Liniștea

Nu liniștea cea fără sunet
Sau a confortului și-a bogăției
O caută neliniștita noastră fire,
Ci-naltele tăceri ale veciei.

Liniștea pe care s-o căutăm
A sufletului este, nu a humii,
Cu Cerul împăcare ni se cere să avem
Ca început al curățirii și-al lepădării lumii.

Treapta de sus a liniștirii este isihia,
Viteazul zbor spre Cer al bărbăției,
E contemplație și rugăciune,
Extaz, răpire și pregustare-a-Mpărăției.

Petru J. // Arad, 8.10.2016

Comentarii

Cele mai vizitate postări

Dor de veșnicie, dor de Cer