Năzuința

Privit fiind din înălțimea zorilor adânci
O negrăită întristare în raze sure se vădește,
„Nu pentru suferință te-am făcut, copile!
Coboară-n tine și cu putere năzuiește!”

Toate ce-ncerc se prăbușesc strivite-n cale,
N-am tihnă și-n mine vijelii se războiesc,
Dar nu vor izbândi, ne-nvins voi fi de jale,
Cu crucea-n suflet va trebui să biruiesc!

Din florile ce în grădina vieții infloriră
Pe una cu petale de îngeri și de sfinți,
Udată fiind cu ploi de har și de lumină,
O cheamă Năzuința și e putere-n biruinți.

Petru J. // Arad, 16.09.2016

Comentarii

Cele mai vizitate postari

Dor de veșnicie, dor de Cer