Dreptul Simeon

În umbra anilor
de adânci tăceri,
când inima urcă prin sine etern,
din pietre se-aud armonii de vioară,
ale strunei ascunse cuvinte aștern.
Cascadă-n Lumini,
de nimeni văzută,
de sute de ani Simeon aștepta;
întâmpinarea
sclipire în ochi recunoaște,
slobozire de rob
de la Prunc își dorea.
Simeon proorocește:
prin suflet
sabie îi va trece Fecioarei -
a Fiului Cel Unul-Născut răstignire!

Petru J. // Arad, 13 feb. 2017

Comentarii

Cele mai vizitate postări

Dor de veșnicie, dor de Cer