Maria Egipteanca

O floare albă a-ncolțit
pe neclintite și adânci făgăduințe,
ale Egiptului surpate patimi încuind.
Maria traia pustiul anilor pierduți,
iar soarele ardea plutirea peste ape.
Cuvinte de taină și iubire levitau
spre ceruri serafica desăvârșire.
Citate din Scriptură-nmiresmau
văzduhul atâtor suferințe-nălțătoare,
de care Zosima s-a uimit.
Potirul, peste-un an, la țărmul existenței,
aștepta venirea peste ape
al cuvioșiei rod.
Peste înc-un an, vântul nu ștersese
scrisoarea de nisip,
dar mireasa plecată era
la al său Mire.

Petru J. // Arad, 21 ian. 2017

Comentarii

Cele mai vizitate postari

Dor de veșnicie, dor de Cer