ORIZONT ORTODOX

Pr. Lucian Farcașiu: „Pilda lucrătorilor răi” (30.08.2026)

De va spune cineva: „Cum să-l iubesc pe cel care mă vrăjmășește și îmi face rău?” – îi voi răspunde: Să urăști vrajba, nu pe om; să nimicești ura lui, care prin răbdare și dragoste se nimicește. Să te gândești la el nu ca la vrăjmașul tău, ci să cugeți că el este fratele tău, făptura lui Dumnezeu, om creat după chipul lui Dumnezeu, răscumpărat prin Sângele Fiului lui Dumnezeu și, totodată, chemat la fericirea veșnică; dacă te prigonește, nu te prigonește de unul singur, ci este ațâțat de diavolul; așadar, pe vrăjmașul acesta să dai vina. Nu cugeta la ce îți face el, ci la ceea ce trebuie să faci tu cu el și la ceea ce poruncește legea lui Hristos, gândindu-te cum să te împaci cu el. Roagă-te Celui Care ne-a poruncit să-i iubim pe vrăjmași, ca să-ți dea duhul dragostei și al blândeții – să biruiești răutatea cea firească. Adu-ți aminte motivele mai sus pomenite atunci când răutatea te îndeamnă la ură și la răzbunare. Sfântul Tihon de Zadonsk - Lupta între carne și duh sur...

Pr. Ștefan Negreanu: „Tăierea Capului Sf. Prooroc Ioan Botezătorul” (29.08.2026)

Parintele Octavian Blaga despre suflet autentic si iubirea aproapelui

Pr. Ștefan Negreanu: „Tânărul bogat” (23.08.2026)

Tot ce face omul începe în nevăzut, adică în taina inimii tale, când ţi-ai pus în inimă asta Dumnezeu a văzut şi dacă te-ai hotărât pentru acest asta este foarte probabil ca acel lucru o să înceapă să se înfăptuiască cândva în viaţa ta. Uitaţi, vă dau o pildă: un monah mi-a spus într-o zi: mă certasem cu un alt monah dintr-o altă mănăstire şi m-am căit după aceea şi am vrut să-mi cer iertare, dar nu mai voia să ştie de mine aşa era de rănit şi mi-am zis ce să fac, mâine-poimâine trebuie să plec, eu vreau să mă apropriu de Sfânta Împărtăşanie, ce să fac, am rănit pe fratele meu, cum o să pot să mă apropriu de Împărtăşanie, cum să continui viaţa pocăinţei mele că nu mă mai primeşte; eu vreau să-i cer iertare şi el nu vrea să audă nimic. Şi zice: mi-am amintit de un cuvânt din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. Monahul acesta-i grec şi în greacă – îmi pare rău că în traducerea noastră nu reiese aşa – la pomeniri, după sfinţirea Tainelor când spune „pomeneşte Doamne pe cei car...

    „Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.” Fiecare Liturghie este o chemare la o altă Viaţă, la a fi un alt Om, toţi Un Om, o singură credinţă, o singură simţire, un singur cuget şi o singură dragoste: a lui Iisus Hristos.    Fără această lucrare, fără o predare şi o participare din inimă şi din rărunchi la această lucrare dumnezeiască, Liturghia face să sune inima noastră ca o tobă de tinichea: picăturile de har, de energie curăţitoare, regeneratoare şi unificatoare, căzând pe acoperişurile de tablă ale egoismelor! Acest sunet metalic, strident, al inimilor de „de aramă sunătoare şi chimval zăngănitor” e acoperit la Liturghie de vocile preotului şi ale corului. Dar degrabă le descoperă Spovedania şi, mai ales, absenţa de la Împărtăşanie. Şi mai degrab le descoperă necunoaşterea Scripturii, adică a ceea ce gândeşte şi vrea Dumnezeu... Dar câţi preoţi rup vraja spunându-ne: ”Nu-L cunoaşteţi pe Hristos, oameni buni! ...

Pr. Ștefan Negreanu: „Sfinții Martiri Brâncoveni” (16.08.2026)

Când vom înţelege, că singurul lucru de dorit, singurul rai este să putem spune: Facă-se voia Ta, Doamne? Ce vreau să subliniez este potenţialul de diferenţă dintre Dumnezeu şi om, care duce neapărat la o criză, la un tragic, care se poate solda în tragedie, dar care este menit de Dumnezeu mai mult să-l facă pe om să conştientizeze şi, conştientizat fiind, cu mai multă înţelegere şi cu mai multă putere înţelegând lucrurile cum trebuie, în toată libertatea, să se poată da Proniei lui Dumnezeu, aşa cum, de exemplu, fiul risipitor a cerut să-şi ia moştenirea, tatăl i-a dat-o şi s-a dus şi şi-a risipit-o, dar înţelepţindu-se prin tragicul în care a intrat - hai să nu-i zicem tragedie, că încă nu era -, a venit înapoi la tatăl cu pocăinţă; şi tatăl nici nu l-a lăsat să-şi spună până la capăt spovedania, că l-a şi îmbrăţişat, că a şi poruncit să i se aducă haina cea dintâi etc. Acest tată, nu ştiu dacă au existat mulţi ca acest tată în istorie, că vă închipuiţi ce s-ar zice despre acest tată...

Pr. Lucian Farcașiu: „Adormirea Maicii Domnului” (15.08.2026)

Cand a binevoit Hristos, Dumnezeul nostru, sa ia la Sine pe Maica Sa, atunci cu trei zile mai inainte, a facut-o sa cunoasca, printr-un inger, mutarea ei de pe pamant la viata cea cereasca. Deci, instiintandu-se Nascatoarea de Dumnezeu despre aceasta, s-a bucurat, cu bucurie mare, si s-a suit degraba in Muntele Maslinilor, ca sa se roage. S-a intors, apoi, acasa si a pregatit toate cele de ingropare, incredintand, pe vecine ca, mutandu-se in ceruri, nu numai pe ele nu le va uita, ci pe toata lumea o va cerceta si o va ocroti. Si a impartit vaduvelor sarace vesmintele sale. Si a luat, apoi, iertaciune de la toti si, culcandu-se pe pat, a facut rugaciune pentru intarirea lumii si pentru vietuirea in pace. Si, binecuvantand pe toti cei de fata, si-a dat sufletul in mainile Fiului si Dumnezeului ei. Si multe vindecari s-au impartit tuturor celor bolnavi, prin binecuvantarea ei. Si, s-a facut, atunci, tunet mare si au venit de la marginile lumii, ca pe niste nori, toti Apostolii lui Hris...

Pr. Lucian Farcașiu: „Vindecarea lunaticului” (9.08.2026)

Toți cei care încearcă să vorbească oamenilor despre dragoste, dar în aceeași clipă îi fanatizează să lupte cu foc împotriva tuturor celor care cred ceva diferit, nu știu nimic despre dragoste. Unul ca acesta, deoarece știe că este mic la suflet și lipsit de apărare, caută să adune fanatici pentru a apăra cele pe care le spune. Dragostea nu se teme de vorbirea-împotrivă. Dragostea nu are limite sau culori. Dragostea nu este un privilegiu al unui popor oarecare. Dragostea este lucrare care se întinde peste toată planeta. Ea aparține tuturor oamenilor. Și tuturor trebuie să o dăm. Aceasta ne-a învățat Hristos. Pentru aceasta S-a răstignit! Pe aceasta trebuie să o propovăduim…și mai ales prin apropierea noastră de Cel Care este Dragostea, Hristos Dumnezeu. sursa: marturieathonita.ro

Pr. Ștefan Negreanu: „Schimbarea la Față a Domnului” (6.08.2026)

Când oboseşte dragostea, datoria o înlocuieşte. Când oboseşte datoria, legea o înlocuieşte. Câtă vreme mama arde de dragoste pentru copilul ei, ea face mai mult decât îi cere datoria sau legea. Când dragostea mamei faţă de copilul ei se răceşte, mama îşi face numai datoria, adică face mai puţin decât poate dragostea, dar mai mult decât cere legea. Când mama îşi urăşte copilul, ea face numai atât cât o sileşte legea să facă, adică mai puţin decât poate dragostea şi decât cere datoria. Dragostea vine de la Dumnezeu prin suflet. Datoria vine de la suflet prin minte. Legea vine de la minte prin cuvinte. Cine socoteşte legea drept început şi sfârşit al moralei, acela cunoaşte numai scoarţa cărţii despre moralitate. Cine socoteşte datoria drept început şi sfârşit al moralei, acela vede şi citeşte numai slovele din cartea despre moralitate. Însă cine socoteşte dragostea drept început şi sfârşit al moralei, acela vede, citeşte şi cunoaşte duhul şi viaţa moralităţii. La fel...

Pr. Marius Dărăban: „Umblarea pe mare - potolirea furtunii” (2.08.2026)