Toamna

Prin viile copilăriei mele veseli alergam,
O ceată mică de copii vioi și-mbujorați;
Cu aroma dulcelui ciorchine ne-mbătam,
Cântam și ne jucam și ne aveam ca frați.

Atât de multe coșuri de struguri străvezii
Cules-am sub soare autumnal cu blânde raze
Și încă mulți ne așteptau pe frunze ruginii,
Visând la jertfa teascului și-a noii ipostaze;

Ipostază pe care orice boabă din vie și-o dorea:
Prin jertfa ei – prefacere-n Potir a deveni.
***
De-acum, de când în toamna vieții am ajuns,
Dorința unui bob de strugure o am ca vrere;
De gingășia devenirii în inimă să fiu pătruns,
Să am curajul jertfei în Domnul, spre-Nviere.

Petru J. // Arad, 18.10.2016

Comentarii

Cele mai vizitate postari

Dor de veșnicie, dor de Cer