Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2019

Cum trebuie lucrate virtuțile?

Imagine
Înşirând virtuţile pentru care se cuvine să avem toată silinţa după primirea puterilor harice, Apostolul grăieşte şi ne îndeamnă: „Dacă aceste lucruri sunt în voi şi tot sporesc, ele nu vă vor lăsa nici trândavi, nici fără roade în cunoaşterea Domnului nostru Iisus Hristos” (II Petru, l, 8).
Virtuţile trebuie lucrate nu doar o dată, ci trebuie să facem în aşa fel ca ele să rămână pururea în noi, să fie înrădăcinate în noi şi astfel fiind, să nu rămână la aceeaşi treaptă, ci să sporească din ce în ce mai mult, crescând în putere şi rodnicie. Doar astfel, vrea să spună Apostolul, nu vei rămâne trândav şi neroditor „în cunoştinţa Domnului nostru Iisus Hristos”.
Intră întru cunoştinţa Domnului cel care crede în El şi îl mărturiseşte. Zici că ai credinţă? Ia seama să nu faci această credinţă deşartă şi neroditoare. „Dar ce trebuie să fac ca să nu fie aşa credinţa mea?” Trebuie să sporeşti în toată virtutea. Unde sunt cei care spun: „ Crede doar şi e de-ajuns; nu e nevoie de nimic mai mult…

Sfintii Trei Ierarhi

Imagine
Sfintii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur sunt praznuiti pe 30 ianuarie. Desi Biserica i-a pomenit separat in luna ianuarie, pe Sfantul Vasile - 1 ianuarie, pe Sfantul Grigorie - 25 ianuarie si pe Sfantul Ioan Gura de Aur pe 27 ianuarie, ei sunt praznuiti impreuna pe 30 ianuarie. Motivul? Pentru a le descoperi crestinilor ca nu este unul mai mare decat altul. Mentionam ca in vechime, aparusera neintelegeri intre crestini pe tema - cine este mai mare ca teolog dintre cei trei ierarhi. Dupa cativa ani de la declansarea neintelegerilor, cei trei sfinti au inceput sa i se arate unul cate unul, episcopului Evhaitelor, Sfantului Ioan Mauropous. In cele din urma, in anul 1084, intr-o vedenie, Sfantului Ioan Mauropos i-au aparut cei trei sfinti impreuna si i-au grait:
"Dupa cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem si nici o vrajba nu este intre noi. Fiecare din noi, la timpul sau, indemnati de Duhul Sfant, am scris invataturi pentru mantuirea oamenilor. Cu…

Nu te teme!

Imagine
-Să nu mai vorbeşti în biserică!
Te aşteptai să-L întâlneşti în bucurie pe Hristos, să te umpli de lumină, căci te mărturisiseşi altui părinte, care te dezlegase de toate păcatele, încă din copilărie până acum.
Aşadar a mai rămas ceva de plătit? (încă o factură?).
Ce caut aici, în această mitropolie, unde moaştele sfintei Parascheva m-au ajutat de atâtea ori şi unde n-am deschis gura, decât ca să mă spovedesc?! Şocul este atât de mare, încât nu pot răspunde la nedreapta certare. Chirurgical, sufletul meu a fost golit de toată bucuria şi viaţa sa. Poate fi depus la morgă.
Mai există momente când sufletul este ascultător: atunci când trupul este hrănit şi mulţumeşte fără cuvinte Domnului, pentru bucuria pe care o încearcă. Ei bine, aproapele meu a găsit acest pârleaz şi, în vremea cinei, a năvălit cu îngrijorări:
-Ţăranii aruncă laptele pe câmp, nimeni nu-l mai cumpără! Au desfiinţat fabricile de lapte! Nu vei mai găsi lapte să cumperi!
-De ce faci asta? Ştii cât îmi place laptele! N-ai …

Vorbeşte cu Hristos!

Imagine
Eu tuturor tinerilor le spun: „Vorbeşte cu Hristos!” Ce să vorbeşti? Despre toate: că la facultate ai un profesor așa și așa, că ţi-e foame… Dacă vorbești cu Iisus Hristos, diavolul nu găsește o portiță deschisă în mintea ta ca să-ți aducă ce ai văzut pe stradă.
Pentru că mereu spui: „Doamne, uite că sunt obosit, trebuie să mă culc puțin. Am să încerc să citesc puțin și mă culc.” Dialogul acesta permanent cu Dumnezeu este soluţia. O să spuneţi: „Dar ce, aceasta‑i rugăciune? Ca să fie rugăciune trebuie să citești psalmul cutare!” Este o rugăciune! Pentru că ce este rugăciunea, în fond? Este comunicare cu Dumnezeu. Ce sunt psalmii, decât un dialog cu Dumnezeu?
În felul acesta noi devenim o rugăciune, o rugăciune „ambulantă”, care nu întotdeauna se face prin cuvinte, ci prin faptul că trăiești în prezența lui Iisus Hristos, căci El este întotdeauna cu noi. Nu poți să faci abstracție de prezența Lui în viața noastră. De exemplu, ești în mașină, conduci mașina și spui: „Știu că eșt…

"Nu vrei sa suferi toate pentru dragostea Mea?"

Imagine
Odata, din cauza repetatelor si infricosatoarelor mele ispite, am fost stapanit de mare intristare si deznadejde si socoteam ca sunt nedreptatit de catre Dumnezeu. Ca m-a lasat prada atator ispite, fara sa ma usureze vreun pic, sa iau macar o rasuflare. Si aflandu-ma in aceasta amaraciune, am auzit o voce inlauntrul meu, tare dulce, foarte clara si tradand multa compasiune:

"Nu vrei sa suferi totul pentru dragostea Mea?" Si o data cu vocea a inceput sa curga suvoi de lacrimi neincetat si ma cainam pentru deznadejdea care ma stapanise. N-am sa uit niciodata vocea aceea, atat de dulce, care a facut sa dispara deodata ispita si toata deznadejdea. "Nu vrei sa suferi toate pentru dragostea Mea?"
Gheron Iosif - Marturii din viata monahala

Unde se află călugării fată de mireni pe scara trăirii smereniei?

Imagine
Eu vă spun că există o mare diferentă, si ca să fiu conciliant, monah înseamnă „crestin bun". Dar nu-i numai atât, dacă apuci să trăiesti în mânăstire. Apucasem să vă spun că rugăciuni faci si acasă; faci multe, dar nu se face acest mare lucru care caracterizează această cruce a călugărului: tăierea voii. Să nu faci ceea ce vrei tu. Să faci ceea ce-ti spune altul. Si atunci, tu, în felul acesta tăindu-ti voia - căci Dumnezeu ne-a creat cu vointă liberă, ratiune si afecte -, aici trebuie să-ti tai vointa liberă. Ne trezim luptându-ne cu Dumnezeu. Si trebuie să-L înfrângem. Dar în sensul că îi place foarte mult înfrângerea aceasta. Pentru că noi ne desfiintăm. Ne smerim.
Intr-o mânăstire era un staret care stia să dea cununi. Si era un părinte bătrân - Sfântul loan Scărarul consemnează lucrul ăsta -, de 50 de ani, ca vârstă. Si-l trimitea undeva. Si când se ducea acolo, îl fugărea: „Ce cauti aici? Du-te acolo, unde te-am trimis!" Si uite asa îl freca. Si-l întreabă sfântul: „…

Sa luam aminte la magar

Imagine
Avva Pimen l-a intrebat pe un Avva Nistheroos de unde a dobandit o asemenea virtute, incat orice tulburare s-ar fi intamplat in chinovie el nu deschidea gura, nu se amesteca, nu judeca pe nimeni.
El a raspuns:
- Iarta-ma, avva. Cand am intrat, la inceput, in chinovie, am zis cugetului meu: "Tu si un magar sunteti una. Asa cum magarul lovit nu scoate nici un cuvant, nu ocaraste si nu judeca si nu raspunde nimic, tot asa si tu." Cum zice psalmul: "Ca un dobitoc m-am facut in fata Ta si tot timpul voi fi cu Tine."
sursa: CrestinOrtodox.ro

Pașii Pelerinului. Sâmbăta de Sus (15 01 2017)

Imagine

Convingeti-va mintea si inima ca voi deja ati murit fata de tot ce apartine acestei lumi

Imagine
Cel mai important lucru: convingeti-va mintea si inima ca voi deja ati murit fata de tot ce apartine acestei lumi. Transpuneti-va cu mintea si simtirea in lumea cealalta si, locuind acolo, aratati-va a fi straine de tot ceea ce va inconjoara, de toate cele create si pamantesti.
Randuiti-va launtrul vostru ca si cum nimeni si nimic n-ar exista decat voi si Dumnezeu, inchinat in Sfanta Treime. Lasati gandul acesta sa va atinga inima si veti vedea cum se va transforma totul, atat in launtrul vostru, cat si in afara!
Iata care sunt cele patru piroane: setea nestinsa pentru mantuire, indepartarea tuturor lucrurilor lumesti din interiorul manastirii, taierea voii proprii, moartea fata de toate cele pamantesti dimpreuna cu trairea numai pentru Dumnezeu!
Strapungeti-va mainile si picioarele inimii voastre cu aceste piroane si veti fi rastignite si capabile de a rosti, impreuna cu Apostolul, ca nu numai lumea vi s-a rastignit voua, ci si voi v-ati rastignit lumii.
Fie ca Domnul sa va insuflet…

21 Ianuarie - Sf. Maxim Mărturisitorul

Imagine
Cuviosul părinte Maxim a trăit până în zilele răucredinciosului împărat Constans, care a împărăţit între anii 642-648. Constans a fost tatăl binecredinciosului împărat Constantin Pogonatul şi nepotul viteazului împărat Heraclie, cel care a biruit pe perşi, de unde a adus în spate crucea Domnului, de la Ctesifon până la Ierusalim, în anul 629, la 14 septembrie. Cuviosul Maxim fiind iscusit în treburile politice, învăţând şi meşteşugul bunei cârmuiri, şi cu fire bună şi minte dreaptă fiind împodobit, a ajuns la împăraţii cei dinainte sfătuitor împărătesc şi secretarul cel dintâi.
Dar pentru că se răspândea părerea greşită şi vicleană a celor ce ziceau că Mântuitorul a avut numai o voinţă, înlăturând prin aceasta părere credinţa în cele două firi ale lui Hristos şi pentru că cei răucredincioşi răspândeau prin pieţe porunci greşite, care întăreau acest eres şi lipeau aceste porunci chiar înaintea bisericii celei mari, cuviosul Maxim neputând răbda să se pângărească şi el laolaltă cu toţi…

„Dumnezeu premerge iubirii noastre”

Imagine
Dumnezeu premerge iubirii noastre şi cuprinde totul în iubirea Sa... Suntem înconjuraţi de ea... Dacă nu-i simţim razele care ne încălzesc, este datorită împietririi noastre în cele ale simţurilor... Dar este suficient ca sufletul să se elibereze cât de puţin din aceste legături şi să renunţe la orice pentru Dumnezeu, că Dumnezeu va intra în el... şi Se va împărtăşi cu el... şi sufletul se va trezi înviorat şi încălzit. Din acest izvor decurge apoi şi binefacerea faţă de aproapele şi desăvârşirea de sine.
Începutul acestora este pocăinţa: ea duce la nevoinţele purificatoare ale ascetismului. Pe măsura purificării, inima se întăreşte în iubirea de Dumnezeu. O inimă cu totul curată are iubire deplină de Dumnezeu. Mare păcat că filozofii noştri l-au transformat pe Dumnezeu într-o idee... şi uită mereu că omul este o creatură căzută... El nu se mai poate restaura decât prin Domnul Iisus Hristos, prin Sfânta Biserică.
[...]
Astfel, căzuţi fiind, Domnul ne va tămădui în lăcaşul Său de vind…

Sfânta smerenie este încrederea desăvârşită în Dumnezeu

Imagine
Cel smerit este conştient de starea sa lăuntrică şi, deşi aceasta este urâtă, el nu-şi pierde personalitatea. Cunoaşte că este păcătos şi se întristează din pricina asta, dar nu deznădăjduieşte, nu se mistuie pe sine. Cel ce are sfânta smerenie nu vorbeşte deloc, adică nu se împotriveşte. Primeşte să i se facă observaţii, să-l controleze ceilalţi, fără să se mânie şi să se îndreptăţească. Nu-şi pierde echilibrul. Celui egoist, complexat, i se întâmplă contrariul: la început seamănă cu cel smerit însă, dacă îl deranjează puţin cineva, îndată îşi pierde pacea, se mânie, se tulbură.
Cel smerit crede că toate depind de Hristos, şi că Hristos îi dă harul Său, şi astfel înaintează. Cel ce are sfânta smerenie trăieşte de acum în biserica cea nezidită de pe pământ. Are întotdeauna bucuria lui Hristos, chiar şi în cele neplăcute. Vedem aceasta şi în vieţile sfinţilor. Apostolul Pavel ce era? Om ca şi noi. Dar ce s-a făcut? S-a făcut organ al lui Dumnezeu, vas al alegerii. Mărturisesc cuvintel…

Dumnezeu n‑are nevoie de cuvintele noastre, are nevoie de inima noastra

Imagine
Unde credeti sfintia voastra ca a fost mai greu: la pustie sau in inchisoare?
Acum, va dati seama, in inchisoare nu credeau in Dumnezeu, nenorocitii de paznici. Si erau foarte salbaticiti, indarjiti. La Aiud am avut un sef de gardieni acolo, la zarca, se numea Biro. Pe ungureste inseamna primar. Era rau de tot. Sa revin: cei de la puscarie nu credeau in Dumnezeu. Si erau primejdiosi. In pustiu luptai cu dracul. Dracul credea in Dumnezeu. Se temea de El. Puteai sa‑l ti pe diavol la distanta, de aceea nu ma speriam. Ca te tragea, tragea haina de sub tine, o blana de piele pe care stateam lungit noaptea. Se intamplau multe lucruri. Dar nu era primejdios. Eram totusi liber. Si oamenii nu pretuiesc viata de libertate. Mai mult, nu pretuiesc suflarea si rasuflarea, ca tot de la Dumnezeu sunt. Nu‑i suparat Dumnezeu pe noi atat de mult pentru pacate, cat este suparat ca suntem nepasatori. Asta trebuie propovaduit la toata lumea. Si va spun si eu voua, acum, tot asa. Faceti act de…

Părintele Serafim Rose: „Perspectiva ortodoxă asupra lumii” (fragment)

Imagine
Viaţa noastră anormală de astăzi poate fi caracterizata ca fiind răsfăţată, ghiftuită. Din fragedă pruncie, copilul de azi este tratat, ca o regulă generală, drept un mic zeu sau o zeiţă în familie: toanele îi sunt ascultate, dorinţele împlinite; este înconjurat de jucării, distracţii, plăceri; nu este educat şi crescut conform principiilor stricte ale comportamentului creştin, ci lăsat să se dezvolte aşa cum tind dorinţele sale.

Este suficient ca el să spună „Vreau asta!” sau „N-o s-o fac!”, pentru ca părinţii săi îndatoritori să i se plece în faţa-i şi să îl lase să facă precum doreşte. Poate aceasta nu se întâmplă tot timpul în fiecare familie, dar se petrece suficient de des pentru a fi regula educaţiei contemporane a copiilor, şi chiar şi cei mai bine intenţionaţi părinţi nu scapă pe deplin acestei influenţe. Chiar dacă părinţii încearcă să îşi crească copiii cu stricteţe, cei din jurul lor încearcă să facă altceva. Trebuie ca ei să ia în consideraţie acest lucru, atunci când îş…

Sa nu ceri de la Domnul ceva de care nu ai absoluta nevoie

Imagine
Asa iubitorule de Dumnezeu, totul, orice ai cere de la Domnul vei primi, numai sa fie spre slava lui Dumnezeu sau spre folosul aproapelui, pentru ca si spre folosul aproapelui El tot slavei Sale il atribuie, de aceea zice: “Tot ce ati facut unuia dintre cei mai mici, Mie mi-ati facut”. Deci sa nu aveti nici o indoiala ca Domnul va indeplini cererile voastre numai ca ele sa fie indreptate fie spre slava lui Dumnezeu, fie spre folosul si indrumarea sufleteasca a aproapelui.
Insa chiar daca ar fi spre folosul sau nevoia ta proprie sau ai avea vreun interes oarecare chiar si pentru aceasta tot asa de grabnic ascultator este Domnul Dumnezeu si binevoieste sa indeplineasca cererea, numai sa vina din trebuinta si necesitate extrema fiindca Domnul pentru toti este bun si toate le da (…). Totusi de un lucru sa te pazesti, iubitorule de Dumnezeu: sa nu ceri de la Domnul ceva de care nu ai absoluta nevoie.
Sfantul Serafim de Sarov
sursa: serafimdesarov.trei.ro

Ce trebuie să știm despre gânduri

Imagine
Cel care vrea să se roage cu minte curată, nu trebuie să afle noutățile ziarelor, să nu citească cărți fără legătură cu viața noastră duhovnicească, mai ales cele care stârnesc patimile, și să nu cerceteze din curiozitate cele care privesc viața celorlalți. Toate acestea aduc în minte gânduri străine, iar când omul încearcă să le lămurească, ele și mai mult tulbură și îngreuiază sufletul.
Când sufletul va fi învățat de Domnul despre dragoste, atunci se tânguiește pentru toată lumea, pentru toată zidirea lui Dumnezeu și se roagă ca toți să se pocăiască și să primească Harul Sfântului Duh. Dar dacă sufletul pierde Harul, pleacă dragostea de la el, pentru că fără Harul lui Dumnezeu este cu neputință să iubească cineva pe vrăjmași și atunci ies din inima sa gânduri viclene, așa cum spune Domnul (Matei 15, 19; Marcu 7, 21-22).
Fără smerenia lui Hristos nu se curăță mintea și niciodată nu se odihnește sufletul în Dumnezeu, ci este tulburat totdeauna de diferite gânduri, care împiedică cont…

S-a născut un Sfânt! - Părintele Iustin Pârvu: Minuni și sfințenie la mormântul iubitului duhovnic!

Imagine

Acad. Ioan-Aurel Pop: Mă îngrozește această revărsare de ură

Imagine
Trinitas TV: 100 de Adevăruri Istorice. Românii în mediul virtual - 29.12.2018 
(3min și 54sec)

„acest Cerşetor de iubire”

Imagine
Dumnezeu acceptă să fie refuzat, nerecunoscut, alungat sau evacuat din propria lui creaţie. Pe Cruce, Dumnezeu a ţinut partea omului împotriva lui Dumnezeu, sau cum spune Pėguy, “a fost de-al omului”. Nicolae Cabasilas o spune admirabil: “Dumnezeu se arată, dezvăluindu-Şi iubirea… Respins, el aşteaptă la uşă… Pentru tot binele pe care ni l-a făcut, El nu ne cere, în schimbul ştergerii datoriei, decît iubirea”.

Creştinul este un ins mizerabil, dar el ştie că există Cineva şi mai mizerabil, acest Cerşetor de iubire care stă la poarta inimii: “Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, eu voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine” (Apocalipsa 3, 20). Fiul vine pe pămînt pentru a se aşeza la “masa păcătoşilor”. Dragostea este jertfelnică pînă la moarte. Dumnezeu moare pentru ca omul să trăiască în El.
Paul Evdokimov - Iubirea nebuna a lui Dumnezeu

Mănăstirea Ormília - Grecia

Imagine
Halkidikí. La câțiva kilometri de plajele nordice ale golfului Casandrei, într-o regiune plină de verdeață, cu plantații de măslini și viță-de-vie, situată între localitățile Vatoped și Ormília, s-a înființat în urmă cu 23 de ani mănăstirea de maici cu hramul Bunei Vestiri, cunoscută ca Mănăstirea Ormíliei.
Mănăstirea – metoc aghioritic al Mănăstirii Simonos Petras – construită cu mari eforturi, s-a dezvoltat rapid, iar astăzi, sub influența moștenirii duhovnicești aghioritice, reprezină un model de chinovie monahală în Grecia.
Acolo înflorește monahismul de maici “ca mod de viață și dăruire de sine neobosită”, în misiune duhovnicească și lucrare socială. Comunitatea mănăstirii, alcătuită din mai bine de 100 de monahii, îşi oferă ajutorul și slujirea în diferite domenii ale Ortodoxiei, dând astfel femeii posibilitatea să se implice în viața bisericii.
„Monahiile, cu simplitate şi bucurie, se nevoiesc de dimineață până noaptea, singure sau împreună, în biserică sau în arhondaric, real…

Golește mintea de toate chipurile, culorile și formele, de orice închipuire și aducere aminte

Imagine
Se poate spune că imaginația și memoria sunt o simțire generală dinăuntru, care închipuie și își aduce aminte tot ce a fost perceput mai înainte de cele cinci simțuri din afară. Și într-un anume fel, simțurile din afară și lucrurile simțite se aseamănă cu o pecete, iar imaginația cu urma lăsată de pecete.
Potrivit cuviosului Maxim, marele teolog, și Adam, cel dintâi zidit, a fost făcut de Dumnezeu fără imaginație. Mintea lui curată și fără de imagini, nu primea forme sau imagini sub înrâurirea simțurilor sau din imaginile lucrurilor simțite, ci fără a folosi această putere inferioară a imaginației și neînchipuindu-și nici contururi, nici forme, nici măsuri, nici culori ale acestor lucruri, cu puterea superioară a sufletului, adică cu gândul, ea contempla în mod pur, nematerialnic și duhovnicesc numai ideile pure ale lucrurilor sau înțelesul lor gândit.
Dar ucigașul de oameni, diavolul, precum el însuși a căzut visând să fie la fel cu Dumnezeu, așa l-a făcut și pe Adam să înceapă să …

Pr. Gheorghe Calciu - Interviu Tv

Imagine
Mare binecuvantare sa-l poti vedea si asculta pe acest minunat Om, poate chiar sfant.

TOT CE TREBUIE SĂ ȘTIM CA SĂ NE MÂNTUIM

Imagine
Vindecarea omului constă în curățirea inimii de toate gândurile din cuget, și bune și rele, prin restrângerea lor la viața interioară a creierului, astfel încât să se îngăduie Duhului lui Dumnezeu să ducă rugăciunile și psalmii de la rațiune la duhul omului, adică la omul lăuntric sau, altfel spus, înlăuntrul inimii. 
Aceasta înseamnă ”Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea (nous); voi cânta cu duhul, dar voi cânta și cu mintea”(I Cor.14,15). Aceasta este în sens propriu pocăința, prin care patimile reproșabile se prefac în ireproșabile, conducând la îndumnezeire, adică la nimicirea patimilor.
Pr. IOANNIS ROMANIDIS

Sursa: aici...

O, Mire, care preschimbi urâțenia miresei în frumusețe!

Imagine
Cum, Dumnezeu Și-a dorit o desfrânată? Da, o desfrânată. Despre firea noastră vorbesc.
O desfrânată Și-a dorit Dumnezeu? Omul dacă își dorește o desfrânată este condamnat, iar Dumnezeu Își dorește o desfrânată!?
Și încă foarte mult! Omul își dorește o desfrânată ca să devină desfrânat, în timp ce Dumnezeu Își dorește o desfrânată ca să o preschimbe în fecioară. Dorința omului este pierzanie, în timp ce dorința lui Dumnezeu este mântuire pentru cea dorită…
Unul ca Acesta Și-a dorit o desfrânată!? Învață așadar cele ale dumnezeirii și înțelepțește-te în cele ale dumnezeirii. Află cine era și cine a devenit pentru tine, și nu încurca lucrurile… El era înalt, ea smerită; înalt nu cu statura, ci cu firea. Neprihănit era, nepieritoare ființa Lui, nestricăcioasă Îi era firea, neajuns cu gândul, nevăzut, de necuprins cu mintea, de nepătruns, pururi fiind, același fiind, biruind orice gând, întrecând orice cugetare, cu neputință a-L vedea, ci numai a crede. Îl văd îngerii și se cutremură. Her…

Sfantul Ioan Botezatorul

Imagine
In fiecare an, pe data de 7 ianuarie praznuim Soborul Sfantului Ioan Botezatorul. Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini. Fiul Elisabetei si al preotului Zaharia este cunoscut sub denumirea de "Inaintemergatorul", pentru ca a anuntat venirea lui Hristos.

Zaharia era preot al Legii Vechi, din neamul lui Abia, iar sotia lui era din neamul lui Aaron si erau rude cu Sfintii Parinti Ioachim si Ana. In timp ce Zaharia slujea la templu in Ierusalim, i-a vestit Arhanghelul Gavriil ca Elisabeta va naste un fiu la batranete si se va chema Ioan.

Pentru ca Zaharia s-a indoit de aceasta veste, a ramas mut pana ce Elisabeta a nascut. Prorocul Maleahi il vesteste ca fiind "Ingerul Domnului" care avea sa-I pregateasca calea. El este ultimul din prorocii Vechiului Testament, care face legatura cu Noul Testament. Si-a inceput activitatea in anul 26 d.Hr. ( primul an al guvernarii lui Pilat din Pont).
sursa: crestinortodox.ro

Botezul Domnului – Boboteaza

Imagine
La 6 ianuarie credinciosii ortodocsi praznuiesc Botezul Domnului nostru Iisus Hristos, sarbatoare numita si Epifania sau Dumnezeiasca Aratare. Praznicul reprezinta reactualizarea momentului in care Fiul lui Dumnezeu Iisus Hristos, la 30 de ani, vine la Iordan, se boteaza cu botezul pocaintei - a lui Ioan -, El Cel fara de pacat, asumand pacatele intregii omeniri, pe care le va rascumpara prin scump sangele Sau, pe Golgota. Botezul Domnului Iisus Hristos a fost lucrarea Sfintei Treimi: Tatal a marturisit despre El. "Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit (Mt. 3, 17; Mc. 1, 11; Lc. 3,22); Duhul Sfant S-a pogorat in chip de porumb peste El si Fiul a primit botezul lui Ioan.
sursa: crestinortodox.ro

"cuvântul cel de pe urmă"

Imagine
În cartea mea despre Stareţul Siluan, la sfârşitul descrierii vieţii sale adaug cuvântul lui cel de pe urmă. Eu i-am zis: – Îmi pare rău că sunt tot mereu bolnav şi că nu am mai multă vreme să dau teologiei. Cu blândeţea şi liniştea lui caracteristică, el m-a întrebat:
– Şi socotiţi aceasta a fi ceva mare?
Eu mă purtam cu el ca ştiind că era cel mai înalt dar al bunăvoirii lui Dumnezeu către mine. Şi, fireşte, nu am putut răspunde la întrebarea lui. După un moment de tăcere, îmi zice:
– Mare, este un singur lucru: a se smeri, a înfrânge mândria care împiedică a iubi.
Am numit aceasta cuvântul cel de pe urmă, pentru că şi Domnul vorbeşte despre acelaşi lucru la Cina cea de Taină. Şi apostolul Pavel tot aşa zice:
"Ci râvniţi darurile cele mai bune. Şi încă mai înaltă cale arăt vouă. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea prorocie şi aş şti tainele toate şi toată cunoaşterea, şi de aş av…

Viaţa noastră este plină de tensiuni

Imagine
Viaţa noastră este plină de tensiuni. Toate zilele şi nopţile le petrecem în grija de a ocoli păcatul.
Iată, nu demult un suflet a venit către noi şi a zis: „Când eram slobodă de credinţă şi trăiam fără Dumnezeu, eu nu aveam probleme şi viaţa se desfăşura simplu. Iar acum nici ziua nici noaptea nu am linişte“. Şi sufletul acela începător se revărsa în rugăciune simplu, înaintea lui Dumnezeu: „Doamne, ce ai făcut cu mine? Acum, nu mai aflu nici loc, nici clipită când să fiu liniştită”.
Aşa si cu viata monastică – este o încordare-limită a puterilor omeneşti şi a atenţiei. Cu toate acestea, din afară pe monahi îi putem asemăna cu o sârmă electrică de înaltă tensiune pe care păsărelele pot şedea, şi şed liniştite, atunci când prin acele sârme trece o energie ce mişcă trenuri, luminează case, încălzeşte pretutindenea – toată viaţa numai de ea este mişcată.
Pr. Sofronie Saharov

sursa: altarulcredintei.md

Dumnezeu cunoaște, dar nu predestinează

Imagine
Cunoașterea lui Dumnezeu nu poate fi încăpută de mintea noastră. Este nesfârșită, cuprinde toate ființele, văzute și nevăzute, cele de la sfârșit și cele de la început. Dumnezeu le cunoaște pe toate cu acrivie, în toată adâncimea și lățimea lor. Domnul ne cunoaște pe noi, înainte de a ne cunoaște noi înșine. Cunoaște dispozițiile noastre lăuntrice și chiar și cel mai mic gând, cugetările, hotărârile noastre, mai înainte de le lua. Dar și înainte de zămislirea noastră și înainte de sfârșitul lumii ne-a cunoscut bine. De aceea David se minunează și strigă: „Doamne cercatu-m-ai și m-ai cunoscut”.
Duhul Sfânt este omniprezent. De aceea cel care este insuflat de Duhul Sfânt, are și el cunoașterea lui Dumnezeu. Cunoaște trecutul, prezentul, viitorul. I le descoperă Duhul Sfânt. Niciuna din faptele noastre nu este necunoscută lui Dumnezeu, ci toate sunt scrise. Se scriu și totuși nu se scriu. Se nasc și există, dar nu se nasc. Ceea ce cunoașteți voi acum, Dumnezeu cunoaște mai înainte de în…

PUTNA - IERUSALIMUL NEAMULUI ROMÂNESC (film documentar)

Imagine
În urmă cu 550 de ani Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei, trăgea cu arcul de pe unul dintre dealurile Putnei. Locul în care s-a înfipt săgeata este acum mănăstirea Putna. Oameni, locuri si întâmplări... Suma acestora a dat ceea ce numim azi „Ierusalimul Neamului Românesc”. Un film de Paul Palencsar.

Răspunsuri de aur ale Sfântului Vasile cel Mare

Imagine
Era prin anul 372 când însuşi împăratul Valent a mers în Cezareea Capadociei unde păstorea Sfântul Vasile cu gând să-l abată de la dreapta credinţă la arianism. Sfântul Vasile i-a răspuns liniştit şi cuviincios că ţine credinţa pe care au mărturisit-o Sfinţii Părinţi la Niceea (325) şi că nimeni nu are putere să dea altă mărturisire de credinţă peste aceea. Primind un atare răspuns împăratul Valens căuta pricina ca să-l exileze pe Sfântul Vasile ştiind că numai el susţine dreapta credinţă în Asia Mică şi că dacă n-ar fi el pe ceilalţi uşor i-ar putea câştiga fie prin momeli fie prin înfricoşări.
Împăratul l-a dus cu sine pe Modestus, prefectul pretorienilor (siguranţa împăratului) şi pe episcopul Evippius din Galatia care era arian. Pe acesta l-a dus ca să provoace scandalul ca apoi prefectul să poată interveni cu armata. Evippius a vrut să slujească într-o biserică din Cezareea dar Sfântul Vasile nu l-a lăsat până când nu va subscrie afuriseniile date de soborul de la Niceea asupra …