Postări

Pr. Stefan Negreanu la TV Arad

Imagine
Ghilea Show 9 apr 2018, invitat Pr. Stefan Negreanu

Ce facem cu frica de moarte?

Imagine
Fiecare rugăciune adevărată este o luptă cu moartea şi o negare a morţii. Fiecare rugăciune adevărată este o luptă pentru viaţă şi o recunoaştere a vieţii.

Care este adevărata rugăciune? Este cea care te face mai tare decât moartea, prin care învingi frica şi groaza morţii.

Dacă te ridici de la rugăciune şi, privind în tine însuţi, simţi aceeaşi frică de moarte ca şi mai înainte, atunci să ştii că rugăciunea nu ţi-a fost adevărată.

Dacă te ridici de la rugăciune şi, privind în tine însuţi, simţi o nepăsare faţă de moarte, atunci să ştii că rugăciunea ţi-a fost adevărată.

Dacă te ridici de la rugăciune şi, privind în tine însuţi, simţi o dorinţă pentru unirea cât mai repede cu adevărata viaţă, atunci să ştii că rugăciunea ta este o biruinţă.

Înainte de a fi fost urcat pe Cruce, Hristos biruise o dată moartea. Acest lucru s-a întâmplat la rugăciunea din Grădina Ghetsimani.

Rugăciunea din Grădina Ghetsimani este singurul model al rugăciunii desăvârşite şi purtătoare de biruinţă, care a …

Părintele Rafail Noica: Despre Filioque

Imagine
Filioque e foarte subtilă, cum zice întrebarea, fiindcă reprezintă o culme greu de înțeles majorității. Dacă nu l-am fi avut pe Părintele Sofronie, nu știu ce am fi înțeles din asta. Filioque reprezintă un punct infintezimal de unde începe o răscruce, o despărțire de drumuri radical diferite. În ce sens? O istorie întreagă omul a încercat să-L caute pe Dumnezeu. Sunt mai multe lucruri pe care cu greu le-a înțeles, dar cu precădere persoana. Persoana s-a confundat cu individul. Individul este ultima formă de diviziune a unei specii, pe care nu o mai poți diviza. Poți diviza omenirea în tot felul de categorii, în neamuri, în etnii, în familii și apoi în persoane. Dacă mai divizezi o persoană o tai cu sabia în două și.. gata… s-a terminat cu persoana. Dacă trăim ca animalele în termenii individului, acolo, cu precădere, se îndreptățește mândria și egoismul. Mândria este închiderea în sine, nu ca smerenia care se dăruiește celui iubit fără întoarcere asupră-și. Egoismul este gândirea la …

Pentru toate multumiţi Domnului – şi pentru boală mulţumiţi

Imagine
Dacă totul e de la Domnul, şi boala dumneavoastră este tot de la El. Dacă tot ce este de la Domnul e spre mai bine, înseamnă că şi boala dumneavoastră. Vrăjmaşul vă insuflă: „Nu vei rezista”. Răspundeţi-i: nici nu mă gândesc să rezist de unul singur, ci nădăjduiesc că Milostivul Dumnezeu nu mă va lăsa singur, ci mă va ajuta să ţin piept cum m-a ajutat şi până acum. Iarăşi boala! Să vă dea Domnul răbdare şi seninătate şi să vă izbăvească de cârtirea cea păcătoasă! Nu priviţi cu mohorâre la neputinţe. Ele arată mai degrabă mila şi luarea-aminte a lui Dumnezeu faţă de noi decât lipsa Lui de bunăvoinţă.
Tot ce este de la Dumnezeu spre bine este. Sunt boli a căror vindecare este oprită de Domnul – atunci când El vede că boala e mai de trebuinţă ca sănătatea pentru mântuire.
Nu pot să spun că asta nu s-ar întâmpla şi în ceea ce Vă priveşte. Dumnezeu a trimis boala. Daţi mulţumită Domnului, fiindcă tot ce e de la Domnul spre bine este. Dacă simţiţi şi vedeţi că sunteţi vinovat, începeţi cu p…

“Rezistă! Nu-L face de râs pe Hristos!”

Imagine
"Când am fost arestat, anchetatorul mi-a smuls crucea de la gât şi a aruncat-o în lada de gunoi. Eu am luat-o de acolo. El m-a bătut crâncen şi a aruncat din nou crucea la gunoi. Eu nu m-am lăsat. Iarăşi, am ridicat crucea şi el m-a călcat în picioare. După 8-9 încercări, ofiţerul a cedat. M-a lăsat în pace (...)
Fiind în camera de tortură, îmi spuneam: “Rezistă! Nu-L face de râs pe Hristos” şi poate nu o să mă crezi, frate, dar după 60 de lovituri nu mai simţeam nici o durere. Corpul singur lucra fără voia mea, parcă se autoanestezia.
În închisoare încetezi să exişti, doar Hristos te ţine în viaţă. La ieşirea din Aiud, am aflat că sărmana mea mamă, atunci când scria acatistul pentru preot, îmi trecea numele şi la vii, şi la morţi, neştiind nimic despre mine. Avea mare dreptate – în puşcărie, eram şi viu, şi mort, deopotrivă.”
Parintele Adrian Făgețeanu de la Lainici (1912 - 2011)

sursa: Voci Conservatoare

Biserica lui Hristos este familia lui Dumnezeu

Imagine
Biserica lui Hristos, fratii mei, nu e nicicum o societate filosofica in care oamenii se intrec in cele ale mintii, incercand a afla raspuns la intrebarea daca exista sau nu Dumnezeu. Biserica lui Hristos este familia lui Dumnezeu, care pastreaza vechea marturie si o adauga pe cea noua – o marturie nu despre faptul daca este Dumnezeu, aceasta se intelege de la sine, ci despre faptul ca Dumnezeu S-a aratat lumii in trup, in chipul Domnului Iisus Hristos. Acea familie a crescut intr-atat de-a lungul a doua mii de ani, incat intrece in numar cele mai mari imparatii ale lumii. Biserica nu e filosofie, Biserica e marturie: marturia vie a oamenilor vii.
Daca Dumnezeu nu s-a aratat si n-a dat o marturie personala despre Sine, atunci oamenilor nu le ramane nimic de facut decat sa astepte deznadajduiti pana ce se va arata Dumnezeu. Caci pana ce Dumnezeu nu Se arata in chip neindoielnic si nu da marturie personala despre Sine, tot ce vor cugeta, vor vorbi si vor scrie despre Dumnezeu nu sunt d…

Toate simţămintele rele care vor să stăpânească sufletul se risipesc prin smerenie

Imagine
Durerea este o putere sufletească pe care Dumnezeu a pus-o înlăuntrul nostru, cu menirea de a lucra binele, iubirea, bucuria, rugăciunea. Împotriva acesteia, diavolul izbuteşte şi ia această putere din bateria sufletului nostru şi o foloseşte spre rău, prefăcând-o în întristare şi aducând sufletul la moleşire şi nepăsare. Îl chinuieşte pe om, îl face robul lui, îl îmbolnăveşte sufleteşte.
Există un secret: să prefaceţi lucrarea demonică într-una bună. Este greu şi este nevoie şi de o oarecare pregătire. Pregătirea este smerenia. Prin smerenie smulgeţi harul lui Dumnezeu. Vă dăruiţi iubirii lui Dumnezeu, adorării Lui, rugăciunii. Dar şi dacă le faceţi pe toate, tot nimic n-aţi izbutit dacă n-ai dobândit smerenie. Toate simţămintele rele – nesiguranţa, deznădejdea, dezamăgirea, care vor să stăpânească sufletul, se risipesc prin smerenie. Cel ce nu are smerenie, egoistul, nu vrea să-i tai voia, să-l atingi, să-l mustri. Se necăjeşte, se mânie, se răzvrăteşte, se împotriveşte, îl stăpâneşt…

Veti deveni ca cineva care este foarte indragostit

Imagine
Iar voi, daca iubiti rugaciunea mintii, jeliti si plangeti cautandu-L pe Domnul Iisus. Si acesta se va descoperi ca iubire de foc care arde toate patimile. Si veti deveni ca cineva care este foarte indragostit, care numai ce se gandeste la persoana pe care o iubeste, ca ii tresare inima si incep sa-i curga lacrimile din ochi.

O astfel de iubire dumnezeiasca si foc de dragoste trebuie sa arda inima voastra, incat numai ce va auzi sau va spune "Doamne Iisuse Hristoase, dulcea mea iubire! Maica, Preasfanta Fecioara, dulcea mea Maica!", de indata sa inceapa lacrimile a curge.
Gheron Iosif - Marturii din viata monahala

Oamenii şi-au părăsit duhovnicii şi au umplut spitalele de boli mintale

Imagine
Vino în chilie, să o binecuvântezi pentru mine!, m-a chemat gheronda.
Eu, să binecuvântez chilia celui binecuvântat, m-am gândit! Necurăţitul să sfinţească pe cel curat!
Am intrat în chilie încet, cu mare grijă. În chilia unui pustnic intri cu teamă, ca într-un loc de taină. Era murdar, neîngrijit. Dar acestea sunt lucruri fără importanţă pentru „atletul lui Hristos”. Cum să găseşti timp pentru un astfel de lucru? Mi-a adus apă şi puţin rahat, semne ale dragostei lui. Într-adevăr, în pustia aceea înţelegi dragostea curată şi sinceră. Întreaga inimă a monahului se regăseşte pe tava aceea mică cu puţină apă şi dulceaţă! El îţi dăruieşte totul.
‒ Ai venit din lume?
‒ Da.
‒ Cum e acolo?
Aceasta e întrebarea obişnuită pe care o auzi la Athos. De această dată, totuşi, este de mare importanţă. Asta pentru că cel ce a întrebat a lăsat lumea ce se îndreaptă spre distrugere, acum cincizeci de ani, şi nu s-a mai întors. Deci, pustnicul ştie foarte bine ce înseamnă „lumea”. Este zidirea lui Dumn…

Stareţul Sofronie de la Essex (1896 - 1993)

Imagine
1. Părintele Sofronie defineşte creştinismul ortodox pe baza unei triade teologice: Biserică - dogmă – asceză. Un creştinism fără unul din aceste elemente esenţiale nu ar fi un creştinism ortodox integral şi autentic. "Trei lucruri nu înţeleg: 1) o credinţă adogmatică, 2) un creştinism nebisericesc, 3) un creştinism fără nevoinţă. Şi aceste trei: Biserica, dogma şi asceza (adică nevoinţa creştină) sânt pentru mine un tot al vieţii." Mulţi dintre credincioşii contemporani adoptă un creştinism secularizat, fără Biserică, cu excepţia momentelor esenţiale din viaţă (naştere, nuntă, înmormântare); un creştinism fără cunoaşterea dogmelor şi a spiritualităţii ortodoxe, pe care le consideră doar o teorie, o filosofie teologică sau, cel mult, o doctrină; şi, nu în ultimul rând, un creştinism fără cruce sau un creştinism comod şi confortabil, fără nevoinţă şi iubirea răstignită pentru aproapele.
2. În teologia stareţului Sofronie predomină modul în care credinciosul Îl concepe pe Dum…

Sfaturi pentru rugăciune ale Starețului Porfirie

Imagine
Să nu-L constrângem pe Dumnezeu cu rugăciunile noastre. Să nu cerem de la Dumnezeu să ne slobozească de ceva, boală etc. sau să ne rezolve problemele noastre, ci să cerem putere și întărire de la El, ca să putem suferi. Așa cum bate El cu noblețe la ușa inimii noastre, tot astfel și noi să cerem cu noblețe ceea ce dorim, iar dacă Domnul nu răspunde, să încetăm a o mai cere. Când Dumnezeu nu ne dă ceea ce cerem cu insistență, înseamnă că are motivele Sale s-o facă.

Are și Dumnezeu „tainele” Sale. De vreme ce credem în buna Sa purtare de grijă, de vreme ce credem că El cunoaște toate cele ale vieții noastre și că totdeauna ne vrea binele, de ce să nu-I acordăm încredere? Să ne rugăm simplu și liniștit, fără stress și constrângere. Știm că trecutul, prezentul și viitorul, toate sunt cunoscute, goale și descoperite înaintea lui Dumnezeu, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel: „…nu este nici o făptură ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale şi descoperite, pentru ochii Celui în faţa Cărui…

Comunicarea lui Dumnezeu cu oamenii

Imagine
Un interes aparte prezintă tâlcuirea pe care Sfântul Grigorie de Nissa o dă felului în care comunică Dumnezeu cu oamenii și despre cum Își descoperă propria voie, de vreme ce El nu vorbește limba oamenilor

La botezul lui Hristos în râul Iordan și la Schimbarea la Față s-a auzit glasul Tatălui Care Îl recomanda pe Hristos ca Fiu al Său iubit: ”Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit”. Sfântul Grigorie de Nissa tâlcuiește că de sus s-a auzit glasul lui Dumnezeu”care îi învață pe oameni să nu creadă că ceea ce vedeau era doar o formă, ci să creadă că iubitul Fiu al lui Dumnezeu este adevărat”. Și ceea ce este important este faptul că glasul acesta a primit chip de la Dumnezeu în aer, ”ca să priceapă cei ce auzeau, și a fost exprimat în felul obișnuit în care oamenii vorbeau în epoca aceea”, ”având ca scop mântuirea celor ce auzeau, în acest chip a articulat Dumnezeu cuvântul în aer”.
Dumnezeu le vorbește oamenilor în alte chipuri, nu prin cuvinte, iar oamenii pricep voia l…

"Nu am venit să aduc pace, ci sabie"

Imagine
“Nu socotiţi că pace am venit să aduc pe pământ; nu am venit să aduc pace, ci sabie."
Aşa a grăit Domnul. A se citi: Nu am venit să împac adevărul cu minciuna, înţelepciunea şi prostia, binele şi răul, dreptatea şi silnicia, bestialitatea şi omenia, inocenţa şi desfrânarea, pe Dumnezeu şi pe mamona: ci am adus sabie ca să tai şi să le despart, încât să nu se amestece.
Cu ce să le desparţi, Doamne? Cu sabia adevărului. Ori cu sabia cuvântului Lui Dumnezeu, ceea ce e totuna: fiindcă adevărul este cuvântul Lui Dumnezeu, şi cuvântul Lui Dumnezeu este adevărul. Apostolul Pavel indeamnă: luaţi sabia duhovnicească, care este cuvântul lui Dumnezeu. Iar sfântul Ioan a văzut în vedenie pe Fiul lui Dumnezeu în mijlocul a şapte sfeşnice, şi din gura Lui ieşea o sabie ascuţită de amândouă părţile. Sabia care iese din gură ce poate fi altceva decât cuvântul Lui Dumnezeu, cuvântul adevărului? Acestă sabie este mântuitoare pentru lume, nu pacea binelui cu răul.
Că acestă înţelegere este dreaptă …

Darul “rugăciunii înfocate”

Imagine
Darul “rugăciunii înfocate”, graţie căruia sentimentul propriei existenţe, te trimite cu gândul la viaţa Sfântului Antonie. El s-a rugat trei zile şi trei nopţi, pînă când diavolii s-au prăvălit în faţa lui Dumnezeu, implorându-L să-l scoale pe Sfânt din rugăciune, întrucât flacăra din el devenise insuportabilă, periclitând temeliile demonice ale acestei lumi. “De vrei să fii desăvîrşit, fă din tine o flacără”, spunea avva losif care, atunci cînd se ridica şi întindea mâinile spre cer, părea să ţină în ele zece lumânări aprinse.
Paul Evdokimov – Iubirea nebuna a lui Dumnezeu

Tacerea care vorbeste

Imagine
Sfintii Parinti ne invata ca omul trebuie sa taca, pentru ca Dumnezeu sa poata vorbi inlauntrul sau. Acelasi lucru se intampla si in relatiile cu semenii. Ca celalalt sa poata vorbi cum trebuie, are nevoie de tacerea noastra.
Sunt foarte multe persoane care au auzit cuvintele lui Hristos, dar putine au auzit tacerea Lui. Foarte putini dintre noi aud si tacerea oamenilor bineplacuti lui Dumnezeu. O tacerea care graieste. Sa ne amintim ca atunci cand monahii i-au cerut avvei Pamvo sa spuna un cuvant de zidire unui oaspete de seama, avva Pamvo le-a raspuns: "Daca nu-l zideste tacerea mea, nu-i va folosi nici cuvantul meu."
Ca sa ajungi sa auzi aceasta graire prin tacere, e nevoie de intalnirea si de unirea cu Dumnezeu. Numai El iti poate da si tie darul de a vorbi prin tacere.
Nu doresc sa las sa se inteleaga ca vorbirea ar fi daunatoare. Dimpotriva, nici tacerea nu este tot timpul folositoare. Este foarte important ca omul sa stie ca cine tace atunci cand este bine sa taca, s…

Găsim în Biblie că, prin rugăciunile pentru cei adormiți, Dumnezeu le iartă păcatele?

Imagine
Hristos spune: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”. Sfântul Apostol Pavel ne spune că „şi de trăim, şi de murim, ai Domnului suntem”. Deci nu vorbim despre morţi şi vii în Biserică, ci despre pururi candidaţi la înviere. Într-adevăr, dacă cei morţi ar muri, n-am putea face nimic. Dar pentru că cei morţi sunt vii, putem să facem totul pentru ei. Biserica nu este alcătuită doar din Biserica triumfătoare sau doar din Biserica luptătoare, ci din Biserica slujitoare. Cei morţi ne ajută cu rugăciunile lor, avem sfinţii de partea noastră, iarcei vii se roagă ca cei morţi să se împlinească în lumina lui Hristos. Argument sunt toate cele patru Evanghelii. Învierea Mântuitorului Iisus Hristos este cel mai puternic argument al faptului că ne putem ruga pentru cei morţi. Spuneţi-mi, aveţi senzaţia că Maica Domnului în noaptea în care Hristos era în mormânt a mers la o bere rece? Credeţi că a mers să mănânce mielul de Paşti, când ea ştia că Mielul Hristos e sub piatră?! Există o teribilă explicaţi…

Sase poezii de Petre Nicandru

Imagine
Sase poezii de Petre Nicandru publicate in revista "actualitatea literară" nr.81, mai 2018 (la pag. 18): http://actualitatea.eu/al81.pdf
Fac parte din volumul "In capcana timpului".

Limonariu: "Un ceas ca 300 de ani"

Imagine
Limonariu: "Un ceas ca 300 de ani" - Pilda citita si comentata de Pr. Stefan Negreanu.

Pentru a asculta inregistrarea (10min si 7sec), porniti player-ul de mai jos:

If you cannot see the audio controls, your browser does not support the audio element

Deznădejdea – culmea păcatelor

Imagine
Cel mai greu păcat este deznădejdea. Acest păcat defaimă Sângele atotsfânt al Domnului nostru Iisus Hristos, respinge atotputernicia Lui, respinge mântuirea dăruită de El, arată că în suflet domneau nădejdea în sine și trufia, că era străin de credință și de smerenie. Mai mult decât orice alte păcate, ca de o otravă ucigașă, ca de o fiară cumplită, trebuie să ne păzim de deznădejde.
Aceasta, ajunsă la deplinătate, se arată de obicei prin sinucidere sau prin fapte care sunt totuna cu sinuciderea. Păcatului sinuciderii îi urmează ca gravitate păcatele de moarte, cum ar fi omorul, precurvia, erezia și celelalte de aceeași teapă. Cel ce rămâne în ele este socotit mort cu sufletul, nu e îngăduit de rânduielile Sfintei Biserici la împărtășirea Sfintelor lui Dumnezeu Taine, să ia parte la sfintele slujbe.
Sfântul Ignatie Briancianinov, De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu

sursa: doxologia.ro

CE ESTE SMERENIA?

Imagine
...V-ați pus vreodată această întrebare???...
...Greu răspuns...
...Si totusi răspunsul la această întrebare este mai presus de măsurile şi legile omeneşti.
...Pentru că smerenia nu are o definiție...

...Smerenia înseamnă să dorești Cerul în tine dar să nu uiți că te hranesti încă cu roadele pământului...

...Smerenia înseamnă să dai ce ai in suflet fără să ceri nimic în schimb...

...Smerenia înseamnă ca atunci când se face prezența, nimeni să nu răspundă, pentru că în momentul în care vezi că ești smerit, atunci ai căzut în cea mai mare înșelate...

...Smerenia înseamnă să fii cu predica de pe munte și cele 9 Fericirii în suflet ...
... dar să vezi că te-ai inzapezit pe muntele celor 10 Porunci și cauți să alergi la rugul aprins al credinței.

...Smerenia înseamnă să vrei sa ajungi pe Muntele Taborului dar să te impotmolesti pe anevoiosul drum al postului

...și mai cu seamnă să te gândești mereu la cuvintele Evangheliei și să oftezi că nici pe sfert nu le-ai împlinit...

... Smerenia nu…

Despre legătura dintre spovedanie şi împărtăşire

Imagine
Întrebare din partea revistei „Kifa” (Moscova): Părinte, Petru! În ultima perioadă, în blogosfera ortodoxă rusă, tot mai intens se discută problema legăturii dintre mărturisirea păcatelor şi împărtăşirea euharistică. Cum au ajuns să fie legate aceste Taine între ele? De ce, după părerea Dumneavoastră, problema a ajuns să fie atât de intens discutată?
Discuţiile pe marginea acestui subiect, în mediul bisericesc rusesc, se poartă cel puţin din anul 2006 şi acest lucru este îmbucurător. Am urmărit cu atenţie tot ce s-a scris la această temă şi, după părerea mea, majoritatea teologilor care s-au pronunţat la acest subiect pun problema foarte corect şi vin cu propuneri care se înscriu destul de reuşit în duhul Tradiţiei Bisericii, precum şi în realitatea vieţii bisericeşti de astăzi.
După cum vom vedea mai jos, grecii nu au o astfel de problemă, dar la noi, unde împărtăşirea sistematică abia este restabilită pe ici-pe colo, se constată că aceasta este împiedicată de „regula” mărturisirii l…

Filmări cu drona la Muntele Athos

Imagine

Nadejdea si increderea in Dumnezeu

Imagine
Desi e atat de necesar pentru razboiul nevazut sa nu ne incredem in noi insine, cum am spus, totusi, daca disperam, adica daca n-avem nici cea mai mica incredere in noi insine, e sigur ca ori vom dezerta din lupta, ori vom fi invinsi de vrajmasi. De aceea, in legatura cu completa renuntare la noi insine, e necesar sa avem si o perfecta nadejde si incredere in Dumnezeu, sperand sa primim numai de la El orice lucru bun, orice ajutor si orice izbanda.
Fiindca, dupa cum de la noi, care nu suntem nimic, nu asteptam nimic, din care cauza nu ne incredem deloc in noi, tot astfel ne vom bucura fara frica fata de Dumnezeu pentru orice victorie, indata ce am inarmat inima noastra cu o nadejde vie intr-Insul, ca sa primim ajutorul Lui, dupa cuvantul psalmistului: "Nu intoarce fata Ta de la mine si nu lepada cu manie pe sluga Ta, Tu esti ajutorul meu, nu ma lasa si nu ma parasi, Dumnezeul mantuirii mele" .
Dar aceasta nadejde si acest ajutor pot fi dobandite in chip hotarat. Patru sunt …

Osandirea ingaduita si neingaduita

Imagine
Un pustnic l-a vazut pe un oarecare frate pacatuind si a inceput sa planga. "Vai mie! - zicea el. Fratele meu greseste astazi, iar maine voi gresi eu!". Dupa aceasta, intorcandu-se catre ucenicul sau, a adaugat: "In orice greseala va cadea de fata cu tine vreun frate si cat de grea ar fi ea, sa nu-l osandesti, ci trebuie sa fii incredintat ca tu gresesti mai mult decat el, chiar daca el ar fi mirean.
Abatere de la aceasta pravila poti sa faci doar cand se intampla sa auzi pe cineva hulind pe Dumnezeu ori vorbind vreo erezie".
sursa: crestinortodox.ro

Istoria Bizantului. Lectia bizantina

Imagine
Film documentar realizat de Arhimandritul Tihon, autorul cărții "Nesfinții sfinți". O frumoasă sinteză istorică despre viața Imperiului Bizantin, care s-a destrămat treptat pe mâna greșelilor pe care le-a făcut si nu numai. O lecție necesară nouă celor ce trăim în secolul XXI într-o Europă fără Dumnezeu.

Ce sunt proorociile şi de ce nu sunt clare în privinţa timpului?

Imagine
Pentru credincioşi, proorocia nu are mare însemnătate, pentru că aceasta nu ne înştiinţează despre ceva nou pe care ar trebui să-l aflăm. Noi mergem „prin credinţă”, iar nu „prin vedere”. Aşadar, nu avem nevoie de informaţii despre cele ce se vor întâmpla în viitor, de vreme ce ne vor deveni cunoscute, iar noi le vom aştepta cu nădejde.
Prin proorocie Dumnezeu ne aduce la cunoştinţă că rămâne „credincios întru toate cuvintele Sale” (Psalmi 144, 13) şi ne întăreşte răbdarea prin aceea că ne descoperă în chip practic că rămâne întotdeauna cu noi. Valoarea cea mai însemnată o au proorociile care se referă la arătarea lui Dumnezeu Cuvântul şi care descoperă că El este unicul Restaurator şi Mântuitor al lumii, şi în special al omului, care s-a prăbuşit în stricăciune.
Aceasta a fost esenţa dorului şi a interesului nostru şi s-a realizat atunci când a venit „plinirea vremii”, precum Cuvântul însuşi a prevestit şi a pus în lucrare. Restul proorociilor pe care le descriu Sfintele Scripturi, …