Eghina

În 1994:
Pe Marea Egee în croazieră lunecând
O dâră albă înspumată în urmă se scria
Ciorchini de oameni veseli se bronzau cântând
Uitând de griji, toată suflarea se distra.

Deodată-n portavoce un glas străin rasună:
„Pe Eghina, la mănăstire, la Nectarie dacă vreți,
Un grup de patruzeci din toți de se adună
Mergând din port cu autocarul, așezământul să-l vedeți”.

Construit-au paraclise și biserici trei sute șaieșcinci
Cu hram de sărbătoare pe fiecare zi din calendar,
Dar când ajuns-am la mănăstirea dintre stânci
O nestemată catedrală primiră ochii-n dar.

Chilia Sfântului cu obiecte ce le puteai atinge,
Mormântul de marmură ce-a inimă bătea,
Racla cu Sfinte Moaște ce-Mpărăția o ajunge
Ne învățară toate, pentru o oră, prin ceruri a zbura.

jp // Arad, 15.09.2016

Comentarii

Cele mai vizitate postari

Dor de veșnicie, dor de Cer