La răs-Cruce

Pășind peste abisu’ lăsat
de-al deșteptării hieratic tresărit,
având cu mine cei treizeci de arginți,
i-am aruncat, dar n-am mărturisit.
Regretele-ncolțeau simțirea,
retina amintirile le returna,
dar, cu iuțeală, cineva din mine,
(voiam să cred că eul bun)
le împăca,
redându-i sufletului liniștirea.
Îmi părea prea simplu și viclean,
și drumul rătăcit;
dar, după multe și vii peregrinări,
călăuzit de Sus, răs-
Crucea am găsit.

Petru J. // Arad, 20.11.2016

Comentarii

Cele mai vizitate postari

Dor de veșnicie, dor de Cer