Pasărea sculptată

Ploaia de nevoințe rodind pustia athonită
înmugurea semințele virtuții,
prin Pronie plantate de Colibașul Ioan,
în inima sfințeniei - ce va urma.
În sălașul fraților sihaștri,
din iubire făurit,
Porfirie creștea întru strădanie, învăluit de
strălucirea-i îngerească și de măiestria ce
rucodelie în suflet și în lemn sculpta.
În Liturghia după Liturghie, a dimineților
de taină, slăvea a zorilor
chemare, însoțit de triluri de privighetori.
Tinerețea-i privea prin stâncă zările
de dincolo de-ntunecimea cărnii, și-o
prea frumoasă pasăre, din el ivită,
ar fi zburat
dacă blagoslovenie ar fi avut.
Ea a fost sacrificată,
spre-a lui Porfirie
sfințenie de-apoi.

Petru J. // Arad, 9.01.2017

Comentarii

Cele mai vizitate postari

Dor de veșnicie, dor de Cer