Postări

Se afișează postări din iulie, 2017

Părintele Serafim Rose: „Perspectiva ortodoxă asupra lumii” (fragment)

Imagine
Viaţa noastră anormală de astăzi poate fi caracterizata ca fiind răsfăţată, ghiftuită. Din fragedă pruncie, copilul de azi este tratat, ca o regulă generală, drept un mic zeu sau o zeiţă în familie: toanele îi sunt ascultate, dorinţele împlinite; este înconjurat de jucării, distracţii, plăceri; nu este educat şi crescut conform principiilor stricte ale comportamentului creştin, ci lăsat să se dezvolte aşa cum tind dorinţele sale.

Este suficient ca el să spună „Vreau asta!” sau „N-o s-o fac!”, pentru ca părinţii săi îndatoritori să i se plece în faţa-i şi să îl lase să facă precum doreşte. Poate aceasta nu se întâmplă tot timpul în fiecare familie, dar se petrece suficient de des pentru a fi regula educaţiei contemporane a copiilor, şi chiar şi cei mai bine intenţionaţi părinţi nu scapă pe deplin acestei influenţe. Chiar dacă părinţii încearcă să îşi crească copiii cu stricteţe, cei din jurul lor încearcă să facă altceva. Trebuie ca ei să ia în consideraţie acest lucru, atunci când îşi…

Taina prezentei

La chilia unui parinte cu o viata imbunatatita vine un ucenic mai cartitor, neofit in cele duhovnicesti, care, vazandu-l pe avva tacut, sezand pe un scaun, cu capul plecat si ochii abia deschisi, il intreaba: "Tot singur, parinte?" Avva isi ridica privirea, il fixeaza atent pe ucenic si ii raspunde: "Sunt singur acum ca ai venit tu, dar nu eram pana sa sosesti."
sursa: CrestinOrtodox.Ro

Sa nu ceri de la Domnul ceva de care nu ai absoluta nevoie

Imagine
Asa iubitorule de Dumnezeu, totul, orice ai cere de la Domnul vei primi, numai sa fie spre slava lui Dumnezeu sau spre folosul aproapelui, pentru ca si spre folosul aproapelui El tot slavei Sale il atribuie, de aceea zice: “Tot ce ati facut unuia dintre cei mai mici, Mie mi-ati facut”. Deci sa nu aveti nici o indoiala ca Domnul va indeplini cererile voastre numai ca ele sa fie indreptate fie spre slava lui Dumnezeu, fie spre folosul si indrumarea sufleteasca a aproapelui.
Insa chiar daca ar fi spre folosul sau nevoia ta proprie sau ai avea vreun interes oarecare chiar si pentru aceasta tot asa de grabnic ascultator este Domnul Dumnezeu si binevoieste sa indeplineasca cererea, numai sa vina din trebuinta si necesitate extrema fiindca Domnul pentru toti este bun si toate le da (…). Totusi de un lucru sa te pazesti, iubitorule de Dumnezeu: sa nu ceri de la Domnul ceva de care nu ai absoluta nevoie.
Sfantul Serafim de Sarov
sursa: serafimdesarov.trei.ro

“Cum putem accepta suferinta?”

Intrebarea de mai sus s-a pus, probabil, multora dintre fostii incarcerati ai inchisorilor comuniste. In marea lor majoritate, daca nu chiar in cazul tuturor, ceea ce i-a tinut in viata, singurul lucru declarat, a fost credinta in Dumnezeu. Intrebarea de mai sus i-a fost pusa si Aspaziei Otel, una dintre stralucitele studente ale lui Lucian Blaga la Cluj, si care a facut 14 ani de inchisoare, pana in 1962. Iata ce a raspuns ea:
Suferinta trebuie transfigurata. Si suferinta se transfigureaza prin acceptare. Trebuie sa gasesti o motivatie pentru suferinta. In momentul in care gasesti mobilul suferintei, esti salvat, pentru ca ai acceptat. Din momentul acela, suferinta devine o bucurie, devine o onoare. Iti dai seama ca Iisus a luat o lingurita din suferinta Lui si ti-a dat-o tie. Adica propria ta cruce. Sa nu o mai care El in spinarea Lui, ci sa o cari tu. Devii astfel fericit ca esti fiu al lui Dumnezeu.”
sursa: anomismi.wordpress.com

Despre invatarea smereniei

Pr. Nicholas Sakharov - Essex
Poate ca în interiorul nostru suntem mandri și poate ca întreaga noastră natura umana dorește sa aibă control și să fie impunatoare. Acesta este continutul nostru interior, pe care nu îl putem schimba. Dar sta în puterea noastră ca măcar din punct de vedere exterior sa acționăm în mod diferit. De aceea Sfintii Părinți au valorificat foarte mult virtutea trezviei.
Este foarte greu să-ți stapanesti impulsurile în interiorul tău, dar este mai ușor sa stapanesti manifestarea acestor impulsuri în exterior, și incetul cu incetul vei observa schimbarea. Atunci când începi să-ți detesti mândria personala, când constientizezi ca ești un rob al mandriei și ca mândria îți cauzeaza deznadejde, suferinta și diavol, atunci vei plânge din inima înaintea Celui care ne-a spus: „Invatati de la Mine ca sunt blând și smerit cu inima”, iar noi crestinii ortodocsi avem privilegiul unic de a avea Sfânta Impartasanie.
Nu este doar o comemorare sau pomenire a lui Hristos. Imparta…

Călugărul şi demonul - film rusesc cu subtitrare

Imagine
Poveste istorică fantastică din prima jumătate a secolului al XIX-lea. În incinta unei mănăstiri de bărbați, apare un nou călugăr Ivan Semeonovici. Dar, împreună cu acest călugăr, în mănăstire, pătrund forțe ale întunericului, care se vor materializa într-un diavol numit Legiune (așa cum el însuși s-a prezentat lui Ivan). Legiune (sau Legionarul) l-a ales pe Ivan drept obiectul muncii sale diabolice ispitindu-l, în diferite moduri, să se abată din drumul său ales spre a-i sluji lui Dumnezeu. Dar, cu cât era mai mare ispita, cu atât mai mult sporeau virtuțile lui Ivan.

După ce urmăreşti acest film, iţi dai seama de luptele pe care le are de înfruntat fiecare monah în mănăstire, dar şi fiecare creștin în lume, pentru a-şi câştiga mântuirea. Filmul "Călugărul şi demonul" este considerat ca fiind cel mai bun film, după "Ostrov".
Regizor: Nikolai Dostal

Nu te-ntrista, bucuria e Hristos!

Minunat sunt randuite pericopele evanghelice de catre Sfintii Parinti in timpul anului bisericesc, dar desi par a fi aceleasi, au o continuitate inspirata de Duhul Sfant. Important este mesajul mantuitor pe care incearca sa ni-l transmita Mantuitorul, astfel vom vedea ca de la Duminica "Bogatului nemilostiv si saracului Lazar" (trecerea la cele vesnice), intram in cele dinlauntru ale omului in Duminica cu "Pilda bogatului caruia i-a rodit tarina" (ni se descopera gandul vietii acesteia pentru multi dintre noi) si intr-un sfarsit aflam cand bogatia devine greutate ce nu ne lasa sa ne ridicam la Cer in Duminica "Dregatorului bogat - pazirea poruncilor", impasul in care ne vom afla cu totii daca nu vom reanaliza adevarul despre bogatie si Hristos.
"L-a intrebat un dregator, zicand: "Bunule Invatator, ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci?" (Luca 18, 18). Putem si noi astazi, sa-L intrebam pe Bunul Invatator ce putem face spre a mosteni viat…

Dumnezeu n‑are nevoie de cuvintele noastre, are nevoie de inima noastra

Imagine
Unde credeti sfintia voastra ca a fost mai greu: la pustie sau in inchisoare?
Acum, va dati seama, in inchisoare nu credeau in Dumnezeu, nenorocitii de paznici. Si erau foarte salbaticiti, indarjiti. La Aiud am avut un sef de gardieni acolo, la zarca, se numea Biro. Pe ungureste inseamna primar. Era rau de tot. Sa revin: cei de la puscarie nu credeau in Dumnezeu. Si erau primejdiosi. In pustiu luptai cu dracul. Dracul credea in Dumnezeu. Se temea de El. Puteai sa‑l ti pe diavol la distanta, de aceea nu ma speriam. Ca te tragea, tragea haina de sub tine, o blana de piele pe care stateam lungit noaptea. Se intamplau multe lucruri. Dar nu era primejdios. Eram totusi liber. Si oamenii nu pretuiesc viata de libertate. Mai mult, nu pretuiesc suflarea si rasuflarea, ca tot de la Dumnezeu sunt. Nu‑i suparat Dumnezeu pe noi atat de mult pentru pacate, cat este suparat ca suntem nepasatori. Asta trebuie propovaduit la toata lumea. Si va spun si eu voua, acum, tot asa. Faceti act de…

Sf. Nectarie – Grecia // TVR – Universul credintei

Imagine

HARUL ESTE LUMINA

"Va voi spune altceva, pentru a putea intelege mai limpede ce inseamna harul lui Dumnezeu, cum poate fi recunoscut si cum lucrarile sale se manifesta, in mod deosebit, in cei ce sunt luminati de acesta. Harul Sfantului Duh este lumina care il lumineaza pe om. Intreaga Sfanta Scriptura vorbeste despre aceasta. Astfel, sfantul nostru parinte David a spus: "Faclie picioarelor mele este legea Ta şi lumina cararilor mele." (Psalmul 118:105), si "De n-ar fi fost legea Ta gandirea mea, atunci as fi pierit intru necazul meu." (Psalmi 118:92).Cu alte cuvinte, harul Duhului Sfant care este exprimat in Lege, in cuvintele poruncilor Domnului, este faclia si lumina mea. Daca acest har al Sfantului Duh (pe care incerc sa il dobandesc cu atata grija si ravna, incat cuget la dreptele Tale judecati de sapte ori pe zi) nu m-ar fi luminat in mijlocul intunericului grijilor, care sunt de nedespartit de chemarea inalta a rangului meu imparatesc, de unde as putea primi o scanteie d…

Despre smerita cugetare

Iar semnele smeritei cugetări sînt: avînd cineva toată virtutea trupească şi sufletească, să se socotească pe sine şi mai dator lui Dumnezeu, ca unul ce a luat multe prin har, nevrednic fiind ; iar dacă i-ar veni vreo ispită de la draci sau de la oameni, să se socotească pe sine vrednic de acestea şi de altele mai multe, ca să-şi scadă puţin din datorie şi să afle la judecată o uşurare de muncile aşteptate. Fiindcă atunci cînd nu pătimeşte aşa ceva, mult se necăjeşte şi se nevoieşte, căutînd să afle ceva prin care să se silească pe sine. Iar cînd dobîndeşte aceasta, iarăşi se smereşte, ca unul ce luînd dar de la Dumnezeu şi neputînd afla ceva ca să întoarcă Fă­cătorului de bine, rămîne lucrînd pururea, socotindu-se pe sine şi mai îndatorat.Despre nepătimireIar semnul nepătimirii, poate, acesta este: a rămî­ne în toate netulburat şi fără teamă, ca unul ce a primit să poată toate prin harul lui Dumnezeu, după Apostol, nemaiavînd nici o grijă de trup. Unul ca acesta se va nevoi cu toată …

Sfantul Proroc Ilie Tesviteanul

Imagine
In fiecare an, la 20 iulie, Biserica Ortodoxa il serbeaza pe Sfantul Proroc Ilie Tezviteanul. Sfantul Ilie era fiul unui preot al Legii vechi, care locuia in cetatea Tesve, din Galaad, situata dincolo de Iordan; de aici si numele prorocului, Ilie Tesviteanul.
Activitatea Sfantului Ilie s-a desfasurat in regatul Israel din Samaria. Inca din secolul al IX-lea si continuand in al VIII-lea, i.d.Hr., regii lui Israel au imprumutat de la pagani cultul zeului Baal si al zeitei Astarte.
In aceste imprejurari, ca sa nasca pocainta in neamul sau si sa-i faca pe regi sa paraseasca inchinarea la idoli, Sfantul Ilie se roaga lui Dumnezeu, si astfel, nu va mai ploua trei ani si sase luni. Este trimis de Dumnezeu la Ahab sa-i vesteasca acestuia marea seceta. Regele, in loc sa se pocaiasca, va cauta sa-l ucida pe Sfantul Ilie. Este ascuns de Dumnezeu intr-o pesera, langa un parau, si hranit de un corb. Dupa un timp Sfantul Ilie ajunge la o vaduva din Sarepta Sidonului - in sudul Libanului de astazi…

Stareţul Efrem din Arizona

Imagine

Iertarea

Un frate oarecare avea scarba asupra altui frate. Adica erau certati unul cu altul, dar acel frate, vrand sa-si ceara iertare, s-a dus sa se impace cu dansul. Deci, batand el in usa fratelui, acela n-a vrut nicidecum sa-i deschida si sa-l primeasca. Iar el, cand a vazut ca nu-i deschide, s-a mahnit si mai mult si, mergand la un batran, i-a spus ce a patit, cum s-a dus sa-si ceara iertare si sa se impace cu acel frate, care nu numai ca nu l-a primit ca sa stea de vorba cu el, dar nici usa nu i-a deschis. Iar batranul i-a zis: "Cauta, fiule, si-ti ia seama ca poate ai vreun gand in inima ta, cum ca tu nu esti cu nimic vinovat si nu i-ai facut nici un rau, ci el ti-a facut rau si numai el este vinovat. Si asa pe tine te indreptatesti, iar pe el il invinovatesti. Daca este asa, sa stii, frate, ca pentru aceea nu-i da lui Dumnezeu indemnare sa-ti deschida si sa te primeasca, pentru ca nu mergi la dansul cu adevar de pocainta, ci cu fatar­nicie. Ci, mergi si pune in inima ta cum ca nu …

„Toţi sunteţi fiii lui Dumnezeu prin credinţa în Iisus Hristos.”

Imagine
[Către monahi(i), 1986]
Galateni 3,26.
„Toţi sunteţi fiii lui Dumnezeu prin credinţa în Iisus Hristos." (în obârşie, în tranzit şi în final) -
[...] În vederea dobândirii cât mai evidente a chipului lui Hristos în noi, avem rânduite: lepădarea de sine, ascultarea şi tăierea voii, care, toate trele sunt unul şi acelaşi lucru, una şi aceeaşi nevoinţă, una şi aceeaşi „Cruce, în fiecare zi".
Şi fiindcă unul din defectele cele mai mari ale omului este acela că nu-şi poate da seama de defectele sale, şi-i ţinut de puterea vicleană în ciuma părerii că el ştie cum să trăiască, Dumnezeu a rânduit o ierarhie între oameni şi fiecare are pe cineva mai mare ca el, în dar şi rânduială, faţă de care-i dator să fie supus.
Aşadar, pentru a trăi în linişte trebuie să fii una din două: sau pe de-a-ntregul liber (de patimi), sau pe de-a-ntregul supus. Dar nu orice libertate e libertate, ci numai aceea pe care o dă Adevărul, după cuvântul Mântuitorului: „Adevărul vă va face liberi" (Ioan 8,…

Sfânta smerenie este încrederea desăvârşită în Dumnezeu

Imagine
Cel smerit este conştient de starea sa lăuntrică şi, deşi aceasta este urâtă, el nu-şi pierde personalitatea. Cunoaşte că este păcătos şi se întristează din pricina asta, dar nu deznădăjduieşte, nu se mistuie pe sine. Cel ce are sfânta smerenie nu vorbeşte deloc, adică nu se împotriveşte. Primeşte să i se facă observaţii, să-l controleze ceilalţi, fără să se mânie şi să se îndreptăţească. Nu-şi pierde echilibrul. Celui egoist, complexat, i se întâmplă contrariul: la început seamănă cu cel smerit însă, dacă îl deranjează puţin cineva, îndată îşi pierde pacea, se mânie, se tulbură.
Cel smerit crede că toate depind de Hristos, şi că Hristos îi dă harul Său, şi astfel înaintează. Cel ce are sfânta smerenie trăieşte de acum în biserica cea nezidită de pe pământ. Are întotdeauna bucuria lui Hristos, chiar şi în cele neplăcute. Vedem aceasta şi în vieţile sfinţilor. Apostolul Pavel ce era? Om ca şi noi. Dar ce s-a făcut? S-a făcut organ al lui Dumnezeu, vas al alegerii. Mărturisesc cuvintel…

Denumirea rugăciunii minții în inimă

Imagine
Rugăciunea aceasta, care este rugăciunea neîncetată a Bisericii (”Doamne, miluiește!”), se numește a inimii, pentru că prin ea se descoperă inima numită duhovnicească și lucrează acolo rugăciunea. Inima duhovnicească este centrul existenței omului și aceasta, potrivit Sfântului Grigorie Palama, se află în lăuntrul inimii trupești ca într-un organ, nu ca într-un vas. Rugăciunea inimii se identifică cu rugăciunea minții (noetică) sau se deosebește de aceasta în funcție de înțelesul cuvântului nous. Sfântul Grigorie Palama, care a exprimat întreaga învățătură patristică bisericească despre viața isihastă, spune că mintea-nous se numește și esența (ousía) sufletului (inimă), dar și lucrare-energie a sufletului, care constă lucrarea gândurilor (logismoí).
Astfel, dacă identificăm mintea-nous cu inima, atunci putem să identificăm și rugăciunea minții cu rugăciunea inimii. Totuși, trebuie să atragem atenția că în teologia patristică minte-nous înseamnă în principal atenția cea mai subțire, …

„De auzi un glas dulce si placut, muta-ti dragostea ta la Mantuitorul”

Imagine
Acum invata si altfel de ridicare a mintii la gandirea Cuvantului Intrupat, meditand la preasfintele Taine si patimi ale Lui. Toate lucrurile sensibile din univers pot folosi acestei meditatii si contemplari, daca vei privi in ele cum ti-am spus, pe nemarginitul Dumnezeu, prima si singura cauza Care le-a dat toata puterea existentei, frumusetea si orice alta desavarsire ce o au.
Si dupa ce au socotit cat de mare si nemarginita e bunatatea acestui Dumnezeu, Care, fiind singurul inceput si Domnul oricarei creaturi, coborat pana la atata smerenie a se face om, a suferi si a muri pentru om, ingaduind creaturilor mainilor Lui a se ridica impotriva Lui si a-L rastigni. Deci, cand vezi, auzi ori pipai arme, funii, batatori, stalpi, cuie, ciocane si alte lucruri de acest fel, gandeste-te ca toate acestea au servit drept unelte Patimilor Domnului tau.
Si iar, cand vezi ori locuiesti in case saracacioase, aminteste-ti de pestera si ieslea Stapanului tau. De vezi ca ploua, adu-ti aminte de pl…

„în loc să trăiesc în timp, trăiesc în veşnicie”

• Una din faptele care îmi dau prilej de revoltă şi de sminteală este când cineva îmi fură timpul, mai ales cel destinat pentru rugăciune, venind pe neaşteptate, sau cu nevoi care mă obligă să renunţ la timpul planificat.Tot frământându-mă cum să rezolv acest lucru, mai ales considerând neputinţa mea de a priveghea noaptea, deci de a prelungi timpul pentru rugăciune în timpul nopţii, mi-a venit în gând că Dumnezeu este acela care îngăduie astfel de încercări, ca o metodă de a mă dezlipi de mine însumi mai desăvârşit şi de a mă lăsa cu totul în voia Sa. În acest fel, în loc să trăiesc în timp, trăiesc în veşnicie. Trebuie să mă silesc să primesc cu bucurie tot ceea ce mi se întâmplă şi să cred că totul vine cu voia lui Dumnezeu şi cu ştirea Sa.• Când simt că nu mă pot ruga, îmi aduc aminte de răutatea firii mele şi de neputinţa de a birui şi din durerea inimii mele se naşte rugăciunea. Uneori - cu cuvinte, alteori - un singur suspin, căci atunci nu se mai roagă mintea, ci doar inima me…

In „lumea aceasta” nu poţi crede în Dumnezeu nepedepsit

Rădăcina necazurilor e aceeaşi cu rădăcina răutăţilor: păcatul - înfrângerea morală a omului, când el conspiră cu diavolul contra Legii lui Dumnezeu. Atunci se transformă omul - fiul lui Dumnezeu - în fiul diavolului, prin ascultarea de acesta. El îi imprimă spiritului, minţii şi inimii, pecetea firii sale: autonomia, răzvrătirea şi autoîndumnezeirea.
Cu pecetea acestor caracteristici iese din împărăţia Harului sub focul mâniei lui Dumnezeu, ajungând fiul pieirii.
Necazurile, târcoalele morţii, sunt numai primele unelte ale lui Dumnezeu, ca să-l trezească şi să-i deschidă ochii să vadă că aşa merge în întuneric, în împărăţia morţii.
Dacă omul stă prea mult în ascultarea celui viclean, pierde credinţa, i se întunecă mintea, nu mai ascultă de nimeni, face din necazuri „motiv" de necredinţă, a cărei final e fie sinuciderea, fie nebunia.
Când oamenii o apucă pe acest „drum larg" al pieirii, când - cu timpul - relele devin deprinderi, „a doua natură", să te ferească Dumnezeu…

12 iulie - Cuviosul Paisie Aghioritul

Imagine
Cuviosul Paisie Aghioritul - film cu subtitrare



„Sabia şi focul”

Făptura cea nouă cu înnoirea minţii, care nu se mai teme de lume, de logica cruţării şi menajării de sine, de nici o sabie pământească - nu se mai teme de moarte.
„Sabia" a „tăiat" mlădiţele sălbatice, „focul" a tămăduit firea de frică - nemurirea a devenit mai evidentă ca moartea. Moartea pentru cauza lui Hristos a devenit fericirea intrării în Împărăţia cerurilor. Şi nu este fericire mai evidentă ca martiriul.

În slujba Botezului avem nucleul acestei evidenţe, în cele trei scufundări şi ridicări din apă, a morţii Domnului Hristos, a celor trei zile în mormânt şi a Învierii Sale. Dar acest nucleu trebuie să crească, să se dezvolte, să devie conştient şi nebiruită putere în creştin şi în lume.
A nu te mai teme de „cei ce ucid trupul şi mai mult nu pot să facă nimic"(Luca 12,4), nu mai e o problemă.
Suntem deci antrenaţi într-o nouă cunoaştere a condiţiei umane.
E „ştiinţa mântuirii..." (Luca 1,77), ştiinţa îndumnezeirii omului.

Dar până acolo e o cale „şi Eu …

De la mulțumirea de sine, la dăruirea de sine

Pocăința, schimbarea, îndreptarea, părăsirea păcatului și lucrarea corectă este ca omul să înceteze să se miște spre sine, să înceteze să fie egoist, să se iubească pe sine, să se mulțumească pe sine. El trebuie să se îndrepteze spre Dumnezeu. Mișcarea aceasta înseamnă tocmai iubirea. Iubirea către aproapele este înlăuntrul aceluiași duh.
În zilele noastre, iubirea înseamnă căutarea hranei pentru ego, pentru sine, în timp ce iubirea adevărată „nu caută ale sale”, se dăruiește, se oferă. Omul se dăruiește lui Dumnezeu și aproapelui. Când omul se căiește și merge să se mărturisească, nu este suficient doar să recunoască anumite lucruri, ci trebuie să se schimbe fundamental, din rădăcini. Dacă pornirea pe care o ai se îndreaptă spre egoul tău, este pentru mulțumirea ta, ca să-ți slujești și să te îngrijești pe tine, să oferi hrană propriului idol, chiar dacă te-ai îndrepta, oricâte lucruri bune ai face și oricât de bine le-ai săvârși, toate acestea înseamnă păcat.
Omul trebuie să se îndrep…

Ştim că de la Dumnezeu suntem şi la Dumnezeu ne întoarcem

Ştim că de la Dumnezeu suntem şi la Dumnezeu ne întoarcem, dar înainte de întoarcere suntem trimişi pentru probă în lumea aceasta. De asemenea ştim că lumea aceasta întreagă, zace în cel viclean, care-i îngăduit să verifice: libertatea noastră, credinţa şi dragostea noastră. Aici se face dovada ai cui fii ne facem: ne confirmăm obârşia divină, ne facem fiii lui Dumnezeu şi îl chemăm „Tatăl nostru"; ne tăgăduim această obârşie, ne înghite lumea aceasta şi vicleanul ne face fiii săi, fiii pierzării şi la Dumnezeu nu ne mai întoarcem.
Iată situaţia omului în faţa celor două căi. O cale largă, cât faţa pământului întreg şi altă cale îngustă, cât o punte de lemn peste o apă foarte mare, pe care mai nimeni nu trece.
Pentru această delimitare de căi a venit în lume Dumnezeu însuşi, luând asupră-Şi şi firea omenească spre a se înţelege cu noi şi a ne ajuta întoarcerea - căci aceasta este mântuirea. Înainte de venirea Dumnezeu-Omului pe pământ nu era mântuire. De aceea El ne este şi învă…

Ascultarea – o cale spre sfințenie

Imagine
Ştiţi foarte bine că stareţul nostru Iosif a fost un mare isihast şi lucrător al rugăciunii minţii. Însă nu ne-a predanisit ca lucru de căpetenie liniştirea sau rugăciunea minţii, ci ascultarea şi viaţa de obşte!
Dacă citiţi cărţile Sfinţilor Părinţi, veţi vedea că mulţi s-au sfinţit cu uşurinţă, fără să-şi facă prea multe griji, şi-au sfinţit sufletele fără să facă osteneli, fără să facă jertfe, fără să ducă lupte ascetice. Dar cum s-au sfinţit? Au ales ascultarea.
Ascultarea îl duce pe om nu numai la nepătimirea trupească, dar şi la cea sufletească.
Cercetaţi şi veţi afla că ascultarea vine de la Dumnezeirea Treimică. Hristos spune că: „N-am venit să fac voia Mea, ci voia Celui Ce M-a trimis pe Mine” (Ioan 6, 38). De acolo începe ascultarea. De aceea, cel care face ascultare îi urmează lui Hristos!
M-am încredinţat din experienţă că ascultarea este mai mare decât rugăciunea.
(Ieromonah Iosif Aghioritul, Starețul Efrem Katunakiotul, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ștefan…

Trinitas TV: Lumina Celui Nevazut -Taina vieții (01.10.2015)

Imagine

SFÂNTA TREIME ÎN OM

Dintru început a fost greu de priceput şi de aceea s-au născut multe rătăciri cu privire la înţelegerea Sfintei Treimi. Şi asta din pricina că de mici suntem obişnuiţi să înţelegem persoana în legătură cu numărul 1, 2, 3. Această greutate au încercat sfinţii Părinţi să o ajute cu următoarea asemănare. Uitaţi-vă la soare: e unul şi totuşi întreit: lumină, căldură şi raze.
Învăţătura despre Sfânta Treime e dogmă a Bisericii - învăţătură fără tocmeală a Bisericii — că Dumnezeu e Unul în fiinţă şi întreit în Persoane. Acum: Tatăl, zice Iisus, că nimeni nu L-a văzut fără numai Fiul. Pe Fiul L-am văzut: S-a făcut om, S-a făcut Persoană istorică. Pe Duhul Sfânt iarăşi L-am priceput, când S-a pogorât sub formă de limbi de foc, dând ucenicilor o limbă nouă.
Şi odată m-am întrebat: unde mai sunt limbile de Foc? Sunt; când le aprinde Dumnezeu în inima omului. Despre rătăcirile, care privesc înţelegerea Sfintei Treimi, sunt multe de spus. Să luăm altă parte, mai la îndemâna şi trebuinţa noastră. Şi…

Pr. Stefan Negreanu // Proscomidia – prezentare demonstrativa

Parintele Stefan Negreanu - Prezentarea Proscomidiei in Biserica Facultatii de Teologie din Arad.
Prima parte:


Partea a doua:

„Cararea Imparatiei” de Pr. Arsenie Boca – audiobook

Imagine
Prima parte:



Partea a doua:

Mănăstirea Bănceni - Ucraina: PS Mihail Jar învie oameni, crește orfani, îngrijește bolnavi... iubește oamenii

Imagine
"La mănăstirea cu minuni" - un nou documentar, emoţionant, realizat de Carmen Avram pentru emisiunea „În Premieră”
La câţiva kilometri de graniţa de nord a României există un loc care parcă nu ţine de această lume. Populat de oameni ce par atinşi de rai, pentru că acolo poţi vedea Divinitatea la lucru în fiecare clipă.

Smerenia (2)

Omul mândru se teme de reproşuri, dar cel smerit nicidecum. Cine a dobândit smerenia lui Hristos doreşte totdeauna să i se facă reproşuri, primeşte cu bucurie ocă­rile şi se întristează când este lăudat. Dar aceasta nu este decât primul început al smereniei. Când sufletul cunoaşte prin Duhul Sfânt cât de blând şi smerit e Domnul, atunci se vede pe sine însuşi mai rău decât toţi păcătoşii şi se bu­cură să stea pe gunoaie în zdrenţe ca Iov şi să vadă pe oa­meni în Duhul Sfânt strălucitori şi asemenea lui Hristos.
Dă, Milostive Doamne, tuturor să guste smerenia lui Hristos care e de nedescris şi atunci sufletul nu va mai dori nimic, ci va trăi veşnic în smerenie, iubire şi blândeţe.
Sufletul meu tânjeşte după Tine, Doamne: Tu Ţi-ai as­cuns faţa Ta de la mine şi eu m-am tulburat, şi sufletul meu doreşte de moarte să Te vadă din nou, pentru că Tu ai atras sufletul meu. Dacă Tu, Doamne, nu m-ai fi atras prin harul Tău, n-aş fi putut să tânjesc aşa după Tine, nici să Te caut cu lacrimi.
Mân…

Smerenia (1)

Dar ca să te mântuieşti trebuie să te smereşti, pentru că omul mândru, chiar dacă ar fi băgat cu de-a sila în rai, nu şi-ar găsi acolo odihna, ar fi nemulţumit şi ar spune: „De ce nu sunt pe primul loc?" Dar sufletul smerit e plin de iubire şi nu caută întâietăţi, ci doreşte binele pentru toţi şi se mulţumeşte cu orice.
Cine s-a smerit pe sine însuşi, acela i-a biruit pe vrăjmaşi. Ce trebuie făcut pentru a avea pace în suflet şi în trup? Pentru aceasta trebuie să iubeşti pe toţi oamenii ca pe tine însuţi şi să fii gata de moarte în fiecare ceas. Când sufletul îşi aduce aminte de moarte, el ajunge la smerenie şi se predă cu totul voii lui Dumnezeu şi doreşte să fie în pace cu toţi şi să iubească pe toţi oamenii. 
Când pacea lui Hristos vine în suflet, atunci el este bucuros să şadă ca Iov pe gunoi şi să-i vadă pe ceilalţi în slavă; atunci sufletul se bucură că e mai rău decât toţi. Taina acestei smerenii a lui Hristos e mare şi cu neputinţă de dezvăluit. Din iubire sufletul doreş…