Smochinul

Era trufaș în coroană și în frunze
Dar roade nu dădea defel;
Nici când Împăratul îi ceruse
Smochine nu făcuse pentru El.

Atunci pe loc o ascultare aspră
Primi a face, și-a făcut-o 'ndată,
Frunzele 'și uscă și îi căzură,
El roadă nemaidând vreodată.

Mulți s-au mirat și se mai miră încă
Poame cum ceri, când nu e vremea lor,
Cum osândești făptura, părelnic, fără vină,
Scoțând-o pe vecie din rândul viilor.

(Tâlc a lui Vasile Voiculescu, din „Mântuirea smochinului”):
Sochimul cel mândru n-a voit,
Prin ascultare, minunea rodirii să o facă;
Atunci o altă ascultare: a uscării
Fu nevoit să o 'mplinească 'ndată.

Petru J. // Arad, 10.09.2016

Comentarii

CELE MAI CITITE

Dor de veșnicie, dor de Cer

Mănăstirea Bănceni - Ucraina: PS Mihail Jar învie oameni, crește orfani, îngrijește bolnavi... iubește oamenii

Stareţul Sofronie de la Essex (1896 - 1993)