ORIZONT ORTODOX

Pr. Petru Vamvulescu - "Sf. Apostoli Petru și Pavel" (29.06.2021)  

Apropiindu-se cineva de Domnul, se cuvine mai înainte de toate să se silească către bine, chiar dacă inima sa nu vrea acest lucru, şi să aştepte totdeauna cu neclintită credinţă mila Lui; să se silească a iubi, chiar de nu are dragoste; să se silească a fi blând, chiar de nu are blândeţe; să se silească a fi milostiv şi a avea inimă milostivă; să se silească a fi dispreţuit, iar când este dispreţuit, să îndure cu îndelungă-răbdare […]; să se silească spre rugăciune, chiar de este lipsit de rugăciune duhovnicească. Deci văzând Dumnezeu pe unul ca acesta că aşa se luptă şi cu sila, împotriva voii inimii sale, vine către Domnul, îi dă lui adevărata rugăciune a Duhului, îi dă lui adevărata dragoste, blândeţea, milosârdiile îndurărilor (Col. 3, 12) şi adevărata bunătate - într-un cuvânt, îl umple de roadele Duhului. Sf. Macarie cel Mare

Pr. Lucian Farcașiu – "Cuvânt în Duminica Tuturor Sfinților” (27.06.2021)    

Pentru credincioşi, proorocia nu are mare însemnătate, pentru că aceasta nu ne înştiinţează despre ceva nou pe care ar trebui să-l aflăm. Noi mergem „prin credinţă”, iar nu „prin vedere”. Aşadar, nu avem nevoie de informaţii despre cele ce se vor întâmpla în viitor, de vreme ce ne vor deveni cunoscute, iar noi le vom aştepta cu nădejde. Prin proorocie Dumnezeu ne aduce la cunoştinţă că rămâne „credincios întru toate cuvintele Sale” (Psalmi 144, 13) şi ne întăreşte răbdarea prin aceea că ne descoperă în chip practic că rămâne întotdeauna cu noi. Valoarea cea mai însemnată o au proorociile care se referă la arătarea lui Dumnezeu Cuvântul şi care descoperă că El este unicul Restaurator şi Mântuitor al lumii, şi în special al omului, care s-a prăbuşit în stricăciune. Aceasta a fost esenţa dorului şi a interesului nostru şi s-a realizat atunci când a venit „plinirea vremii”, precum Cuvântul însuşi a prevestit şi a pus în lucrare. Restul proorociilor pe care le descriu Sfintele Sc

  La nunta din Cana nu era vin de ajuns. Născătoarea de Dumnezeu a văzut oaspeţii miraţi, iar pe stăpânul casei ruşinat și, împinsă de milă şi împreună-pătimire, ea a cerut sfat sau ajutor de la Fiul său, zicând: „Nu mai e vin”. La care Iisus i-a răspuns: „Ce este Mie şi ţie, femeie?”. Dar de ce a zis Domnul „femeie”, nu „mamă”?     Ca în acea clipă să arate mai desluşit deosebirea dintre gândurile Lui şi gândurile ei. Căci dacă zicea „mamă”, nu am fi luat aminte atât de mult la cuvintele de mai sus, nici nu am fi simţit atât deosebirea dintre gândurile lor din acea clipă.     Lui Petru a trebuit să-i dea o lecţie mult mai tare, zicându-i: „Mergi de la Mine, satano! Că nu ale lui Dumnezeu, ci ale oamenilor cugeţi!”. Iar dacă i-ar fi zis: „Mergi de la Mine, Petre(sau omule)!”, nici Petru, nici noi n-am fi băgat de seamă prăpastia care îl despărţea de Domnul.    Oare Născătoarea de Dumnezeu L-a înţeles atunci pe Fiul său, şi oare a primit învăţătura? Pe deplin, căci îndată a încetat să

Pr. Ștefan Negreanu: „Nașterea Sf. Proroc Ioan Botezătorul” (24.06.2021)  

Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul este praznuita pe 24 iunie. Aceasta sarbatoare este cunoscuta in popor si sub denumirea de Sanziene sau Dragaica . Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus. Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau. Exista o lunga perioada din viata Sfantului Ioan Botezatorul despre care nu avem informatii. Cunoastem ca s-a retras in pustiu, unde a dus o viata de aspre nevointe, pana in momentul in care a primit porunca sa inceapa sa predice. Rolul lui Ioan nu a fost numai acela de a pregati poporul pentru venirea lui Hristos, ci si acela de a-L descoperi lumii ca Mesia si Fiul lui Dumnezeu. Io

Omule, învaţă smerenia lui Hristos şi Domnul îţi va da să guşti dulceaţa rugăciunii. Dacă vrei rugăciunea curată, atunci fii smerit, înfrânat, spovedeşte-te cu sinceritate, şi rugăciunea te va iubi. Fii ascultător, supune-te cu bună conştiinţă stăpânirilor rânduite, fii mulţumit de toate şi atunci inima ta se va curăţa de gândurile deşarte. Adu-ţi aminte că Domnul te vede şi teme-te să nu întristezi cumva pe fratele tău; nu-l judeca şi nu-l dispreţui nici măcar cu o privire, şi Duhul Sfânt te va iubi şi te va ajuta El Însuşi întru toate. Duhul Sfânt se aseamănă unei mame pline de dragoste. O mamă îşi iubeşte copilul şi-i este milă de el, tot aşa şi Duhului Sfânt îi este milă de noi, ne iartă, ne vindecă, ne povăţuieşte şi ne bucură; Duhul Sfânt se face cunoscut în rugăciunea smerită. Cine iubeşte pe vrăjmaşi va cunoaşte degrabă pe Dom­nul prin Duhul Sfânt, dar despre cel ce nu-i iubeşte, nu vreau să scriu, ci îl plâng, căci se chinuie pe sine însuşi şi pe alţii şi nu

Pr. Lucian Farcașiu – "Sf. Treime" (21.06.2021)  

Din moment ce existenta noastra presupune Un Dumnezeu care ne-a creat din iubire, inseamna ca Acest Dumnezeu trebuie sa fie in mai multe Persoane Care Se iubesc, si Care din si pentru iubire ne-au creat si pe noi; -Aceste Persoane in care exista Dumnezeu, Se iubesc, Una este Tata, Alta este Fiu, Cealalta este Duh Sfant; -Nu pot fi mai mult de Trei Persoane, fiindca a patra, sau mai multe,ar relativiza existenta Celei de a Treia; -Toate Aceste Persoane, fiindca Se iubesc, au totul in comun, adica aceeasi fiinta sau substanta, dar nu au din ea o treime Fiecare, ci Fiecare o are pe aceeasi una si infinita in totalitate; de altfel, o fiinta infinita nu se poate imparti la trei sau la alt numar; -Cu toate ca au aceeasi fiinta/substanta in totalitate in comun, Cele Trei Persoane raman si sunt distincte; -Tatal este numai Tata, Fiul este numai Fiu, Duhul Sfant este numai Duh Sfant; -Toate Cele Trei Persoane nu au un inceput al existentei Lor, sunt dintotdeauna Toate

La zece zile dupa Inaltarea lui Hristos, respectiv la 50 de zile de la Invierea Sa, praznuim Rusaliile - Pogorarea Sfantului Duh, cunoscuta si sub denumirea de Cincizecime. [...] Ca vechime, Rusaliile coboara pana in veacul apostolic. In primele secole crestine, praznicul Cincizecimii era o dubla sarbatoare: a Pogorarii Duhului Sfant si a Inaltarii lui Hristos. In jurul anului 400, cele 2 sarbatori s-au despartit una de cealalta. Daca prin lucrarea Duhului Sfant, Dumnezeu Fiul S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat, tot prin Duhul Sfant ni se impartaseste viata dumnezeiasca si omeneasca a lui Hristos. Pogorarea Sfantului Duh este actul de trecere a lucrarii mantuitoare a lui Hristos, din umanitatea Sa in oameni. Astfel, Biserica se constituie prin aceasta extindere a vietii lui Hristos in noi. Evenimentul Pogorarii Duhului Sfant este descris in cartea "Faptele Apostolilor" (F.A. 2,4). Aici se spune ca Duhul Sfant Se pogoara din cer ca un vuiet mare de vant si Se im

Îngenunchind, roagă-te cu grijă, cu evlavie, după cuviință, când te afli sub privirea Atotputernicului. Mulțumește lui Dumnezeu că mai este vreme pentru tine, că mai este har, milosârdie și chipuri de pocăință și de agonisire a Împărăției Cerurilor. Cugetă în fiecare zi la sineți, că abia acum începi și vrei să devii Creștin, iar vremea de până acum pierdută a fost. După rugăciune și cugetare, dacă timpul îți îngăduie, citește vreo carte duhovnicească, și citește până ce inima ta se va umple de blândețe.  De te oprești la un loc și cugeți la el, citește mai departe și cu grijă ascultă cele pe care Domnul le grăiește în inima ta.   Arhimandrit Serafim Alexiev sursa: ganduridinierusalim.com

Ţelul vieţii creştine – smerenia desăvârşită Am avut dorinţa să cunosc ţelul vieţii noastre, aici pe pământ… Firea (Natura) vieţii nu a fost dovedită, şi nici nu se poate cunoaşte ce este viaţa. Dar, mă interesa cum a fost viaţa acelor oameni care au slujit cu credincioşie lui Dumnezeu. Astfel am citit la vremea mea, în tinereţe, operele (scrierile) Sfinţilor Părinţi şi am văzut care era starea lor lăuntrică şi chiar ei descriau cele care îi interesau în chip deosebit. Pentru că noi ducem o viaţă exterioară, vedem viaţa cum se scurge, dar viaţa lăuntrică a fiecăruia dintre noi nu este aceeaşi. Iar pe mine mă interesau cei care au ajuns să aibă o viaţă desăvârşită aici pe pământ, şi au fost proslăviţi de Dumnezeu şi acolo, în veşnicie. Şi atunci am văzut ceea ce ei înşişi explicau (făceau lămurit, desluşeau), că desăvârşirea vieţii creştine este smerenia deplină. Parintele Tadei - Pace si Bucurie in Duhul Sfant

Pr. Lucian Farcașiu – Cuvânt în Duminica Sf. Părinți de la Sinodul I Ecumenic (13,06,2021)  

Preţul lacrimilor nu stă în apa care curge din ochi, ci în ceea ce se află în suflet odată cu ele şi după ele. Neavând harul lacrimilor, nu mă voi apuca să cuget asupra lor, ci doar bănuiesc că lacrimile harice se leagă de multe prefaceri din inimă. Cel mai important este ca inima să ardă atunci în focul judecăţii lui Dumnezeu, dar fără durere şi pârjol, ci cu umilinţă, adusă de nădăjduirea primită de la tronul Domnului milostiv, Care judecă păcatul şi îl iartă pe păcătos. Mai presupun că lacrimile acestea trebuie să vină abia spre sfârşitul strădaniilor, nu a celor exterioare, ci al strădaniilor de curăţire a inimii, ca o ultimă spălare sau limpezire a sufletului. Şi încă ceva: ele durează nu un ceas, nu o zi sau două, ci ani întregi. Şi mai există, se zice, un fel de plâns, fără lacrimi, al inimii, dar tot atât de preţios şi de puternic ca lacrimile. Acest plâns este cel mai bun pentru cel ce trăieşte laolaltă cu alţii, care îl pot vedea. Căci pe toate le zideşte Domnul a-

Pr. Ștefan Negreanu: Cuvânt la Înălțarea Domnului (10.06.2021)    

Pr. Ștefan Negreanu: Cuvânt în Duminica Orbului din naștere (6.06.2021)  

Cel mai greu păcat este deznădejdea. Acest păcat defaimă Sângele atotsfânt al Domnului nostru Iisus Hristos, respinge atotputernicia Lui, respinge mântuirea dăruită de El, arată că în suflet domneau nădejdea în sine și trufia, că era străin de credință și de smerenie. Mai mult decât orice alte păcate, ca de o otravă ucigașă, ca de o fiară cumplită, trebuie să ne păzim de deznădejde. Aceasta, ajunsă la deplinătate, se arată de obicei prin sinucidere sau prin fapte care sunt totuna cu sinuciderea. Păcatului sinuciderii îi urmează ca gravitate păcatele de moarte, cum ar fi omorul, precurvia, erezia și celelalte de aceeași teapă. Cel ce rămâne în ele este socotit mort cu sufletul, nu e îngăduit de rânduielile Sfintei Biserici la împărtășirea Sfintelor lui Dumnezeu Taine, să ia parte la sfintele slujbe. Sfântul Ignatie Briancianinov , De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu sursa: doxologia.ro