ORIZONT ORTODOX

Pr. Lucian Farcașiu: „A doua zi de Crăciun; Soborul Maicii Domnului” (26.12.2025)

Pentru Dumnezeu exista doar timpul prezent. Astazi, este numele timpului lui Dumnezeu, marturisea parintele Galeriu. Asa ca nu e cazul sa socotim ca avem parte de o greseala atunci cand auzim in Biserica, dupa mai bine de 2000 de ani de la nasterea Mantuitorului in Betleem, cantandu-se "Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta naste". Suntem chemati de Biserica sa traim "vremea aceea". E bine sa nu uitam niciodata ca in fiecare luna decembrie, nu ne amintim de ceva ce s-a petrecut candva. Fiul lui Dumnezeu Se naste tainic si in zilele noastre, motiv pentru care suntem datori sa traim prin cuvantul "astazi". Ingerul le-a vestit pastorilor: "Astazi vi S-a nascut Mantuitor, Hristos Domnul". Iar credinciosii canta: "Astazi S-a nascut Hristos, Mesia chip luminos" sau "O, ce veste minunata in Betleem ni se arata, ca astazi S-a nascut Cel fara de inceput". In Biserica, Nasterea Domnului se petrece si acum si se va peterece m...

Pr. Lucian Farcașiu: „Genealogia Mântuitorului” (21.12.2025)

Vrei să agoniseşti smerenie? Împlineşte porun­cile evanghelice: odată cu ele, se va sălăşlui în ini­ma ta şi va fi însuşită de către ea sfânta smerenie, adică însuşirile Domnului nostru Iisus Hristos. Începutul smereniei este sărăcia duhului, mij­locul sporirii în ea este pacea lui Hristos, care co­vârşeşte orice minte şi înţelegere, iar sfârşitul şi desăvârşirea ei sunt dragostea lui Hristos. Smerenia nu se mânie niciodată, nu caută să fie pe placul oamenilor, nu se lasă pradă întristă­rii, de nimic nu se teme. Oare se poate lăsa pradă întristării cel care dinainte s-a recunoscut ca fiind vrednic de orice necaz? Oare se poate înfricoşa de necazuri cel ce din vreme s-a sortit necazurilor, care le priveşte ca pe un mijloc de mântuire a sa? Bineplăcuţii lui Dumnezeu au îndrăgit cu­vintele tâlharului celui cu bună înţelegere, care a fost răstignit alături de Domnul. În necazurile lor, ei obişnuiau să spună: „cele vrednice de faptele noastre primim: pomeneşte-ne, Doa...

Pr. Ștefan Negreanu: „Pilda celor poftiți la cină” (14.12.2025)

“VRĂJMAŞ MILOSTIV ŞI PRIETEN VICLEAN” Când potrivnicul mântuirii noastre se vede bătut la prima piedică – cea mai uşoară – ce o ridică în calea robilor lui Dumnezeu prin lume, mândria nu-l lasă să se dea bătut, ci le stârneşte a doua piedică prin viciile trupului, sau o iubire trupească de sine. La o atare înaintare a luptei pentru mântuire se tânguie trupul, ca să te milostiveşti de el; e tânguirea vicleană a stricăciunii, care nu trebuie ascultată, ci scoasă din rădăcină şi firea făcută iarăşi curată. De aceea Părinţii i-au zis trupului: vrăjmaş milostiv şi prieten viclean. In vremea negrijei de mântuire trupul se nărăvise cu patimile şi poftele, iar acestea l-au desfrânat şi l-au scos de sub conducerea minţii, sau, mai bine-zis, au scos mintea de la conducere, încât se răscoală cu neruşinare împotriva sufletului, chinuindu-l în tot felul, şi se întărâtă până şi împotriva lui Dumnezeu. “Căci pofta cărnii este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, fiindcă nu se supune legii lui Dum...

Pr. Marius Dărăban: „Tămăduirea femeii gârbove” (7.12.2025)

Pr. Ștefan Negreanu: „Sf. Ier. Nicolae” (6.12.2025)

În această lună, în ziua şasea, pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Nicolae, arhiepiscopul Mirei Lichiei, făcătorul de minuni. Cel între sfinţi Părintele nostru Nicolae a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian. Mai întâi a strălucit prin vieţuire călugărească; iar pentru viaţa lui îmbunătăţită a fost făcut arhiereu. Dar pentru că sfântul propovăduia cu îndrăzneală credinţa în Hristos a fost prins de mai-marii cetăţii, a fost bătut şi chinuit, apoi aruncat în temniţă, împreună cu alţi creştini. Când marele şi binecredinciosul împărat Constantin a ajuns, cu voia lui Dumnezeu, împărat al romanilor, au fost eliberaţi din legături toţi cei închişi şi, odată cu aceştia, şi Sfântul Nicolae, care s-a dus în Mira.  Nu după multă vreme a fost adunat de marele Constantin cel dintâi sinod de la Niceea, la care a luat parte şi minunatul Nicolae. Sfântul Nicolae a făcut multe minuni aşa cum arată Istoria vieţii sale. A izbăvit de la moarte pe trei bărbaţi n...

Pr. Ștefan Negreanu: „Dregătorul bogat; Sf. Andrei” (30.11.2025)

IPS Laurențiu Streza: „Canonizarea Sf. Cuv. Mărt. Arsenie de la Prislop” 28.11.2025

Canonizarea locala a Sf. Cuv. Mărt. Arsenie de la Prislop – 28.11.2025

Pr. Ștefan Negreanu: „Bogatul căruia i-a rodit țarina” (23.11.2025)

Dacă oamenii, rudele ți-ar face bine, ție ce cruce ți-ar mai rămâne? Deci roagă-te pentru cei ce te blestemă, fă bine celor ce-ți fac rău; celui ce-ți cere nedrept dă-i tot ce-i trebuie lui din lăcomie. Cu alte cuvinte, nu te împotrivi răului când te asuprește cu nedreptate, ca să nu calci legea iubirii de Dumnezeu și de oameni, indiferent cum sunt ei. Tu fii cum trebuie. Tu să ai grijă să nu zici rău absolut nimănui, indiferent ce nedreptate ți-ar face pentru că iertându-le toate, așa urmezi lui Iisus, așa ții împotriva firii sau mai bine zis mai presus de fire legea lui Dumnezeu – a iubirii. Cu toți sunt fiii lui Dumnezeu, chiar dacă ei tăgăduiesc asta, iar tu trebuie să știi că şi ei au un suflet de mântuit. Părintele Arsenie Boca sursa: ganduridinierusalim.com

Era de multe ori singur. Un om şi o chilie săpată în munte. Undeva la câţiva kilometrii de Mânăstirea Sâmbăta, pe un drum de munte părăsit de echilibru, stă mărturie mica peşteră în care Părintele Arsenie se retrăgea departe de fiorul lumii. Să nu ne închipuim singurătăţile marilor duhovnici ca nişte pocaluri cu miere aduse de îngeri, ca un permanent dialog cu revelaţia. Nici vorbă de aşa ceva. Ele sunt şi grele, şi triste şi pricinuitoare de gânduri ciudate. Părintele Arsenie era şi el însuşi un om atins de aura sfinţeniei şi nimic mai mult. Avea dureri, poate slăbiciuni, poate regrete, dar pe toate acestea le acoperea cu o dragoste imensă faţă de Dumnezeu. În urmă cu câţiva ani m-am încumetat să urc până sus la peşteră. Am facut-o cu entuziasm, ca orice pelerin ortodox care caută să calce pe urmele marilor înaintaşi. Ajuns acolo sus am avut descoperirea omului Arsenie Boca. Am simţit că dincolo de felul în care îşi împărţea sufletul său miil...

Şi aşa îi dăruieşte Domnul Dumnezeu aceluia plînsul fericit sau porunca a doua. «Fericiţi, zice, cei ce plîng», adică bine este a se plînge cineva pe sine însuşi şi pe aproapele din dragoste şi rîvnă. Ε ca cel ce  plînge pentru un mort sub puterea gîndurilor înfricoşătoare, dinainte de moarte, pentru cele ce vor fi după moarte. El suspină din adîncul inimii şi în tînguire multă, negrăită. Şi nu se îngrijeşte nici de cinste, nici de necinste, ci dispreţuieşte chiar viaţa însăşi, ba uită adeseori şi de mîncare, din durerea inimii şi a tînguirii neîncetate.  În felul acesta harul lui Dumnezeu şi Maica de obşte a tuturor îi va dărui lui blîndeţea şi începutul urmării lui Hristos, adică a treia poruncă, cum a zis Domnul: «Fericiţi cei blînzi». Unul ca acela se face întărit ca o stîncă şi nu mai e clintit de nici un vînt sau val al vieţii, ci e pururea la fel, în prisosinţă şi în lipsă, în bună stare, în cinste şi în ocară.  Şi simplu vorbind, în orice lucru, el cunoaşte cu bun...

Pr. Dacian: „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” (21.11.2025)

Intrarea Maicii Domnului in Biserica este praznuita pe 21 noiembrie. Aceasta sarbatoare este cunoscuta in popor sub denumirea de Vovidenia sau Ovedenia. Parintii Maicii Domnului sunt Sfintii Ioachim si Ana. Lipsiti de copii, dar cu credinta in Dumnezeu, L-au rugat pe Dumnezeu sa le daruiasca cinstea de a fi parinti, fagaduind ca daca vor avea un copil, il vor duce la templu si il vor inchina Lui. Un inger le vesteste ca vor avea o fata pe care o vor numi Maria. Sfintii Ioachim si Ana nu au uitat de promisiunea facuta lui Dumnezeu si la trei ani de la nasterea Maicii Domnului au dus-o pe fiica lor la templu. Aici a fost intampinata de marele preot Zaharia, tatal Sfantului Ioan Botezatorul, care a dus-o in cea mai sfanta incapere din acest loc, in Sfanta Sfintelor, unde a stat pana la varsta de 15 ani. A fost condusa in acel loc sfant, pentru ca ea insasi avea sa devina "Sfanta Sfintelor" lui Dumnezeu, salas a lui Dumnezeu-Cuvantul. Din ea, Cel Necuprins, Cel Vesni...

Pr. Ștefan Negreanu: „Sf. M. Mc. Mina” (11.11.2025) Hramul Bisericii Facultății de Teologie Ortodoxă ARAD

Sfantul Mina este praznuit de ortodocsi pe 11 noiembrie, iar romano-catolicii il serbeaza pe 24 noiembrie. Este sfantul care ii ocroteste pe pagubiti, se arata grabnic ajutator celor nedreptatiti in procese si celor ce au pierdut ceva sau au fost inselati. Mii de oameni, fiecare cu durerea pierderii a ceva, sunt prezenti indeosebi pe 11 noiembrie, la Biserica "Sfantul Mina" din Bucuresti, cu credinta ca vor recapata ce-au pierdut daca se roaga la moastele mucenicului Mina. Sfantul Mina este de origine egipteana. S-a nascut in apropiere de Memphis, stravechea capitala a faraonilor. A trait in timpul imparatilor romani Diocletian si Maximian. Ramane orfan pe cand era copil. Tatal i-a murit cand avea 11 ani, iar mama sa a murit la doar trei ani dupa acesta. Sfantul Mina ajunge in armata imperiala, insa, pe 23 februarie 303, cand Diocletian a emis primul edict de persecutare a crestinilor, paraseste armata si se retrage in desert, dedicandu-se vietii ascetice. Dupa...

Pr. Ștefan Negreanu: „Învierea fiicei lui Iair; Sf. Nectarie de la Eghina” (9.11.2025)

Acatistul Sfântului Nectarie - Mănăstirea Radu Vodă

Cât de frumos este chipul celui credincios! Ce minunată este bucuria lui! Frumuseţea lui tainică te atrage, iar expresia feţei lui mărturiseşte credinţa în Dumnezeu. Calmul şi pacea ce se pot vedea pe chipul său sunt o reflectare a păcii ce se găseşte în sufletul său, în inima sa liniştită şi netulburată de nimic. Bunătatea zugrăvită pe faţa celui credincios mărturiseşte despre curăţia conştiinţei sale. El se înfăţişează ca un om care s-a lepădat de tirania grijii permanente pentru cele lumeşti, grijă ce produce suferinţă sufletului, iar credinţa sa statornică în Dumnezeu este viu exprimată de trăsăturile chipului său. Credinciosul adevărat se arată a fi un om fericit. Şi este fericit pentru că are certitudinea originii divine a credinţei sale şi este convins de adevărul ei. Dumnezeu, în chip tainic, îi vorbeşte inimii sale şi o umple de bucurie sfântă. Inima şi cugetul său sunt dăruite lui Dumnezeu. Inima sa se încălzeşte de focul iubirii pentru Dumnezeu iar sufletul său alear...

Pr. Ștefan Negreanu: „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” (8.11.2025)