ORIZONT ORTODOX

Pr. Ștefan Negreanu: „Vindecarea a doi orbi și a unui mut din Capernaum” (31.07.2022)

Sfaturile parintelui Pantelimon de la manastirea Oasa 1/3: Parintele Pantelimon de la Oaşa: TINERETEA... de medialert 2/3: Parintele Pantelimon de la Oaşa: VIATA IN... de medialert 3/3: Parintele Pantelimon de la Oaşa: DUMNEZEU... de medialert

Sfânta Ana, care, prin harul lui Dumnezeu, s-a făcut bunica după trup a Domnului nostru Iisus Hristos, se trăgea din seminția lui Levi. Ea era ultima fiică a Măriei și a preotului Mathan, care a preoțit pe timpul împărăției Cleopatrei și a lui Sapor, împăratul perșilor, mai înainte de împărăția lui Irod Antipa. Preotul Mathan a avut trei fete: Maria, Sovi și Ana. Pe cea dintâi a măritat-o în Betleem și a născut pe Salomeea; pe cea de-a doua a măritat-o tot în Betleem și a născut pe Elisabeta, soția preotului Zaharia și mama Înaintemergătorului; iar pe cea de a treia, adică pe Sfânta Ana, a măritat-o în pământul Galileei și a născut pe Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos. De aceea Salomeea, Elisabeta și Sfânta Maria, sunt fete din trei surori, iar Mântuitorul nostru era văr de-al doilea după trup cu Sfântul Ioan Înaintemergătorul. Deci această Sfântă Ana, după ce a născut pe mântuirea a toată lumea, după ce a înțărcat-o și după ce a dăruit-o în biserică la vârsta de trei ani, c

Toti sfintii au alcatuit laude pentru Maica Domnului. Eu n-am aflat pana acum mai frumoasa si mai dulce lauda ca aceasta, pentru a i-o aduce in fiecare clipa: "Maicuta mea! Dulcea mea Maicuta! In mainile tale sa ajunga sufletul meu atunci cand va iesi din trup, si prin mainile tale sa fie dat Creatorului sau, Fiului tau Cel Unul-Nascut." Altceva nu dorim mai mult, Maicuta noastra, decat sa ne dam sufletul atunci cand vom fi cuprinsi de iubirea dumnezeiasca cea arzatoare, de dragostea aceea care aprinde totul, atunci cand sufletul nostru arde si mintea inceteaza orice miscare si o suflare bine mirositoare ca o adiere usoara o acopera ca fiind sub nor, cand simturile inceteaza si domneste Cel dorit, iubirea, dragostea si viata, dulcele Iisus. De aceea, fiice ale Tatalui ceresc si mostenitoare ale Imparatiei Sale, lucrati, siliti-va, plangeti, bucurati-va, varsati lacrimi de dragoste. Adanciti sufletul vostru in Cel ce S-a dus in adancuri cu trupul Sau pentru a ne ma

Dis-de-dimineaţă la mormânt mergând, Maria Magdalena piatra ridicată o găsi; Că Domnul ar fi fost furat, presupunând, Îngrijorată, s-anunțe pe Petru și pe Ioan, fugi. După ce mormântul gol cei doi l-au cercetat, Au plecat, iar ea, plângând, cu gândul la Iisus, Părelnic, un grădinar văzu și L-a-ntrebat: De Tu L-ai luat, spune-mi, te rog, unde L-ai pus? Îl vedea dar nu-L recunoștea pe Cel ce-a-nviat, Nefiind o înviere c-a lui Lazăr, în trupul de țărână, Era de nerecunoscut cu trupul cel transfigurat, Un trup de Înviere, nesemănând cu Rabi de la Cină. Când El pe nume o strigă, abia atunci L-a cunoscut, „Rabuni!” exclamă și voit-a a-L atinge, dar zisu-i-a Iisus: „De Mine nu te-atinge, că încă la Tatăl nu M-am dus”, Iar ea, fugind la ucenici, „pe Domnu' L-am văzut” le-a spus. Petru J. // Arad, 29.10.2016 (din volumul "In capcana timpului")

In fiecare an, la 20 iulie, Biserica Ortodoxa il serbeaza pe Sfantul Proroc Ilie Tezviteanul. Sfantul Ilie era fiul unui preot al Legii vechi, care locuia in cetatea Tesve, din Galaad, situata dincolo de Iordan; de aici si numele prorocului, Ilie Tesviteanul. Activitatea Sfantului Ilie s-a desfasurat in regatul Israel din Samaria. Inca din secolul al IX-lea si continuand in al VIII-lea, i.d.Hr., regii lui Israel au imprumutat de la pagani cultul zeului Baal si al zeitei Astarte. In aceste imprejurari, ca sa nasca pocainta in neamul sau si sa-i faca pe regi sa paraseasca inchinarea la idoli, Sfantul Ilie se roaga lui Dumnezeu, si astfel, nu va mai ploua trei ani si sase luni. Este trimis de Dumnezeu la Ahab sa-i vesteasca acestuia marea seceta. Regele, in loc sa se pocaiasca, va cauta sa-l ucida pe Sfantul Ilie. Este ascuns de Dumnezeu intr-o pesera, langa un parau, si hranit de un corb. Dupa un timp Sfantul Ilie ajunge la o vaduva din Sarepta Sidonului - in sudul Libanului d

Pr. Lucian Farcașiu: „Vindecarea celor doi demonizați” (17.07.2022)  

  Icoana Prodromița este una dintre puținele icoane din lumea ortodoxă numită „Nefăcută-de-mână”, adică pictată în chip minunat.   Minunea pictării icoanei În anul 1863, în timpul lucrărilor de construire ale Schitului Prodromu de la Muntele Athos, cuvioșii Nifon și Nectarie căutau un iconar care să zugrăvească pe lemn o icoană a Maicii Domnului cu totul deosebită, așa cum aveau toate mănăstirile de la Sfântul Munte. Cu ajutorul lui Dumnezeu, cei doi monahi l-au găsit pe iconarul Iordache Nicolau din Iași, om bătrân și credincios, cu care s-au învoit să zugrăvească icoana după modelul dat de ei. Iconarul a primit ca îndatorire să lucreze la icoană cu post, adică nemâncând, nici bând până la sfârșitul lucrului din fiecare zi. Pictorul a început lucrarea, iar în câtva timp a terminat de pictat veșmintele și celelalte părți ale icoanei. Dar, când a ajuns să picteze Sfintele Fețe ale Maicii Domnului și Domnului Hristos, nu izbutea nicidecum să le înfățișeze după cuviință. Mâhnit, iconaru

“Monahul care strabatea cerurile” Smeritul Parinte Paisie Aghioritul dobandise inca din timpul vietii o faima uriasa, care a trecut dincolo de hotarele Greciei si s-a raspandit in toata lumea, fara radio, fara televizor, fara ziar sau alte mijloace de informare in masa care sa spuna ceva despre el cata vreme a trait. Toata aceasta faima a Cuviosului Paisie Aghioritul s-a transmis din gura in gura de catre oameni care au ramas uimiti de binefacerile si minunile lui. Veneau sa-l vada si sa-i ceara sfatul oameni din America, Canada, Germania, Rusia, Romania, Franta, Australia, Africa si de pretutindeni. Cu fiecare zi care trece lumea afla ce fel de om a trecut pe pamant si il cinsteste tot mai mult. Cauta sa afle tot ce s-a scris referitor la el, sa intrebe pe oamenii care l-au cunoscut. Multi citesc cartile lui, folosesc cuvintele lui in predici, in cicluri de catehizare si-l au ca model pe acest smerit monah, care avea doar clasele primare. Iar aceasta inseamna ca Harul lui

1. Părintele Sofronie defineşte creştinismul ortodox pe baza unei triade teologice : Biserică - dogmă – asceză . Un creştinism fără unul din aceste elemente esenţiale nu ar fi un creştinism ortodox integral şi autentic. "Trei lucruri nu înţeleg: 1) o credinţă adogmatică, 2) un creştinism nebisericesc, 3) un creştinism fără nevoinţă. Şi aceste trei: Biserica, dogma şi asceza (adică nevoinţa creştină) sânt pentru mine un tot al vieţii." Mulţi dintre credincioşii contemporani adoptă un creştinism secularizat, fără Biserică, cu excepţia momentelor esenţiale din viaţă (naştere, nuntă, înmormântare); un creştinism fără cunoaşterea dogmelor şi a spiritualităţii ortodoxe, pe care le consideră doar o teorie, o filosofie teologică sau, cel mult, o doctrină; şi, nu în ultimul rând, un creştinism fără cruce sau un creştinism comod şi confortabil, fără nevoinţă şi iubirea răstignită pentru aproapele. 2. În teologia stareţului Sofronie predomină modul în care credinciosul Îl concep

  Părintele Sofronie (Serghei Simeonovici) Saharov s-a născut pe 23 septembrie 1896, în familia unor credincioși ortodocși din Moscova. În anul 1921, el a plecat din Rusia și s-a îndreptat spre Occident, căutând să-și perfecționeze artă. A stat puțin timp în Italia și Germania, în Berlin, după care, în anul 1922, s-a stabilit definitiv în Paris, Franța. În capitala franceză, Serghei și-a expus lucrările în mai multe expoziții de artă și a atras atenția presei locale. Se simțea frustrat de neputința artei de a exprima curăția pe care atât de mult și-o dorea sufletul său. Din această pricină, precum și din neputința minții de a înțelege taina morții, în Sâmbăta Mare a anului 1924, el s-a întors la creștinism, renunțând la ideile orientale. În ajunul Sfintelor Paști, după Sfânta Împărtășanie, Dumnezeu l-a cercetat în sfârșit și i-a dat să contemple lumina necreată a Împărăției Sale.  În anul 1925, tânărul Serghei s-a înscris la Institutul Teologic Ortodox „Sfântul Serghie” din Paris. În

Păr. Ștefan Negreanu: „Duminica a 4-a după Rusalii” (10.07.2022)

1. ,,Nimic nu poate înlocui lipsa iubirii, dar iubirea înlocuieşte toate neajunsurile. 2. ,,M-am înhămat la carul cu un ideal cam greu, transformarea omului în Om, fiul mai mic al lui Dumnezeu şi frate al Fiului Său mai mare, însă toate idealurile au în ele ceva paralizant, nu te lasă să te ocupi de nimicurile acestei vieţi.” 3. ,,O altă taină a lui Dumnezeu: nu pedepseşte toată răutatea tuturor, precum nici nu slăveşte bunătatea tuturor. Dacă ar face asta, atunci şi oamenii ar face binele de frică, mântuirea ar fi de silă, iar nu o faptă a libertăţii şi a dragostei.” 4. ,,Toate diamantele lumii sunt un gunoi, faţă de o clipă petrecută în lumina dumnezeiască.” 5. ,,Cea mai grea luptă în viaţa aceasta nu este alta decat biruirea de sine. Căci biruira de sine duce la proslăvirea binelui.” 6. ,,Până la Dumnezeu, nu este nici jos, nici sus, nici aproape, nici departe, pentru că Dumnezeu este pretutindeni şi de aceea El e mai aproape de tine decât sufletul şi trupul tău, numai s

Catedrala Sfantul Isaac, una dintre cele mai de seama ale Sankt Peterbourg-ului, este asezata pe malul stang al raului Neva. Domul auriu al acesteia, acoperit cu 100 de kilograme de aur curat, se inalta cu mai mult de o suta de metri spre cer, facand-o pe aceasta vizibila de foarte departe - chiar si din golful Finlandei. Sfantul Isaac a fost ocrotitorul familiei Romanov. Cladirea actuala a catedralei, a patra pe acelasi loc in decursul timpului, a fost ridicata intre anii 1818 si 1858. Lacasul initial purtand tot hramul Sfantului Isaac a fost o mica biserica de lemn. Peter I si Catherine I s-au casatorit in aceasta in anul 1712. La scurt timp dupa acest eveniment s-a ajuns la concluzia ca prezenta structura nu se potriveste cu imaginea de grandoare a capitalei si a imperiului, astfel, in anul 1717 s-a ridicat o biserica de piatra tot cu hramul sfantul Isaac - a fost ridicata pe locul in care astazi se afla o statuie de bronz, in fata actualei catedrale. Mai apoi, in anul

Pr. Lucian Farcașiu: „Despre grijile vieții” (3.07.2022)

Gheron Iosif Isihastul (1898-1959), cunoscut si ca Iosif al Pesterii, este unul dintre cei mai reprezentativi parinti duhovnicesti ai secolului trecut. Dimensiunea sa exceptionala rezulta din inaltimea spirituala a vietii si lucrarii sale, dar si din remarcabila rodnicie a ucenicilor; sase manastiri din Sfantul Munte Athos ( Filoteu , Dionisiu , Vatoped , Xiropotamu , Costamonitu si Caracalu ) fiind astazi conduse de catre fiii sai duhovnicesti, unii dintre ei intemeind numeroase manastiri in Grecia si America de Nord.  Chiar daca a dus o viata retrasa, discreta, inchinata renuntarii de sine, rugaciunii si contemplatiei, Gheron Iosif a avut, totodata, o influenta imensa asupra vietii duhovnicesti din Sfantul Munte, ale carei efecte continua si astazi sa se faca simtite. Pe langa nevointa si randuiala sa de rugaciune, Parintele Iosif mergea la rasarit intr-o pestera, unde rostea Rugaciunea lui Iisus vreme de sase ceasuri. Dupa multe incercari si nevointe duhovnicesti s-a

Acest mic aşezământ monahal, fără paraclis, cu un izvoraş şi două-trei terase în jurul lui, a fost ctitorit în prima jumătate a veacului al XX-lea, de către un monah român plecat din obştea Chiliei româneşti „Sfântul Ipatie” de pe moşia Mănăstirii Vatoped . La 11 iulie 1967 aici s-a aşezat Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, ce căuta să vieţuiască într-un loc uscat, după operaţia de plămâni. Viaţa la Katunakia era liniştită, nerăspândită şi foarte săracă. Ca lucru de mână, sculpta iconiţe în lemn de chiparos, cu chipul lui Hristos Răstignit, al Maicii Domnului şi al Sfântului Ioan Teologul . Vindea puţine pentru a se întreţine, iar pe cele mai multe le dădea de binecuvântare. De asemenea făcea şi iconiţe ştanţate, pe care de asemenea le dădea de binecuvântare. Câţiva metri mai încolo mai era încă o colibă din tablă în care vieţuise prin anii 1950 bătrânul Efrem Talas. Acolo Stareţul Paisie mergea adesea, se ruga şi simţea mult har. La o sută de metri mai sus era o