29 oct. 2016

Maria Magdalena

Dis-de-dimineaţă la mormânt mergând,
Maria Magdalena piatra ridicată o găsi;
Că Domnul ar fi fost furat, presupunând,
Îngrijorată, s-anunțe pe Petru și pe Ioan, fugi.

După ce mormântul gol cei doi l-au cercetat,
Au plecat, iar ea, plângând, cu gândul la Iisus,
Părelnic, un grădinar văzu și L-a-ntrebat:
De Tu L-ai luat, spune-mi, te rog, unde L-ai pus?

Îl vedea dar nu-L recunoștea pe Cel ce-a-nviat,
Nefiind o înviere c-a lui Lazăr, în trupul de țărână,
Era de nerecunoscut cu trupul cel transfigurat,
Un trup de Inviere, nesemănând cu Rabi de la Cină.

Când El pe nume o strigă, abia atunci L-a cunoscut,
„Rabuni!” exclamă și voit-a a-L atinge, dar zisu-i-a Iisus:
„De Mine nu te-atinge, că încă la Tatăl nu M-am dus”,
Iar ea, fugind la ucenici,
„pe Domnu' L-am văzut” le-a spus.

Petru J. // Arad, 29.10.2016

28 oct. 2016

Acatistul Maicii Domnului – Pantanassa

– sărbătoarea Icoanei Pantanassa este pe 28 octombrie –

Paraclisul Icoanei Pantanassa

Paraclisul Icoanei făcătoare de minuni a Preacinstitei Născătoare de Dumnezeu care se numeşte Pantánassa (Atotîmpărăteasa)

- sărbătoarea Icoanei Pantanassa este pe 28 octombrie -



Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie ! (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi ! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-Se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean.

Ca a Ta este împărătia, puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Doamne miluieşte (de 12 ori)

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru.

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori)
Tropar - Glasul al 4-lea, Podobie: "Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce..."
Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm noi, păcătoşii şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi; sârguieşte că pierim de mulţimea păcatelor; nu-i întoarce neajutoraţi pe robii tăi, că pe tine singură nădejde te-am câştigat.
Slavă…
Troparul icoanei Pantanassa - Glas acelaşi, Podobie: "Degrab ne întâmpină pe noi..."
Icoană izvorâtoare de har, a Împărătesei a toate, pe cei ce fierbinte, cu dor, caută harul tău, izbăveşte-i Stăpână; slobozeşte din necazuri pe cei ce-aleargă la tine, păzeşte şi a ta turmă de primejdiile toate, pe cei care cheamă mereu ajutorul tău.
Şi acum…
Glas acelaşi, Podobie: "Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce..."
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale, noi nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Psalmul 50
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi, după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curaţă zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu Duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele. Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul tău viţei.
Canonul (Facere a lui Iosif Vatopedinul)
Cântarea 1, Glasul al 8-lea
Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea egiptenilor scăpând, israeliteanul striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
De multe ispite fiind cuprinşi, către tine Maică, cu nădejde ne îndreptăm; izbăveşte-ne degrabă din necazuri cu mijlocirea ta, Sfântă Pantanassa.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
De patimi şi de diavoli înconjuraţi, Maică Preacurată, către tine noi alergăm; mijloceşte pentru turma ta cea mică şi izbăveşte-o degrabă, Atotîmpărăteasă.
Slavă…
Ceea ce-ai născut cu adevărat pe Mântuitorul Hristos, Marele Împărat, dăruieşte-le degrabă vindecare celor ce-aleargă la tine, Pantanassa.
Şi acum…
Pe toţi cei bolnavi să-i învredniceşti de tămăduire, Născătoare de Dumnezeu, şi de sufletească alinare, prin mijlocirea ta, Maică Pantanassa.
Cântarea a 3-a
Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor întărire, Unule, Iubitorule de oameni.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Apărătoare şi izbăvitoare să te arăţi celor credincioşi, de multele primejdii ce pururi grozav ne copleşesc, căci ai putere de sus şi grijă neadormită, ca ceea ce ai născut pe Cerescul Împărat, Maică Pantanassa.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Primeşte rugăciunea smeriţilor robilor tăi, care în necazuri şi-n boală cumplit se chinuiesc; şi mijloceşte acum către Fiul tău, Fecioară, să ne mântuiască prin tine, Pantanassa.
Slavă…
Pe Cuvântul cel milostiv al lui Dumnezeu L-ai născut şi izvor de milă bogată spre noi te-ai arătat; deci miluieşte acum pe cei ce sunt în ispite şi îi izbăveşte degrabă, Pantanassa.
Şi acum…
Comoară dumnezeiască a Duhului celui Sfânt te cunoaştem pe tine, Curată Născătoare de Dumnezeu, şi te rugăm ne-ncetat să mijloceşti cu grăbire, ca de sminteli să ne fereşti, Maică Pantanassa.
Izbăveşte din nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că noi toţi la tine scăpăm, după Dumnezeu, ca la un zid nestricat si folositor.
Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.
Ectenie
Doamne miluieste (de 12 ori)
Sedealna - Glasul al 2-lea, Podobie: "Cele de sus căutând de tot necazul..."
Acopere-ne mereu cu mila ta şi ne mântuieşte din boli şi din primejdii, pe cei ce strigăm ţie cu osârdie: Stăpână Doamnă, grăbeşte şi izvoarele vindecării deschide-le, singura grabnic tămăduitoare, Pantanassa.
Cântarea a 4-a
Irmos:Am auzit, Doamne, taina rânduielii Tale, am înţeles lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Auzi-ne pe noi, cei ce chemăm milostivirea ta, căci pe cel Milostiv tu L-ai născut, pe Mântuitorul nostru al celor ce te cinstim pe tine, Pantanassa.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Pornirea celor ce ne urăsc şi viclenia lor o întoarce acum şi dăruieşte-ne, Fecioară, pace, ca una ce ne mântuieşti, Maică Pantanassa.
Slavă…
Tămăduieşte degrabă suferinţele nevrednicilor robilor tăi; din toată slăbiciunea izbăveşte pe cei ce te cinstesc acum, Pantanassa.
Şi acum…
Nădejde şi întărire eşti şi liman nestricăcios al mântuirii; de toată boala tămăduieşte pe cei care te laudă, Una Pantanassa.
Cântarea a 5-a
Irmos: Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi cu braţul Tău cel înalt; pacea Ta dă-ne-o nouă, Iubitorule de oameni.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Viforul grozav al ispitelor m-a-mpresurat şi mă tem cumplit, Fecioară Maică, ci mântuire dăruieşte-mi tu, mântuitoarea mea.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Izbăveşte degrab din primejdie pe robii tăi, cea care pe Mântuitorul L-ai născut, şi mântuire dă celor care-ţi cer, Maică Pantanassa.
Slavă…
Născătoare a Luminii celei de-o fiinţă cu Părintele, stinge flacăra patimilor noastre cu roua mijlocirilor tale, Atotîmpărăteasă.
Şi acum…
Vindecă-i degrab de cumplite boli pe cei credincioşi, sănătate dăruindu-le lor, şi cercetează-i cu rugăciunea ta, Una Pantanassa.
Cântarea a 6-a
Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad, şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă!
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
De moarte şi de primejdii scapă-ne pe cei ce alergăm cu credinţă la tine şi a vrăjmaşilor ură în grabă desăvârşit o pierde din turma ta cea curată; Pantanassa, rugându-te neîncetat, Maica Ziditorului.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Ocrotitoare grabnică te ştiu acum şi pururea liman de mântuire; cea care norii ispitelor ridici şi dezlegare datoriilor îmi dăruieşti, Pantanassa, Maica lui Dumnezeu, ajutor sigur al celor deznădăjduiţi.
Slavă…
Zăcând acum în dureri şi chinuri mari, nu aflu în trupul meu tămăduire, ci tu, Fecioară, ce pe Cuvântul L-ai născut, ridică-mă din răutatea durerilor, tămăduieşte-mă degrab şi-mi dăruieşte sănătate, Atotîmpărăteasă.
Şi acum…
Ca singura pricină de mântuire şi scăpare celor ce comoară te au, cu dor la tine cădem, Maică, şi cu grija ta dezlegarea ispitelor dobândim; acum pe noi din primejdii şi chinuri izbăveşte-ne, Pantanassa.
Izbăveşte din nevoi pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că noi toţi la tine scăpăm, după Dumnezeu, ca la un zid nestricat şi folositor.
Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.
Ectenie
Doamne miluieste (de 12 ori)
Condac - Glasul al 4-lea, Podobie: "Ceea ce eşti păzitoarea creştinilor..."
A credincioşilor singură pricină de mântuire şi mijlocitoare neobosită către Dumnezeu, nu trece cu vederea glasurile celor bolnavi care te cheamă, ci ne izbăveşte cu dragoste de necazurile noastre, pe noi cei ce cu credinţă te rugăm: Dă-ne vindecare şi izbăveşte-ne de rele, cea pururea Apărătoare Maică a celor ce te laudă.
Prochimen: Pomeni-voi numele Tău în tot neamul şi neamul.
Stih: Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău.
Prochimen: Pomeni-voi numele Tău în tot neamul şi neamul.
Prochimen: Pomeni-voi numele Tău în tot neamul şi neamul.
Evanghelia: Din Sfânta Evanghelie de la Luca, citire: (10: 38-42, 11:27-28)
Slavă Ţie…
Şi pe când mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti; Dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea.
Şi când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericiţi sunt sânii pe care i-ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc.
Slavă Ţie…
Slavă
Părinte, Cuvinte şi Duhule, Treime Sfântă, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum…
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale curăţeşte fărădelegile noastre.
Stihira - Glasul al 6-lea, Podobie: "Toată nădejdea mea..."
Dă-ne nouă robilor tăi, cu a ta purtare de grijă, milele tale în dar şi de moarte scapă-ne cu mijlocirea ta; căci nouă ni L-ai născut pe Hristos Dumnezeu, Preacurată, şi de moarte izbăvitu-ne-ai; de aceea te rugăm: vindecă pe robii tăi bolnavi şi şterge-le păcatele, cu multă îndrăzneala ta de Maică; scapă de primejdii şi mântuieşte pe cei care-ţi strigăm: Bucură-te mângâierea celor necăjiti, căci cu tine este Dumnezeu.
Doamne miluieste (de 12 ori)
Cîntarea a 7-a
Irmos: Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat!
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Născătoare de Dumnezeu, strălucire de soare în icoana ta arăţi robilor tăi şi cu purtarea ta de grijă ne mântuieşti din chinuri, binecuvântată, Curată, ca Maica Mântuitorului.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Maică adevărată, cei ce te cinstesc, Fecioară, sunt pururea mântuiţi, păziţi fiind de greşale şi de toată boala, şi cu credinţă grăiesc acum: Dumnezeul Părinţilor noştri bine eşti cuvântat.
Slavă…
Icoanei tale sfinte ne închinăm cu toţii şi lăudăm de-a pururi pe Cel născut din tine, Preacurată Fecioară, scăparea mea, tu eşti izvor de minuni celor ce te cinstesc, Maică Pantanassa.
Şi acum…
Cu îndrăzneală de Maică tu dăruieşti vindecare trupească şi pace sufletească celor ce ţi se închină, Pantanassa, şi de robii tăi pururi te îngrijeşti; ceea ce pe Mântuitorul Hristos ni L-ai născut.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Maicii Tale, Atotîmpărătesei, care Ţie ţi se roagă, primeşte-i, Hristoase, mijlocirea, ca să Te cinstim, Împărate-al tuturor.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Bolnavilor, celor ce ţi se roagă cu credinţă şi slăvesc, Fecioară, de negrăit a ta naştere, dăruieşte-le vindecare.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Dumnezeiescul Mire, Pruncul tău, arătatu-ne-a a ta icoană de sfânt mir izvorâtoare; mir de minuni de-a pururi revărsându-ne, Maică Fecioară.
Şi acum…
Fecioară Maică, de viforul ispitelor şi de urgia vrăjmaşilor pe noi ne scapă şi-i mântuieşte pe cei care te cântă.
Stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-L şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Irmos: Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Irmos: Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată, noi cei izbăviţi prin tine, slăvindu-te cu cetele fără de trup.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
A mântuirii noastre pricină, tot neamul cel creştinesc te propovăduieşte, căci tu născut-ai, Curată, pe-al nostru Mântuitor.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Nu-mi trece cu vederea şiroaiele de lacrimi, căci tu, Fecioară, prin naştere ai zdrobit năpraznicul bold al morţii, singura învrednicită de Har.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Tu vas plin al bucuriei, ca ceea ce născut-ai Bucuria cea sfânta, desăvârşit alungă prin rugăciune tristeţea tuturor.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Liman e mijlocirea ta; pe cei ce cu dragoste te cheamă îi mântuieşte, Fecioară, şi-i acoperă, că pe Hristos, mântuirea lumii, tu L-ai născut.
Slavă…
Cu lumina feţei tale cea strălucitoare, mă izbăveşte de negura patimilor, căci Născătoarea Luminii, cu evlavie te numesc.
Şi acum…
De boli şi de durere şi de toată slăbiciunea, pe cei ce suferă tămăduieşte-i, pe cei ce caută, Fecioară, al tău acoperământ.
Cuvine-se cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii, şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.
Mărimurile:
Mai presus de tot ce e pământesc, nespus mai curată decât toate cele cereşti eşti, Atotîmpărăteasă, că în pântece primit-ai mai presus de fire Dumnezeiescul Foc.
Maica Împăratului Ceresc, cu toţii te cinstim, Născătoare de Dumnezeu, căci tu, Preacurată Atotîmpărăteasă, întreci orice faptură a Ziditorului.
Caută, Curată, la neputinţa mea, vezi-mi întristarea, o preabună Pantanassa, vezi-mi tu, Fecioară, a inimii durere şi, cu iubirea ta de oameni, şterge-mi păcatele.
Luminează-mi gândul cel întunecat, Maică a Luminii, când mă rog cu osârdie, până să mă afle cumplitul ceas al morţii, Fecioară, Atotîmpărăteasă, întru lumină pe mine mă aşază.
Toate oştile îngereşti, Înaintemergătorule al Domnului, cei doisprezece Apostoli şi toţi Sfinţii, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu faceţi rugăciuni ca să ne mântuiască pe noi.
Troparul icoanei Pantanassa - Podobie: "Degrab ne întâmpină..."
Icoană izvorâtoare de har a Împărătesei a toate, pe cei ce fierbinte, cu dor, caută harul tău, izbăveşte-i Stăpână; slobozeşte din necazuri pe cei ce-aleargă la tine, păzeşte şi a ta turmă de primejdiile toate, pe cei care cheamă mereu ajutorul tău.
Stihirile - Glasul al 2-lea, Podobie: "Când de pe lemn Te-a pogorât..."
Pentru toţi care scapă cu credinţă sub acoperământul tău cel puternic te rogi, ceea ce eşti bună; că noi, păcătoşii, nu avem altă izbăvire către Dumnezeu, în nevoi şi în necazuri, pururea fiind încărcaţi cu multe păcate, Maica Dumnezeului celui de sus. Pentru aceea cădem înaintea ta, să ne izbăveşti pe noi, robii tăi, din toate nevoile.
Încheiere:
Stăpână, primeşte rugăciunile robilor tăi şi ne izbăveşte pe noi din toată nevoia şi necazul.
Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.
Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

26 oct. 2016

Sfantul Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie este cinstit pe data de 26 octombrie. A trait in timpul imparatilor Diocletian (284-305) si Maximian (286-305). Din viata sa, inscrisa in Sinaxare, aflam ca a fost fiul prefectului din Tesalonic. Datorita calitatilor sale, este numit dupa moartea tatalui sau, guvernator al Tesalonicului. Tinand seama de faptul ca Dimitrie nu a ascuns ca este crestin, a fost intemnitat. In vremea aceea, crestinii erau trimisi ca pedeapsa, sa lupte cu gladiatorii. In aceste lupte, crestinii erau victime sigure. Potrivit traditiei, Nestor - un tanar crestin, cere binecuvantarea de la Sfantul Dimitrie sa-l omoare pe Lie, gladiatorul favorit al imparatului, pentru a pune capat luptelor sangeroase. Dimitrie il va insemna cu semnul sfintei cruci pe frunte si ii va spune: "Du-te si pe Lie il vei birui, iar pe Hristos Il vei marturisi". Prin rugaciunele Sfantului Dimitrie, Nestor reuseste sa-l strapunga cu lancea pe Lie. La finalul acestei lupte, imparatul Maximian porunceste ca lui Nestor sa i se taie capul, iar Dimitrie sa fie strapuns cu sulitele. Din trupul lui Dimitrie, nu a curs sange, ci mir tamaduitor de boli.

Conform cercetarilor, Sfantul Dimitrie a fost martirizat la Sirmium (Sremska Mitrovita, in Serbia), iar moastele sale au fost aduse in Tesalonic, la 26 octombrie 413. Biserica actuala in care se afla moastele Sfantului Mucenic Dimitrie a fost construita la putin timp de la incendiul bisericii ridicate de guvernatorul Leontie, din anii 626-634. A fost transformata in moschee in anul 1493 si redata cultului crestin in 1912.

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie in iconografie

In primele reprezentari, Sfantul Mucenic Dimitrie nu apare ca fiind militar, ci intr-un costum civil care apartinea clasei senatoriale. Amintim ca in anul 2000, David Woods a lansat o ipoteza legata de cultul Sfantului Dimitrie, in care sustine ca acest cult s-a dezvoltat prin mutarea moastelor mucenicilor militari Chelidonius si Emeterius, din Spania la Tesalonic. Guvernatorul Leontie va primi vindecare in urma sarutarii acestor moaste, in anul 413. Dorind sa afle cui apartin moastele, David Woods precizeaza ca s-a interpretat gresit inscriptia de la locul moastelor. S-a citit Demeterius in loc de Emeterius. Aceasta ipoteza, ar putea fi un raspuns la reprezentarea iconografica a Sfantului Dimitrie in chip de militar.

Pe o gravura in fildes din secolul al X-lea intalnita in Constantinopol, Sfantul Dimitrie este reprezentat ca soldat de infanterie. Insa, o icoana din secolul al XI-lea din Sinai il arata ca fiind civil.

O alta icoana din Sinai, datand din perioada cruciadelor, pictata in a doua jumatate a secolului al XII-lea, il infatiseaza pe Sfantul Dimitrie alaturi de Sfantul Gheorghe. Cei doi sunt reprezentati calare, Sfantul Dimitrie pe un cal negru, iar Sfantul Gheorghe pe un cal alb. In timp ce Sfantul Gheorghe este reprezentat impungand cu sulita un balaur, Sfantul Dimitrie este infatisat invingandu-l pe gladiatorul Lie. Avand in vedere ca Sfantul Dimitrie l-a invins pe Lie prin rugaciune, nu direct in lupta, aceasta reprezentare face trimitere la razboiul nevazut. In icoanele recente, mai ales din Grecia, in spatele Sfantului Dimitrie apare in fundal, Turnul Alb din Salonic.

Originea numelui Dimitrie

Originea numelui Dimitrie e greceasca si aminteste de vechea zeita Demeter. Crestinismul a impus numele masculin Demetrios, explicat uneori ca simplificare a lui demometer, "maica poporului” (demos = popor; meter = mama), pronuntat in neogreaca dimomitir. La noi, pe langa numele barbatesti Dumitru, Dimitrie (cu prescurtari ca Mitrea, Mitru, Mitu, Dima si diminutive ca Mitrus, Mitrut, Mitrel, Mitrica, Mitus, Mitel, Mitica, iar uneori Mitty, sub influenta occidentala), exista si numele femeiesc Dumitra (de unde Mita si alte forme diminutivate).

Troparul Sfantului Dimitrie

Mare aparator te-a aflat intru primejdii lumea, purtatorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe pagani. Deci, precum mandria lui Lie ai surpat si la lupta indraznet pe Nestor l-ai facut, asa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeul roaga-L sa ne daruiasca noua mare mila.

Adrian Cocosila

25 oct. 2016

Albina

Un zumzet matinal de transparente aripi
Urma un zvon de dulce, spre-nălțimi;
De nuntă împodobită cu dalbele-i cununi
Se veselea în raze pădurea de salcâmi.

La mii de nunți florale, în viața lor de-o vară,
Tainicele chemări, albinele le-au onorat;
Prinos de dulce printre flori aflară
Și stupul devenea tot mai bogat.

Surprinsă pe-o petală când vizita o floare
O albinuță din stupină s-a destăinuit:
„Akedia - din vlăguire o prefacem în ardoare,
Râvnă și silință prin hărnicie-am dobândit.

Fagurii îi umplem și puietul îl hrănim,
Regina o-ngrijim și pază asigurăm,
Iar pentru stup, noi viața datorăm.

Plăcerile humei ne sunt necunoscute,
Ne rugăm, ne bucurăm, muncim
Și ca martirii, pentru frățietate ne jertfim.”

jp // Arad, 25.10.2016

22 oct. 2016

Funii de foc

Lumina cea gândită a ochilor trecând
Prin sticle fumurii și vag rotunde,
Străfulgerare se făcea în cel venit plângând,
Călătorindu-i cugetul prin sine, în secunde.

Năpraznice furtuni îi răscoleau trecutul,
Simțea năluci vorbite ce n-ar fi vrut să plece.
Deodată, Lumina îi cuprinse și sufletul și lutul,
Ușurare devenea, ne-nțelegând ce se petrece.

Strigat cu dragoste pe nume, s-a uimit;
Voit-a să-și spună cu suspine a inimii durere,
Dar nu mai reuși, căci sfântul renumit
Știa-nainte care îi este îngândurata vrere.

Prin funiile de foc ce ochii lor legară,
Arsenie Boca, sfântul, comunicare-a devenit.
Un Duh de pace, cel venit simțise cum coboară
Și liniștea-i cuprinse lăuntricu-nnoit.

Petru J. // Arad, 22.10.2016

20 oct. 2016

Suferința fără vină

Din ochișorii mânzului neînțărcat
Lacrimi tăcute lin se prelingeau,
Căzuse și-un picior și-a fracturat;
Trebui-va împușcat, ne lămureau.

Ne frământau întrebări nenumărate:
De ce ființe fără vină și plăpânde
Atâta de curate și atât de delicate
Trebuie să sufere asemenea osânde?

Dar copilașii care suferă atrocități
Sau boli, războaie sau înfometări
Pentru ce păcate datorează plăți?
Și astfel siliți, ajunserăm la cugetări.

Un răspuns am primit, pe nevorbite:
Domnul armonia universală va restabili
Doar când toate păcatele lumii fi-vor ispășite,
Multe dintre ele de nevinovați copii.

Domnul răsplătește cu răsplată divină
Pe Iovii ce pentru El vor suferi nevinovați,
El fiind modelul - Suprema Suferință fără vină -
Solidaritate făcându-Se, cu cei ce cu păcatele-s legați.

jp // Arad, 20.10.2016

18 oct. 2016

Timpul

Timpul străbătut aici îmi este: trecut sau viitor,
Prezentu-mi este punct și punctul e nimic.
Măcar secunde de Lumină de-aș avea
Prezentul meu s-ar dilata și aș vedea cât sunt de mic.

Pentru sfinți prezentul este Veșnicie.
Încă de-aici și-acum printr-o curată viețuire
Reușit-au să zboare peste-ale naturii legiuiri
Și să câștige, ca răsplată, Împărăteasca locuire.

Istoria se desfășoară în timpul fizic, astronomic,
Dar Veșnicia, al cărei prezent e fără de sfârșit,
Simultan trecutul și viitorul le privește...
În acest fel proorocii - vedere-înainte-au dobândit.

jp // Arad, 18.10.2016

Toamna

Prin viile copilăriei mele veseli alergam,
O ceată mică de copii vioi și-mbujorați;
Cu aroma dulcelui ciorchine ne-mbătam,
Cântam și ne jucam și ne aveam ca frați.

Atât de multe coșuri de struguri străvezii
Cules-am sub soare autumnal cu blânde raze
Și încă mulți ne așteptau pe frunze ruginii,
Visând la jertfa teascului și-a noii ipostaze;

Ipostază pe care orice boabă din vie și-o dorea:
Prin jertfa ei – prefacere-n Potir a deveni.
***
De-acum, de când în toamna vieții am ajuns,
Dorința unui bob de strugure o am ca vrere;
De gingășia devenirii în inimă să fiu pătruns,
Să am curajul jertfei în Domnul, spre-Nviere.

Petru J. // Arad, 18.10.2016

14 oct. 2016

Întoarcere

De ce-ai plecat de lângă mine
Odor neprețuit al sufletului meu
Tu, numai Tu, îmi ești Iubire
Mi-e atât de greu, atât de greu...

Nu am știut a prețui cum se cuvine
Atâtea daruri câte am primit
Credeam că le-am agonisit prin mine,
Dar prin cercări, Tu m-ai trezit.

Am început vorbirea cu Tine-n rugăciune
Și alinare și vindecare Te-ai făcut,
Viața mi-ai schimbat printr-o minune
Lacrimi amare-n bucurie-ai prefăcut.

Dar Te-am pierdut de scurtă vreme
Și-o veșnicie mi se pare c-a trecut
Eu știu că vei veni-napoi la mine
Fiindcă Tu ierți pe vameșul căzut.

Tu-aștepți pe fiul cel rătăcitor
Să se întoarcă și să fie iarăși viu
Iubirea Ta de Tată este nesfârșită;
Eu nu mai vreau să-Ți fiu argat, ci fiu.

Căință am, dar ispășire pentru toate
Nici de-aș trăi matusalemic
pentru canoane nu ar fi de-ajuns;
Tu ești Lumina ce-l scoți din întuneric
Pe cel căzut și-ntors cu sufletul străpuns.

jp // Arad, 14.10.2016

Sfanta Parascheva

Sfanta Parascheva de la Iasi este pomenita de catre Biserica Ortodoxa Romana pe 14 octombrie. Sfanta Cuvioasa Parascheva este cea mai cunoscuta dintre toti sfintii ale caror moaste se afla in tara noastra. Onomasticul grecesc paraskevi inseamna "a cincea zi a saptamanii, vineri". In traditia populara "Sfanta Vineri" era considerata stapana peste lumea femeilor, indeletnicirile acestora (cusutul, torsul, tesutul) fiind controlate de ea.
Ocrotitoarea Moldovei aduna an de an, la Iasi, sute de mii de pelerini. [...]
Ingropata ca o straina, nimeni nestiind cine era
Sfanta Parascheva s-a nascut in secolul al XI-lea, in satul Epivat din Tracia, pe tarmul Marii Marmara, in apropiere de Constantinopol (azi Istanbul). Se spune ca pe cand avea 10 ani, Cuvioasa Parascheva a auzit intr-o biserica cuvintele Mantuitorului: "Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34). Aceste cuvinte o fac sa-si daruiasca hainele sale saracilor.
Dupa o vreme se retrage in pustie. Urmand sfaturile unor vietuitori alesi, se indreapta spre tinutul Pontului, oprindu-se la manastirea Maicii Domnului din Heracleea, unde va ramane cinci ani. De aici a plecat spre Tara Sfanta, in dorinta de a-si petrece restul vietii in locurile sfinte. Dupa ce a vazut Ierusalimul, s-a asezat intr-o manastire de calugarite in pustiul Iordanului.
Din putinele stiri privitoare la viata ei, aflam ca intr-o noapte, pe cand avea 25 de ani, un inger i-a spus, in vis, sa se reintoarca in locurile parintesti. Sfantul Varlaam scrie in Cazania sa: "Sa lasi pustia si la mosia ta sa te intorci, ca acolo ti se cade sa lasi trupul pamantului si sa treci din aceasta lume catre Dumnezeu, pe Care L-ai iubit".
Din Constantinopol s-a indreptat spre Epivat, fara sa spuna cuiva cine este si de unde vine. Aici, impacata cu sine, cu oamenii si cu Dumnezeu, si-a dat sufletul.
A fost ingropata ca o straina. Potrivit traditiei se spune ca un marinar a murit pe o corabie, iar trupul i-a fost aruncat in mare. Valurile l-au aruncat la tarm, iar un sihastru care traia acolo, a rugat pe niste crestini sa-l ingroape dupa randuiala crestineasca. Sapand deci o groapa, au aflat trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputrezit si plin de mireasma. Cu toate acestea, au pus alaturi de ea si trupul corabierului. Dar in noaptea urmatoare, unuia din crestinii care sapasera groapa, cu numele Gheorghe, i s-a aratat in vis o imparateasa, sezand pe un scaun luminat si inconjurata de ingeri, iar unul dintre acestia il mustra pentru ca n-a scos din groapa trupul Cuvioasei Parascheva. Iar imparateasa pe care o vazuse in vis " si care nu era alta decat Cuvioasa Parascheva " i-a poruncit sa ia degraba trupul ei si sa-l aseze undeva la loc de cinste.
Credinciosii au inteles ca este un semn dumnezeiesc, fapt pentru care au luat trupul Cuvioasei din mormant si l-au asezat in biserica Sfintii Apostoli din Kallicrateia. Indata au avut loc vindecari minunate in urma rugaciunilor care se faceau langa cinstitele sale moaste.
In anul 1238, in ziua de 14 octombrie, moastele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate la Tarnovo, fiind asezate in Biserica cu hramul Maicii Domnului.
In anul 1393, Bulgaria cade sub ocupatia turcilor, iar bisericile bulgare au fost transformate in moschei. Este anul in care sfintele moaste sunt mutate la Vidin, pentru 5 ani. Dupa lupta de la Nicopole din anul 1396, moastele Sfintei Parascheva vor ajunge din Vidin la Belgrad - Serbia, in anul 1398.
In anul 1521, sultanul Suleiman Magnificul cucereste Belgradul. Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva sunt duse la Constantinopol, fiind asezate in palatul sultanului. Au fost rascumparate de la turci de Patriarhia Ecumenica. Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost asezate in Biserica Panmakaristos, sediul de atunci al Patriarhiei Ecumenice. Dupa transformarea acestei biserici in moscheie, moastele au fost duse in mai multe biserici: Vlaherne (1586), Sfantul Dumitru de la Xiloporta (1597) si Sfantul Gheorghe din Fanar - noul sediu al Patriarhiei Ecumenice (1601).
Stramutarea moastelor Prea Cuvioasei la Iasi
Vasile Lupu ctitorind la Iasi biserica "Sfintii Trei Ierarhi" si amintindu-si de Ioan Asan, care la vremea sa a stramutat moastele Prea Cuvioasei Parascheva de la Epivat la Tarnovo, de Alexandru cel Bun care a adus moastele Sfantului Ioan cel Nou de la Cetatea Alba la Suceava, a facut demersurile necesare la Patriarhia din Constantinopol ca moastele Sfintei Parascheva sa fie stramutate la Iasi.
Plateste toate datoriile Patriarhiei Ecumenice, si astfel, patriarhul Partenie I si membrii Sinodului au hotarat sa-i ofere, drept recunostinta, moastele Cuvioasei.
Din actul patriarhal, datat septembrie 1641, reiese ca au fost aduse din Constantinopol "pentru sfintirea tarii si binecuvantarea si lauda lui (Vasile Lupu) cinstitele si sfintele moaste ale Cuvioasei Maicii noastre Parascheva cea Noua".
Cinstirea Cuvioasei nu are granite
Bisericile care au ca ocrotitoare pe Sfanta Cuvioasa Parascheva sunt intr-un numar mare. Astfel, in Arhiepiscopia Bucurestilor sunt peste 33 de biserici, in Arhiepiscopia Targovistei 18, in Episcopia Buzaului 29, in Episcopia Dunarii de Jos 24, in Episcopia Alexandriei si Teleormanului 4, in Arhiepiscopia Iasilor 35, in Arhiepiscopia Sucevei si Radautilor 5, in Episcopia Romanului 22, in Arhiepiscopia Sibiului 47, in Episcopia Maramuresului si Satmarului 6, in Arhiepiscopia Timisoarei 18, in Episcopia Caransebesului 5, in Mitropolia Basarabiei 6. Episcopia Ortodoxa a romanilor din Ungaria are la Gyula o biserica cu hramul "Sfanta Parascheva", construita in anul 1834. Romanii din Malovista (Macedonia), Torino (Italia), Paris (Franta), Wakefield, Massachusetts (SUA) au biserici al caror hram este Sfanta Parascheva.

13 oct. 2016

Plansul

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen: "Ce sa fac impotriva pacatelor mele?“. Batranul ii zice: "Cine vrea sa se izbaveasca de pacate, se izbaveste prin plans; cine vrea sa dobandeasca virtuti, le dobandeste prin plans. Plansul este calea pe care ne-au lasat-o mostenire Scriptura si Parintii, care au zis: «Plangeti!». Nu exista alta cale in afara de aceasta“.

sursa: CrestinOrtodox.ro

9 oct. 2016

Reverie

„Stăpâne Doamne, Tu ești milostiv
Sufletul meu te-a cunoscut”,
În lume pentru mine ai venit
Chenoză și-Nviere Te-ai făcut.

Aici ești și acum, pentru-ntreaga fire
Din Sfânt Potir Biserica-ntrupezi;
Ești și-n Treime și ai coborât și-n lume
Țărâna prin iubire s-o transfigurezi.

Fără Tine eu nu mai vreau să fiu
Ești aer, ești cer senin și ești Lumină
Ești bucurie veșnică și nerostită taină
Ești Universul Viu și-a Raiului grădină.

Prea mult am rătăcit în bezna vieții
De-acum mă țin de Tine dulcele meu Mire
Fiindcă nu vreau să Te mai pierd nicicând
Prin mila Ta aș vrea sa fiu în veci cu Tine.

jp // Arad, 9.10.2016

Bucuria

Fericita întristare pare-un paradox
Cât încă ne dorim plăcerile lumești.
Când încercările ce vin le asumăm
Vom fi noian de bucurii duhovnicești.

Bucurie sufletească nu putem avea
În timp ce simțurile se desfată:
Voluptatea cu-ncercarea nu se potrivesc
Bucuria cu plăcerea nu e aliată.

Tristețea este patimă și boală,
Iar leacul Bucurie se numește
Primit prin darul Euharistiei
Ne vindecă și ne-odihnește.

jp // Arad, 9.10.2016

Viata Sfintei Maria Egipteanca


8 oct. 2016

Liniștea

Nu liniștea cea fără sunet
Sau a confortului și-a bogăției
O caută neliniștita noastră fire,
Ci-naltele tăceri ale veciei.

Liniștea pe care s-o căutăm
A sufletului este, nu a humii,
Cu Cerul împăcare ni se cere să avem
Ca început al curățirii și-al lepădării lumii.

Treapta de sus a liniștirii este isihia,
Viteazul zbor spre Cer al bărbăției,
E contemplație și rugăciune,
Extaz, răpire și pregustare-a-Mpărăției.

Petru J. // Arad, 8.10.2016

Cea mai citita postare