ORIZONT ORTODOX

Pr. Ștefan Negreanu: „Zaheu vameșul”; „Nu judecați!” (31.01.2021)    

Ea învaţă sufletul să se mîngîie şi să nu slăbească de mulţimea războaielor şi a necazurilor. Pe ea neavînd-o Iuda, a găsit moartea cea îndoită, ca un lipsit de experienţa războiului. Pe ea avînd-o fruntaşul Petru, deşi a căzut, dar ca un cercat în război a biruit pe dia­volul care-l doborîse. Pe ea aflînd-o monahul acela ca­re a căzut în curvie, a biruit pe cel ce l-a biruit, nesupunîndu-se gîndului deznădejdii care-l împingea să pă­răsească chilia şi pustiul, ci cu răbdare zicînd către gînduri : n-am păcătuit şi iarăşi zic vouă n-am păcătuit. O, dumnezeiască înţelepciune şi răbdare a viteazului bărbat ! Această fericită virtute l-a desăvîrşit pe Iov şi toate bunătăţile lui cele dintîi. Căci numai puţin dacă ar fi slăbit în ea, dreptul ar fi pierdut toate cele din­tîi. Dar cel ce cunoştea răbdarea lui, a îngăduit bătaia spre desăvîrşirea lui şi spre folosul multora. Cuv. Petru Damaschin - Filocalia vol. 5

Omul este o doime: cel din afară şi cel lăuntric, al trupului şi al duhului. Cel din afară este văzut, trupesc, iar cel lăuntric este nevăzut, duhovnicesc sau potrivit cuvântului Apostolului Petru: "omul cel ascuns al inimii, întru nestricăcioasă podoabă a duhului blând şi liniştit" (I Petru 3, 4). Si Sfântul Pavel lămureşte îndoita fire omenească, spunând: "cu toate că omul nostru cel dinafară se strică, omul nostru cel dinlăuntru se înnoieşte zi de zi" (II Cor. 4,16). De aceea şi învăţătura este o doime; cea dinafară şi cea lăuntrică întru cugetarea de Dumnezeu; de afară în înfloriturile meşteşugului vorbirii, dinlăuntru în rugăciuni; dinafară în minte ascuţită, dinlăuntru în focul duhului, de afară în lucrări iscusite ale frumuseţii, dinlăuntru în privirea celor nevăzute; de afară cunoştinţa care îngâmfă (I Cor. 8, 1), pe când dinlăuntru cea care se smereşte; într-adevăr, cunoştinţa cea dinafară este iscoditoare, vrând să afle toate, pe când cea lăuntrică i

- clericii şi credincioşii văd că, pentru o perioadă scurtă de timp, lipseşte trupul său din raclă; - când Sfântul revine în raclă, trupul său este cald şi prăfuit; - în fiecare an îi sunt schimbate încălţările, care sunt uzate şi impregnate cu praf şi iarbă; este şi motivul principal pentru care Sfântul Spiridon este ales patron al cizmarilor; - în timpul procesiunilor religioase, Sfântul Spiridon este purtat în raclă stând în picioare; - în Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon, de peste 1600 de ani, credincioşii cântă (Icosul al 6-lea): "Bucură-te, că eşti şi cu oamenii cu trupul petrecător; Bucură-te, al cărui trup săvârşeşte astăzi minuni; Bucură-te, că încălţămintele tale slujesc drept dovadă". Când insula Corfu a aparţinut veneţienilor (catolici), aceştia l-au cinstit pe Sfântul Spiridon cu evlavie, pentru ajutorul dobândit de la el. Într-o zi i-au schimbat hainele arhiereşti cu un veşmânt cusut cu fire de aur. Sfântului Spiridon nu i-au plăcut însă st

A zis un Bătrân: „Mântuitorul a avut drept început al învăţăturii Sale necazul şi strâmtorarea. Cel care fuge de început, fuge de cunoaşterea lui Dumnezeu. Precum literele sunt pentru copii începutul învăţăturii întru cunoaşterea ştiinţei, la fel şi monahul: dacă are ascultare în osteneli şi neca­zuri, ajunge împreună-moştenitor cu Dumnezeu şi fiu al lui Dumnezeu. Avva Pimen auzise de Avva Nisthero, care era tânăr şi stătea în chino­vie. A dorit atunci să-l vadă şi l-a rugat pe stareţul aceluia să-l trimită până la el. Venind acela împreună cu economul mănăstirii, Bătrânul l-a întrebat: „Avva Nisthero, de unde ai dobândit virtutea aceasta, că ori de câte ori se petrece tulburare în chinovie, nu vorbeşti, nici nu te amesteci?” Şi după ce a fost silit mult de Bătrân, fratele a spus: „Iartă-mă, Avva. La început, când am intrat în obşte, mi-am zis gândului meu: «Tu şi cu măgarul sunteţi una. Deci precum măgarul e bătut şi nu vorbeşte, e ocărât şi nu răspunde nimic, tot aşa şi tu. Dup

Pr. Ștefan Negreanu: „Boală și bătrânețe" – continuare (24.01.2021 – vecernie)  

Pr. Ștefan Negreanu: „Boala și bătrânețea - mari daruri” (24.01.2021)  

Odata, din cauza repetatelor si infricosatoarelor mele ispite, am fost stapanit de mare intristare si deznadejde si socoteam ca sunt nedreptatit de catre Dumnezeu. Ca m-a lasat prada atator ispite, fara sa ma usureze vreun pic, sa iau macar o rasuflare. Si aflandu-ma in aceasta amaraciune, am auzit o voce inlauntrul meu, tare dulce, foarte clara si tradand multa compasiune: "Nu vrei sa suferi totul pentru dragostea Mea?" Si o data cu vocea a inceput sa curga suvoi de lacrimi neincetat si ma cainam pentru deznadejdea care ma stapanise. N-am sa uit niciodata vocea aceea, atat de dulce, care a facut sa dispara deodata ispita si toata deznadejdea. "Nu vrei sa suferi toate pentru dragostea Mea?" Gheron Iosif - Marturii din viata monahala

Pr. Ștefan Negreanu: "Pocăința - Smerenia" (10.01.2021)

Vino în chilie, să o binecuvântezi pentru mine!, m-a chemat gheronda. Eu, să binecuvântez chilia celui binecuvântat, m-am gândit! Necurăţitul să sfinţească pe cel curat! Am intrat în chilie încet, cu mare grijă. În chilia unui pustnic intri cu teamă, ca într-un loc de taină. Era murdar, neîngrijit. Dar acestea sunt lucruri fără importanţă pentru „atletul lui Hristos”. Cum să găseşti timp pentru un astfel de lucru? Mi-a adus apă şi puţin rahat, semne ale dragostei lui. Într-adevăr, în pustia aceea înţelegi dragostea curată şi sinceră. Întreaga inimă a monahului se regăseşte pe tava aceea mică cu puţină apă şi dulceaţă! El îţi dăruieşte totul. ‒ Ai venit din lume? ‒ Da. ‒ Cum e acolo? Aceasta e întrebarea obişnuită pe care o auzi la Athos. De această dată, totuşi, este de mare importanţă. Asta pentru că cel ce a întrebat a lăsat lumea ce se îndreaptă spre distrugere, acum cincizeci de ani, şi nu s-a mai întors. Deci, pustnicul ştie foarte bine ce înseamnă „l

Pr. Stefan Negreanu: "Sa ne vedem asa cum suntem" (7.01.2021)  

Pr. Ștefan Negreanu : "Program duhovnicesc" (3.01.2021)