Scara

Urcușul spre Cer pe nouri sprijinit
Mă fascina, dar nu-l vedeam,
Lăuntric înghețat și îndărăt pășind
În loc să urc, mai mult mă scufundam.

Neghine, buruieni învârtoșate
În lanu-mi de grâu am tot plantat,
Iar treptele treizeci, ce ne-au fost date,
Niciuna, dar niciuna n-am urcat.

Nu vreau, nu vreau să plec de-aici
Fără ca urcușul să-l pornesc,
Dar am aflat că Dragostea-Lumină
Trebui-va cu silință s-o găsesc.

Cu ochi de inimă sclipirea-I să o văd,
Cu-o rază iarna din mine s-o dezghețe,
Împreună mergând pe Cale - 'nainte să pășesc,
Urcușu' către Cer - pe mine să mă-nvețe.

Petru J. // Arad, 25.08.2016

Comentarii

Cele mai vizitate postari

Dor de veșnicie, dor de Cer