele si mai grele. Deci, rabdare in orice suferinta.

Daca vorbim de rabdare, nu putem sa trecem cu vederea ca lumea in care traim este o lume plina de ceasuri: la masina, la mana, la telefonul mobil, la calculator etc. Uitati-va la un om care este in situatia de a astepta pe cineva: fie se uita permanent la ceas, fie il suna. Este chipul omului lipsit de rabdare, nu mai poate astepta cateva minute.

E o lume care se straduieste sa aiba parte de mai mult timp. Dar nu timpul, ceea ce trece trebuie sa cautam, ci vesnicia.

Adrian Cocosila

Cele mai vizitate postări

Dor de veșnicie, dor de Cer