Secularism

Din vechea biserică de țară
Un vaiet răsună disperat.
Au dezgolit-o și pe dinafară
De gardu-i din strămoși păstrat.

O paște-acum mistrețul din pădure
Și toată via ce-o ținea în viață
Din rădăcină a-nceput să fie smulsă;
Nevie rămânând a noastră viață.

Vom plânge-amar când fi-va prea târziu,
Când lumea-ntreagă în marasm va fi,
Călăuzindu-ne spre-ntunecatele ei temple;
Pe nori veni-va Judecata și lumea-o va sfârși.

Petru J. // Arad, 19.08.2016

Comentarii

Cele mai vizitate postari

Dor de veșnicie, dor de Cer