ORIZONT ORTODOX

Pr. Ștefan Negreanu: „A treia zi de Crăciun; Sf. Ap., întâiul Mc. și Arhid. Ștefan” (27.12.2022)

Pr. Lucian Farcașiu: „A doua zi de Crăciun; Soborul Maicii Domnului” (26.12.2022)

Ajunul Craciunului, zi de post aspru Ajunul Craciunului este ultima zi de post din Postul Nasterii Domnului. Acest post, care incepe in ziua de 15 noiembrie si se incheie in ziua de 24 decembrie, ne aduce aminte de patriarhii si dreptii Vechiului Testament, care au petrecut timp indelungat, in post si rugaciune, asteptand venirea lui Mesia, Mantuitorul lumii. Daca primele 39 de zile ale acestui post sunt mai usoare, din punct de vedere alimentar, intre ele existand mai multe zile in care Parintii Bisericii au randuit "dezlegare la peste", cea de-a patruzecea zi a postului este una de aspra postire, adica de ajunare. Obiceiul de a ajuna in aceasta ultima zi a postului este consemnat inca din secolul al IV-lea. Astfel, in ajunul Craciunului, fiecare credincios ajuneaza dupa putere, pana la Ceasul al IX-lea (ora 15.00), nimic mancand. In unele zone, credinciosii ajuneaza pana mai tarziu, asteptand rasaritul luceafarului de seara, in amintirea stelei care a vestit

Păr. Lucian Farcașiu: „Genealogia Mântuitorului” (18.12.2022)

Sfantul  Daniil Sihastrul  este cunoscut si sub numele de "Daniil Schimonahul" sau "Daniil cel Nou", nume care nu mai fac posibila confuzia cu prorocul din Vechiul Testament. S-a nascut la inceputul secolului al XV-lea, intr-un sat din apropierea orasului Radauti. Ajunge la Schitul Sfantul Lavrentie, la 6 km de Putna, locul intrarii sale in monahism. Din botez s-a numit Dumitru, iar prin calugarie s-a numit David. Dupa ce primeste marea schima, ia numele Daniil. S-a retras pe o stanca de pe malul paraului Viteul, unde va daltui un paraclis, la care se mai vede si azi pridvorul, naosul si altarul, iar dedesubt o incapere, sapata

Pr. Conf. Dr. Ioan Bizău (Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca): „Sf. Strămoși; Pilda celor poftiți la cină” (11.12.2022)

Hristos n-a poruncit numai sa iubesti pe dusmani, ci sa te si rogi pentru ei. Ai vazut pe cite trepte ne-a urcat si ca ne-a dus pe culmea virtutii? Uita-te, numarind treptele de jos in sus! Prima treapta: sa nu incepi sa faci rau; a doua: dupa ce raul a fost savirsit, sa nu rasplatesti raul cu rau; a treia: sa nu faci celui ce te-a suparat ceea ce ai suferit tu, ci sa fii linistit; a patra: lasa sa ti se faca rau; a cincea: lasa sa ti se faca mai mult rau decit vrea cel ce-ti face rau; a sasea: nu uri pe cel ce ti-a facut asta; a saptea: iubeste-l; a opta: fa-i chiar bine; a noua: roaga-te lui Dumnezeu pentru el.  Sf. Ioan Gura de Aur - PSB 23, Omilii, pag. 237.

Pr. Ștefan Negreanu: „Sfântul Ierarh Nicolae” (6.12.2022)

Pr. Ștefan Negreanu: „Tămăduirea femeii gârbove” (4.12.2022)

Sfântul Porfirie Kavsokalivitul s-a născut în anul 1906, în micul sat Sfântul Ioan din insula Evia. A mers la şcoala primară numai doi ani. De mic copil, a citit viaţa Sfântului Ioan Colibaşul şi a vrut să îi urmeze. Astfel, la vârsta de 12 ani, a plecat în Sfântul Munte Athos, devenind ucenicul a doi fraţi care pustniceau în Kavsokalivia. A făcut ascultare desăvârşită, iar la vârsta de 16 ani a fost tuns monah, cu numele de Nichita. I-a iubit mult pe Hristos şi pe părinţii lui duhovniceşti şi foarte devreme a primit de la Dumnezeu harisma înainte-vederii. La vârsta de 18 ani s-a îmbolnăvit grav, iar părinţii lui duhovniceşti l-au trimis la o mănăstire din afara Muntelui Athos, ca să primească tratament. S-a întors repede în Athos, cu sănătatea îmbunătăţită, însă boala a revenit şi de aceea părinţii i-au spus să rămână definitiv într-o mănăstire în afara Muntelui Athos. S-a dus la Mănăstirea Sfântului Haralambie din Avlonarios. Acolo a fost găzduit, pentru un timp, şi Arhiepisco

Foto: Florentina Mardari Pocăinţa este cea mai minunată lucrare a omului cu Dumnezeu... În pocăinţă intră şi iertarea celorlalţi, care înseamnă scoaterea răului din noi şi renunţarea la resentimente... Prin cădere am ajuns să avem „dreptate”. La Dumnezeu, a avea dreptate înseamnă iubire. Dacă vreau să fiu fericit, am nevoie să produc fericire. Începeţi de azi să nu vă mai împliniţi dorinţele.  Jertfiţi în fiecare zi o dorinţă pentru numele Domnului. Deci, pentru numele Tău, Doamne, renunţ la acestă dorinţă! Omul a căzut prin dorinţe... Dorirea este puterea sufletului prin care Îl căutăm pe Dumnezeu... În clipa în care eu doresc orice altceva, eu mă despart de Dumnezeu. (Monahia Siluana Vlad, Gânduri din încredinţare, Editura Doxologia, Iaşi, 2012, p. 43) sursa:  doxologia.ro