Cu El

Fluxul imaterial al conștiinței
îmi șoptea repetat ca, urmându-l, să
escaladăm inestimatele zări bizantine.

Îmi aliniam coloanele aurite
ale echilibrului lăuntric, în zborul
lin printre miile de brațe ridicate.
Cerul trimitea picături de rouă, feeric luminate,
spre mâinile în care pulsau inimi.
Lanțul gândurilor de mulțumire
devenea tot mai lung, îmbrățișând Cerul.
Era minunat ce trăiam,
îmi părea că văd Necuprinsul.

Inimile mărindu-se, au atins-o și pe-a mea.
Se făcuseră Una. Eu cu ei, atunci, acum:
Cu El.

Petru J. // Arad, 27.11.2016

Comentarii

Cele mai vizitate postari

Dor de veșnicie, dor de Cer