Simplă și duală

Azurul din înalt privea-n adâncuri
viețuitoarele de mare
ce, bucurându-se,
primeau surâsul razelor solare.
Lumina din Lumină,
simultan cu razele de soare,
le trimitea o undă nevăzută, genuină.
Doream și eu a viețui
în intersecția vectorială
a existenței,
simultan și simplă și duală.
Am străbătut adâncuri de căutare
în Univers, dar și călătorind prin mine,
pân-la disperare:
și Milostivul mi-a străluminat
întunericul din noaptea-mi,
călăuzindu-mi pașii spre Cărare.

Petru J. // Arad, 15.12.2016

Comentarii

CELE MAI CITITE

Dor de veșnicie, dor de Cer

Mănăstirea Bănceni - Ucraina: PS Mihail Jar învie oameni, crește orfani, îngrijește bolnavi... iubește oamenii

Stareţul Sofronie de la Essex (1896 - 1993)