Postări

Se afișează postări din iulie, 2019

Film: Dimineața care nu se va sfârși

Imagine
“Dacă vreți cu adevărat liniște în lume, nu suflați spre flacăra creștinismului, ci lăsați-o să lumineze!”
Un film-eveniment ignorat de presa mainsteam: “DIMINEATA CARE NU SE VA SFARSI” – o poveste traumatica din diaspora românească. Filmul este scris si regizat de PREOTUL CIPRIAN MEGA. 
(cuvantul-ortodox.ro)

Scenariu, Regia: Ciprian Mega, DOP: Liviu Marghidan, Producători: Eirina Film si Scharf Film, Actori: Ela Ionescu, Oividiu Crisan, Valeriu Andriuță, Valer Dellakeza, Florentina Țile, Anamaria Moldovan, Mihai Stănescu. Montaj: Iulia Andriuță. Machiaje: Raluca Dacin

Dimineata care nu se va sfârși/ The Very Last Morning from Eirina Film on Vimeo.

Despre smerita cugetare

Imagine
Iar semnele smeritei cugetări sînt: avînd cineva toată virtutea trupească şi sufletească, să se socotească pe sine şi mai dator lui Dumnezeu, ca unul ce a luat multe prin har, nevrednic fiind ; iar dacă i-ar veni vreo ispită de la draci sau de la oameni, să se socotească pe sine vrednic de acestea şi de altele mai multe, ca să-şi scadă puţin din datorie şi să afle la judecată o uşurare de muncile aşteptate. Fiindcă atunci cînd nu pătimeşte aşa ceva, mult se necăjeşte şi se nevoieşte, căutînd să afle ceva prin care să se silească pe sine. Iar cînd dobîndeşte aceasta, iarăşi se smereşte, ca unul ce luînd dar de la Dumnezeu şi neputînd afla ceva ca să întoarcă Fă­cătorului de bine, rămîne lucrînd pururea, socotindu-se pe sine şi mai îndatorat.
Despre nepătimire Iar semnul nepătimirii, poate, acesta este: a rămî­ne în toate netulburat şi fără teamă, ca unul ce a primit să poată toate prin harul lui Dumnezeu, după Apostol, nemaiavînd nici o grijă de trup. Unul ca acesta se va nevoi cu toat…

„Sabia şi focul”

Imagine
Făptura cea nouă cu înnoirea minţii, care nu se mai teme de lume, de logica cruţării şi menajării de sine, de nici o sabie pământească - nu se mai teme de moarte.
„Sabia" a „tăiat" mlădiţele sălbatice, „focul" a tămăduit firea de frică - nemurirea a devenit mai evidentă ca moartea. Moartea pentru cauza lui Hristos a devenit fericirea intrării în Împărăţia cerurilor. Şi nu este fericire mai evidentă ca martiriul.

În slujba Botezului avem nucleul acestei evidenţe, în cele trei scufundări şi ridicări din apă, a morţii Domnului Hristos, a celor trei zile în mormânt şi a Învierii Sale. Dar acest nucleu trebuie să crească, să se dezvolte, să devie conştient şi nebiruită putere în creştin şi în lume.
A nu te mai teme de „cei ce ucid trupul şi mai mult nu pot să facă nimic"(Luca 12,4), nu mai e o problemă.
Suntem deci antrenaţi într-o nouă cunoaştere a condiţiei umane.
E „ştiinţa mântuirii..." (Luca 1,77), ştiinţa îndumnezeirii omului.

Dar până acolo e o cale „şi Eu …

Vrei să te îmbogătești? Dă tot ce ai! Primești însutit! Lucrul acesta nu-l vorbesc de la mine

Imagine
Milostenia este ceva din tine. Si Alexandru Vlahută zice: „Mila e toată Scriptura!”
Nu ai de unde să știi că acela pe care îl ajuţi, poate să fie Hristos. El nu întinde mâna să-i dai. El întinde mâna să-ţi dea Împărăţia cerului şi tu nu observi. Şi, de regulă, oamenii caută bănuţul cel mai mic. Fraţii mei, ţineţi minte: cerşetorii sunt personaje biblice! Ai trecut pe lângă mântuirea ta aşa de uşor! Şi mai grozav, l-ai dispreţuit pe cerşetor! Cerşetorii nu pier niciodată. Fac sobor la margine de drum şi împart ce s-a căpătat, şi zic: „Ăsta-i de la cutare. Pomeneşte-l, Doamne, întru Împărăţia Ta!” Şi are valoare. Mântuitorul, ca să ne încurajeze, a spus: Însutit veţi primi!
Vrei să te îmbogătesti? Dă tot ce ai! Primesti însutit! Lucrul acesta nu-l vorbesc de la mine. Dacă ati cunoaste viata Sfântului Ioan cel Milostiv, v-ati înspăimânta! Sfântul Ioan, când s-a dus în respectiva arhiepiscopie, a întrebat: „Cât aur are arhiepis- copia?” Si i s-a răspuns: „Atâtea litre de aur!” „Dati-i la …

„Lasă, ştie Dumnezeu ce e mai bine!” (pildă ortodoxă)

Imagine
Un om călătorea pe un drum de ţară, împreună cu soţia sa. Obosiţi de atâta mers şi văzând că îi prinde noaptea pe drum, cei doi călători au vrut să tragă la un han. Dar hangiul, om rău, a refuzat să-i primească, spunându-le că nu mai are camere libere. Nevasta omului s-a arătat nemulţumită.
– Ei, lasă, femeie, a încercat să o liniştească omul, lasă, că ştie Dumnezeu ce e mai bine!
– Mai, omule, zise atunci femeia sa, dar ce poate fi bine când, uite! – nu avem unde sta peste noapte?!
În sfârşit, au plecat mai departe şi, spre bucuria lor, au întâlnit un ţăran, om sărac, dar bun la suflet. Văzând că i-a prins noaptea pe drum, ţăranul i-a primit cu drag în căsuţa lui.
Dar a doua zi dimineaţa, când au vrut să plece mai departe, ţăranul le-a dat o veste uluitoare celor doi călători: peste noapte, hanul fusese atacat de hoţi, care îi jefuiseră pe toţi călătorii.
– Vezi, i-a mai spus omul femeii – trebuie să avem încredere în felul în care Dumnezeu le rânduieşte pe toate. Ţii minte ce ţi-am…

laudă - Sfântului Ilie

adiere de vânt liniștit
nu vijelie sau cutremur și nici fulger
îți preface peștera durerii în Împărăție

făina și uleiul se-nmulțesc
si corbul îți cunoaște vrerea
nu te iubește Izabela
seceta – dojană și-umilință –
aduc din Cer făgăduința

strigați mai tare
poate doarme
fulger și moarte răstoarnă îndoiala

primești un foc ce-aprinde roți
arunci în mantie o putere
lumina Taborului îți luminează chipul

cu trup transfigurat de două ori
vei fi cu noi la Revenire

3.12.2018 // petre-nicandru jigorea

Sfantul Proroc Ilie Tesviteanul

Imagine
In fiecare an, la 20 iulie, Biserica Ortodoxa il serbeaza pe Sfantul Proroc Ilie Tezviteanul. Sfantul Ilie era fiul unui preot al Legii vechi, care locuia in cetatea Tesve, din Galaad, situata dincolo de Iordan; de aici si numele prorocului, Ilie Tesviteanul.
Activitatea Sfantului Ilie s-a desfasurat in regatul Israel din Samaria. Inca din secolul al IX-lea si continuand in al VIII-lea, i.d.Hr., regii lui Israel au imprumutat de la pagani cultul zeului Baal si al zeitei Astarte.
In aceste imprejurari, ca sa nasca pocainta in neamul sau si sa-i faca pe regi sa paraseasca inchinarea la idoli, Sfantul Ilie se roaga lui Dumnezeu, si astfel, nu va mai ploua trei ani si sase luni. Este trimis de Dumnezeu la Ahab sa-i vesteasca acestuia marea seceta. Regele, in loc sa se pocaiasca, va cauta sa-l ucida pe Sfantul Ilie. Este ascuns de Dumnezeu intr-o pesera, langa un parau, si hranit de un corb. Dupa un timp Sfantul Ilie ajunge la o vaduva din Sarepta Sidonului - in sudul Libanului de astazi…

UN CUVÎNT TESTAMENTAR AL PĂRINTELUI GALERIU

Imagine
Legitimitatea titulaturii de „Biserică naţională” pentru Biserica Ortodoxă Română unii poate că pur şi simplu n-o înţeleg, fie din slăbiciunea minţii, fie din puţinătatea cunoştinţelor; alţii o înţeleg, dar oportunismul este mai puternic şi atunci se conformează anumitor comandamente ideologice sau stereotipuri din lumea occidentală, aşa cum ieri făceau ascultare faţă de dogmele ideologice emanate din Uniunea Sovietică: aşa e omul, bietul de el, slab şi ispitit să stea „sub vremi”, cum zicea cronicarul. Dar mai sînt şi alţii – sărmanii de ei, Dumnezeu să-i ierte! – care s-au învechit în sminteală şi li s-a întinat lor şi cugetul, şi inima; aceştia cred că sînt stăpînii adevărului împotriva lui Dumnezeu, răstălmăcind totul şi smintindu-i şi pe alţii, cu raţionamente şi vorbe meşteşugite…
De unde ar trebui să pornească o astfel de discuţie? Desigur, de la „naţie” sau „naţiune”, de unde derivă cuvîntul „naţional”. Este naţiunea o realitate sau o simplă convenţie? Este naţiunea de la Dum…

În fiecare seară și dimineață, să stăm de vorbă cu sufletul nostru

Imagine
În fiecare seară trebuie să ne cercetăm cum am petrecut ziua şi în fiecare dimineaţă iarăşi să ne întrebăm, cum am petrecut noaptea. Şi aceasta trebuie să facem nu numai uneori, dar întotdeauna, în orice loc trebuie să ne dăm seama despre orice lucru şi să ne gîndim la virtuţi şi patimi, să ne gândim la ce etapă a vieţii ne aflăm – la începutul, la mijlocul ori la sfârşitul ei.
Merităm noi, oare, plată pentru faptele săvârşite, ori numai muncim, dar plată nu avem? Când păcătuim cu ceva, atunci să completăm neajunsurile virtuţii prin lacrimi şi plânset.
Noi nu ne desăvârşim şi suntem săraci în har din cauză că nu ştim în ce constă începutul, mijlocul şi desăvârșirea virtuţilor, din ce motive secătuieşte virtutea, că la orice virtute se adaugă viciul trufiei, care lucrează împotriva ei. Fără a şti aceasta, noi ne trudim în zadar.
Deşi virtuţile sunt numite sufleteşti, prin ele suferă şi se întăreşte şi trupul. Patimile, însă, sunt de altă natură: unele se numesc sufleteşti…

Prin pocăinţă, omul poate schimba hotărârea lui Dumnezeu

Imagine
Cât de mult ajută pocăinţa ca să facă să dispară răul!
În orice caz, pocăinţa este mare lucru. Noi încă n-am înţeles că omul prin pocăinţă poate schimba hotărârea lui Dumnezeu. Acesta nu-i lucru mic, ca omul să aibă o astfel de putere.
Faci rău? Dumnezeu îţi dă o pălmuţă. Spui „Am greşit”? Se opreşte şi-ţi dă binecuvântări. Adică, atunci când copilul cel neas­tâmpărat îşi vine întru sine, se pocăieşte şi este mus­trat de conştiinţa sa, tatăl lui îl răsfaţă cu dragoste şi îl mângâie. Israeliţii, deoarece s-au depărtat de po­runcile lui Dumnezeu, au trăit în robie 75 de ani. Şi în cele din urmă, atunci când s-au pocăit, apare împăratul Cirus, care s-a arătat mai bun decât fiii lui Israel, ce au spurcat cele sfinte pe care le aveau pentru jertfe. Dumnezeu i-a schimbat mintea şi l-a făcut să creadă în Dumnezeul Cerului. Astfel, acela a lăsat pe israeliţi liberi, le-a dat bani, lemne pentru Templu, le-a făcut zidurile Ierusalimului şi a arătat o astfel de bunătate şi o astfel de evlavie, …

Te laudă – taci, te ocărăsc – taci, capeţi câştig – taci; eşti sătul – taci, eşti flămând – taci

Imagine
„Dacă grăuntele de grâu, când cade în pământ, nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, multă roadă aduce”. Aşadar, „mori”, dacă vrei să fii roditor; „mori” cu adevărat, aşa încât să ai în inima ta simţământul că ai murit. Ca mortul, care este nepăsător faţă de tot ce-l înconjoară, să fii şi tu: te laudă – taci, te ocărăsc – taci, capeţi câştig – taci; eşti sătul – taci, eşti flămând – taci.

Aşa să fii faţă de toate cele din afară, iar lăuntric să fii acolo unde ajunge orice mort, înaintea feţei Atotdreptului Dumnezeu, gata să asculţi hotărârea cea din urmă a judecăţii.

„Dar care este roada, veţi spune, de vreme ce totul se va stinge?”. Nu, nu se va stinge, ci va apărea o energie, şi încă ce energie! „O clipă doar a mai rămas”, îţi vei spune, „acum vine sentinţa: să mă grăbesc să mai lucrez ca să mai lucrez ceva” – şi o să te grăbeşti. Şi tot aşa în fiecare clipă.

Sfântul Teofan Zăvorâtul

sursa: ganduridinierusalim.com

10 cugetări divine ale Părintelui Arsenie Boca

Imagine
1. ,,Nimic nu poate înlocui lipsa iubirii, dar iubirea înlocuieşte toate neajunsurile.

2. ,,M-am înhămat la carul cu un ideal cam greu, transformarea omului în Om, fiul mai mic al lui Dumnezeu şi frate al Fiului Său mai mare, însă toate idealurile au în ele ceva paralizant, nu te lasă să te ocupi de nimicurile acestei vieţi.”

3. ,,O altă taină a lui Dumnezeu: nu pedepseşte toată răutatea tuturor, precum nici nu slăveşte bunătatea tuturor. Dacă ar face asta, atunci şi oamenii ar face binele de frică, mântuirea ar fi de silă, iar nu o faptă a libertăţii şi a dragostei.”

4. ,,Toate diamantele lumii sunt un gunoi, faţă de o clipă petrecută în lumina dumnezeiască.”

5. ,,Cea mai grea luptă în viaţa aceasta nu este alta decat biruirea de sine. Căci biruira de sine duce la proslăvirea binelui.”

6. ,,Până la Dumnezeu, nu este nici jos, nici sus, nici aproape, nici departe, pentru că Dumnezeu este pretutindeni şi de aceea El e mai aproape de tine decât sufletul şi trupul tău, numai să ştii şi …

Mănăstirea Prislop și Părintele Arsenie Boca - Altar de rugăciune și jertfă

Imagine
Film documentar TRINITAS TV - Mănăstirea Prislop și Părintele Arsenie Boca - Altar de rugăciune și jertfă

„O temeinică împăcare a gândurilor este un dar de la Dumnezeu”

Imagine
O temeinică împăcare a gândurilor este un dar de la Dumnezeu; dar darul acesta nu se dă fără osteneala unei lucrări proprii, plină de stăruinţă. Nici prin propriile voastre osteneli nu veţi dobîndi nimic şi nici Dumnezeu nu vă va dărui ceva, dacă nu vă veţi strădui din toate puterile. Asta e o lege de neînlăturat. Cât despre felul de osteneală ce trebuie depusă întru aceasta, am amintit-o de mai multe ori; să nu lăsăm gândurile să rătăcească după bunul lor plac, iar când ele vor alerga de la noi fără voia noastră, noi vom trebui să le întoarcem îndată înapoi, învinuindu-ne în cugetul nostru cu durerea în suflet pentru această nestăpînire.
Sf. Ioan Scărarul spune în această privinţă, că "trebuie să ne închidem mintea cu stăruinţă în cuvintele rugăciunii". Niciodată nu trebuie să socotim că vreo lucrare oarecare duhovnicească este desăvârşit statornicită în noi şi cu atât mai puţin să socotim această rugăciune; ci trebuie să ne purtăm întotdeauna în aşa chip ca şi cum pentru …