Postări

Se afișează postări din august, 2016

Taica Petru

Sfârșit de secol nouăsprezece:
Un spic de aur apăru
Sub soarele de vară
Din Cer și din pământ el se născu
Și Petru îl chemară.

Erau opt spice în mănunchi
Iar el, flăcău, la oi ajunse
Și le păștea și le mulgea
Iar noaptea stelele pătrunse.

Era un dincolo ce-l fascina
Iubea pământul, dar voia a ști
Ce taine fi-vor mai presus de stele
Și-un frate teolog porni a-l lămuri.

Sens nou lăuntricu-i primea
Lumini și lumi în sine se iveau
În liniște și pace se ruga
Făgăduințe aspre se nășteau.

Din munte la pustă viața îl mută.
Prunci și soție și semeni și ogoare
Cu grijă sfântă le iubea și ocrotea
Era blândețe, bunătate și candoare.

Trăi războaie și colectivizare
Și-atinse vârsta senectuții.
Avea doar un răspuns la orice întrebare,
Doua cuvinte: „Știe Dumnezeu!”
Și el era bunicul meu.

jp // Arad, 29.08.2016

Rabdarea

Din ce in ce mai multi oameni din zilele noastre refuza sa traiasca intru rabdare. Daca cineva este cuprins de o boala, nu asteapta vindecarea cu rabdare, ci se revolta si isi blesteama viata. Iar daca isi aduce aminte ca exista si Biserica, vrea de la ea rugaciuni rapide pentru inlaturarea bolii.
Insa cel care se afla in suferinta trebuie sa-i gaseasca sensul pozitiv, acela de a creste spiritual prin ea. Trebuie sa vada in ea un mijloc pedagogic al purtarii de grija a lui Dumnezeu de a spori in viata duhovniceasca. Sfantul Grigorie Palama spune ca dupa cum plantele trebuie sa sufere toate incercarile aduse de schimbarea anotimpurilor, pentru a creste si a rodi, asa si credinciosul trebuie sa rabde chinurile de voie si pe cele fara de voie, spre a ajunge la desavarsire.
Asadar, sa nu ne revoltam atunci cand suntem in suferinta. Sa o rabdam cu credinta si sa fim siguri ca atunci cand va fi momentul potrivit, Dumnezeu o va ridica de la noi. Parintele Arsenie Papacioc ne indeamna sa nu …

Buna Vestire

Vestire bună din cer pe aripi de înger ne-a venit
„Te bucură!” Miresei celei pure i-a grăit;
„Fie mie...!” au fost cuvintele ce lumea au schimbat
Faptura înnoirea a primit, genuni și cete s-au cutremurat.

Trebuit-a Domnul mii de ani s-aștepte o fecioară
Atâta de smerită, pe care îngerii, încă din Templu, o aflară,
Un crin trimisu-i-a prin Gavriil și slovele de taină pline:
„Bucură−te cea plină de har, că Domnul e cu tine!”

Rugul aprins nu-l mistuia Cuvântul cel de foc,
„Purtând pe Cel ce poartă toate”, pe Marele Prooroc.
Început al mântuirii noastre s-a făcut Fecioara
Aducând, în iarna lumii, din Ceruri, Primăvara.

Rămase pân-la Ceruri de-a pururea Prea-Pură
Și Născătoare și Fecioară, Măicuța noastră bună;
Din infinitul Cosmos, Părintele, din zările aurii,
Pe umeri și pe frunte, Miresei, trei stele-i dărui.

jp // Arad, 27.08.2016

Vino

Vino, lumină adevărată,
Vino, viață veșnică, taină nerostită,
Vino, comoară făr-de nume, chip neînțeles,
Vino, lumină ne-nserată și bucurie nesfârșită!

Vino, ridicare a multora căzuți,
Vino, 'Nviere, așteptare neînșelătoare,
Vino, Cel Ce nu poți fi văzut și nici atins,
Vino, nume mult dorit și mult milostivă alinare!

Vino, bucurie veșnică, cununa mea neveștejită,
Vino, Tu, atât de mult dorit de chinuita mea viață,
Vino, suflarea, dorirea și mângâierea nesfârșită,
Vino, bucuria, slava și înmiresmata mea dulceață!

(Adaptare după Rugăciunea Sf. Simeon Noul Teolog)

Petru J. // Arad, 27.08.2016

Ne putem ruga parintilor necanonizati?

Sfintii sunt cinstiti inainte de canonizare !
Sfantul Simeon Noul Teolog se ruga des catre parintele sau duhovnic, anume Simeon Evlaviosul, in aceasta privinta, el alcatuind o slujba si zugravind o icoana.
Sfantul Paisie de la Neamt a adormit in Domnul in ziua de 15 noiembrie 1794, fiind inmormantat in biserica mare a manastirii. La scurt timp dupa inmormantare, ucenicii sai i-au scris viata si i-au zugravit o icoana, pe care au asezat-o pe mormantul sau. Datorita si situatiei politice a vremii, canonizarea oficiala a venit abia in anul 1988, din partea Patriarhia Moscovei, si in data de 20 iunie 1992, din partea Bisericii Ortodoxe Romane, proclamarea oficiala avand loc in ziua de 15 noiembrie 1994.
Slujbele sfintilor Ioan din Kronstadt si Xenia din Sankt Petersburg au fost intocmite cu multa vreme mai inainte de canonizarea lor. La randul sau, parintele Serafim Rose a alcatuit un acatist in cinstea parintelui sau, Sfantul Ioan Maximovici (+1966), cu multi ani mai inainte de canonizar…

Scara

Urcușul spre Cer pe nouri sprijinit
Mă fascina, dar nu-l vedeam,
Lăuntric înghețat și îndărăt pășind
În loc să urc, mai mult mă scufundam.

Neghine, buruieni învârtoșate
În lanu-mi de grâu am tot plantat,
Iar treptele treizeci, ce ne-au fost date,
Niciuna, dar niciuna n-am urcat.

Nu vreau, nu vreau să plec de-aici
Fără ca urcușul să-l pornesc,
Dar am aflat că Dragostea-Lumină
Trebui-va cu silință s-o găsesc.

Cu ochi de inimă sclipirea-I să o văd,
Cu-o rază iarna din mine s-o dezghețe,
Împreună mergând pe Cale - 'nainte să pășesc,
Urcușu' către Cer - pe mine să mă-nvețe.

Petru J. // Arad, 25.08.2016

Conștiință?

Sub raze de soare dogorând,
Mulțimea furioasă adunată
O adulteră în mijloc aducând
Cu pietre ar fi vrut-o moartă.

Venit-a și Stăpânul printre ei
Spunându-le cuvintele ce-i apăsase,
Ei prunci fară de pată nefiind,
Piatra s-o ia - conștiința nu-i lăsase.

Dar, peste-un timp sus, pe colină,
În Logos vină negăsindu-se deloc,
Tot ei si noi - de-ntinăciune plini -
Moartea-I pe lemn am acceptat pe loc.

Petru J. // Arad, 24.08.2016

Coliba

Vedeam un munte și un vârf golaș,
Vedeam și norul de Lumină luminând,
Ce lumea-n raze-gânditoare o scălda,
Din Cer o diafană gingășie coborând.

Natura-ntreagă dănțuia înmiresmată,
Miresme minunate de nouă ori celeste,
Păduri și păsări și izvoare, ca-ntr-un cor,
Cântând cântare Celui Care Este.

Dintr-o colibă mai apoi - un pustnic a ieșit,
Curmându-mi visul pe care nu îl meritam,
Spunându-mi că aceasta-i doar arvuna,
Știind în Duh ce mult răpirea o doream.

- De vei rămâne aici cu mine în pustie,
Colibă ridicându-ți în astă vastitate,
De vei răbda mulți ani de-acum-nainte
Rugându-te și mulțumind de toate,

De-ți vei lua pe umeri grele nevoințe,
Nu vei cârti, ci vei cânta și vei slăvi:
Veni-va-n tine o tainică putere,
Iar jugu-ți de pe spate ușor va deveni.

În viața ta neliniști nu vei mai avea.
O bucurie smerită în Dragoste tu vei trăi.
Plină de Har va deveni întreaga ta ființă,
Iar norul de Lumină cu tine-n veci va fi.

Petru J. // Arad, 23.08.2016

Două lumi

În două lumi deodată viețuim:
Într-una de țărână și de lux
Pe care nebunește-o prețuim
Și-ntr-alta de Lumină-n care,
Dezorientați, orbecăim.

Născuți aici în astă tină
Suntem înștiințați tendențios
Că numai soarele creat ne e lumină,
Feriți fiind – în mod insidios –
S-aflăm de Dragostea divină.

Până-ntr-o zi când - ca din întâmplare
Veni-va-n noi o rază de Lumină sfântă;
Ca Har de bucurie - sau ca o încercare
Să ne aprindă luminile lăuntrice de nuntă
Și să-ncălzească inima cugetătoare.

Atunci și ochii metafizici se deschid.
Pâinea și Vinul fi-ne-vor aripi zburătoare;
Iar omul înnoit, purtând un alt veșmânt,
Cu râvnă înălțându-se spre nesfârșita zare,
Va fi mai mult în Cer decât pe-acest pământ.

Petru J. // Arad, 22.08.2016

Chip şi-asemănare

Un chip primit-am, e cel din veșnicie,
E chipul Celui Unu Ce Tatăl L-a născut,
Iar prin Adam, primitu-l-am ca dărnicie,
Să arătăm ca Fiul Său cel nefăcut.

Împărătescul nostru chip e-un dat
Fără ale noastre virtuți sau vrednicii.
De-aceea se cuvine cu adevărat
Asemenea cu Fiul să ne silim a deveni.

De ne va fi ușor sau foarte greu urcușul
De Duhul să nu ne despărțim nicicum,
Căci Harul este cel ce-arată Luminișul,
O Ființă în trei Fețe ne va fi nouă Drum.

Petru J. // Arad, 21.08.2016

Ocara ca și lauda

Făcutu-ți-s-a ocara ca și lauda,
Iar paguba ca și câștigul?
Tu multă bucurie din necaz iți vei lua,
Dacă acestea două, în cuget îți vor sta.

Așa grăia cândva un Avvă
De îngeri nevăzuți înconjurat;
Avea un tron și-o cruce în inima-i smerită:
Pe tron ședea Hristos,
Iar el, pe cruce, atârnat.

Petru J. // Arad, 21.08.2016

Secularism

Din vechea biserică de țară
Un vaiet răsună disperat.
Au dezgolit-o și pe dinafară
De gardu-i din strămoși păstrat.

O paște-acum mistrețul din pădure
Și toată via ce-o ținea în viață
Din rădăcină a-nceput să fie smulsă;
Nevie rămânând a noastră viață.

Vom plânge-amar când fi-va prea târziu,
Când lumea-ntreagă în marasm va fi,
Călăuzindu-ne spre-ntunecatele ei temple;
Pe nori veni-va Judecata și lumea-o va sfârși.

Petru J. // Arad, 19.08.2016

Comori ale Ortodoxiei. Mănăstirea Prislop

Imagine
Trinitas TV: Comori ale Ortodoxiei. Mănăstirea Prislop (07.08.2016)

Troparul Sfintilor Mucenici Brancoveni

Imagine

Paraclisul Maicii Domnului-Stihuri alese

Imagine

Împărtășire

Astăzi am îmbrățișat Cerul.
Ce mic era Pământul!
Am înotat norii,
M-am întâlnit cu Luna,
Mi-am înstelat fruntea,
Am văzut Lumina:
Lumina Soarelui Dreptății.

Petru J. // Arad, 04.08.2016

Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – Cuviosul Paisie Aghioritul – vol 1