Metanoia

dumnezei, chemați suntem, prin Har să devenim
Acum, nu după moarte, când fi-va prea târziu.
Acest deziderat ne este urgență și scandal
Deranjând comoditatea lumescului om viu.

Dacă eshatonu-l așteptăm acum, nu mâine
Schimbarea radicală prin metanoia o s-o urgentăm;
Așezarea pe Cale-o s-o râvnim făr-de-amânare
Și-o luptă îndârjită, cu hotărâre și curaj, o să luptăm.

Ținta ne este suprafirescul, ce depășește lumea:
Mare scandal al rațiunii să crezi vederile cerești.
Din nou scandal: să părăsești comori și obiceiuri
Și-n spovedanie, urâciunea sufletească s-o vădești.

„Și fiul și-a venit în fire” - e-un Everest de metanoia;
Firescul omului e împlinirea firii-ntru-asemănare,
Prin epectază, treptele harului urcând spre infinit,
Iar nous, organ al contemplației
și al Dumnezeirii receptare,
Reabilitare primește-n omul ce pentru lume-i răstignit.

jp // Arad, 23.09.2016

Comentarii

Cele mai vizitate postări

Dor de veșnicie, dor de Cer