Ștéfan și Saul

De Tine-n timp să mă ascund,
mi-este cu neputință:
-întunericul, ca stele-n diamant,
Îți e lumină;
-în gânduri mă citești prin conștiință;
drumul îngust,
spre ale Tale dintru ale Tale,
mă alină.

Prin cerul deschis, Ștéfan
pe Tatăl și pe Fiul zărește;
De veacuri, istoria se curge în dojană,
jertfa de prooroci cuvinte împlinește,
iar zborul luminii
neprihănirea emană.
Pietrele, afară din cetate,
de Ștéfan se zdrobesc;
Saul, de noul veac, noroiul fariseilor păzește.
Din inimă de sfânt cuvintele iertării izvorăsc:
„Nu socoti aceasta, Doamne!”
Iar mai apoi, pe drum,
Lumina pe Saul îl orbește.

Petru J. // Arad, 20 feb. 2017

Comentarii

CELE MAI CITITE

Dor de veșnicie, dor de Cer

Mănăstirea Bănceni - Ucraina: PS Mihail Jar învie oameni, crește orfani, îngrijește bolnavi... iubește oamenii

Stareţul Sofronie de la Essex (1896 - 1993)