ORIZONT ORTODOX

https://petre-nicandru.blogspot.com/2019/06/poezii-extrase-din-volumul-prin.html

TRINITAS TV Invitat: Conf. Univ. Dr. Adrian Papahagi , Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca

Trinitas TV - Realizator: Andreea Monea

Invitat: Pr. Lect. Dr. Marian Vild, Facultatea de Teologie Ortodoxă din București

Pe unde vei merge, baga de seama, sa-ti inchizi mai intai usile urechilor tale. Sa le inchizi fata de toate soaptele si ispitele satanei. Sa-ti inchizi apoi usile ochilor tai. Sa nu privesti imagini pacatoase si sa nu citesti carti pline de otrava. Sa nu te duci nicaieri unde inima ta se poate otravi cu privelistea ochilor.  Sa-ti inchizi apoi usa gurii tale, ascultand de sfatul psalmistului: pune Doamne paza gurii mele si usa de ingradire imprejurul buzelor mele. Gandeste-te neincetat la cuvintele Mantuitorului Care ne spune ca pentru orice cuvant nefolositor omul va da seama in ziua judecatii. Si mai presus de toate sa-ti inchizi usa inimii tale fata de toate ispitele cele rele. Sa o lasi deschisa numai pentru Dumnezeu. Sursa: crestinortodox.ro

Și înțeleg pe fiecare zi că numai iubirea îți dă aripi și te face larg, imens (p. 7). O, Doamne, am nevoie de bucurii care să mă facă să fiu și mai spânzurat de mila Ta! Sau poate că tristețile de acum sunt tocmai bucuriile pe care le naște răbdarea…(ibidem). Sunt vinovat pentru că mă rog mai puțin decât aș vrea. Sunt vinovat, alături de mulți vinovați, de iubirea pe care n-o hrănesc cu lacrima mea (p. 15). Poemele sunt niște bucurii care au gură. Și niște lacrimi care au ochi. Și ele se văd în oglindă, cum ciugulesc oglinda și se zbat, cu penele lor, să treacă dincolo. Dar oglinda doar reflectă! În noi sunt poemele și ele ies spre oameni și spre Dumnezeu. Iar poemele care ies sunt poemele pe care inima mea le cuvântă (p. 22). Scriu acestea pentru cei care cred că rugăciunea inimii înseamnă doar fericire, doar vederi extatice, doar bucurie. Nu, rugăciunea e și concentrare, e și oboseală, e și durere, e și rezistență, e și încredere nețărmurită în Dumnezeu, cât și d

Părintele Rafail Noica, un adevărat trăitor al ortodoxiei şi un vieţuitor al unei sihăstrii din zona Lăzeşti din Munţii Apuseni, a elogiat personalitatea marelui părinte duhovnicesc al Bisericii Ortodoxe, Sofronie Saharov, și a arătat viața plină de virtute și de sfințenie a părintelui său îndrumător, lângă care a ucenicit mai bine de 30 de ani. În cadrul cuvântării sale părintele Rafail Noica a făcut referire și la anumite momente petrecute alături de părintele Sofronie în cei 30 de ani de ucenicie, precum și la îndemnurile și sfaturile oferite de acesta ucenicilor săi, pentru aducerea lor la dreapta credință și descoperirea cu adevărat a lui Dumnezeu. Părintele Rafail Noica i-a îndemnat, în cuvântul său duhovnicesc, pe toți cei prezenți, să înceapă să trăiască altfel, fără de păcat, iubind pe aproapele și pe Dumnezeu.

Odată, la chilia Sfântului Spiridon din Kerkyra, care aparţine de Mănăstirea Cutlumuş, cu toate că praznicul sfântului stătea să vină, nu se reuşise să se facă încă rost de peşte şi Părinţii erau cuprinşi de îngrijorare. Călugării îi tot spuneau stareţului să cumpere cod sărat, de vreme ce n-au găsit peşte proaspăt. Stareţul însă le spunea: „Aveţi răbdare, Sfântul Spiridon ne va aduce peşte!” Şi fără încetare se ruga cu ajutorul mătăniilor. Când călugării îşi pierduseră deja răbdarea şi erau foarte necăjiţi, pentru că se apropia ora să se apuce de gătit, aud dintr-o dată cum cineva bate în poartă. Deschid, şi ce văd? Doi pescari cu două panere pline de peşte voiau să-l vadă pe stareţ. Ucenicii l-au chemat pe stareţ, însă pescarii le-au spus: „Nu acesta-i stareţul. La noi a venit un alt stareţ şi ne-a spus: «Să duceţi peştii la Chilia Sfântului Spiridon, care prăznuieşte, şi veţi primi pe ei un preţ bun. Dacă vreţi, o să vă dau nişte bani în avans».” Stareţul a priceput minun