Postări

Se afișează postări din iunie, 2015

Cine sînt eu?

Cine sînt eu? Şi ce este fiinţa mea, dacă nu un lucru de scîrbă? La început e pămînt pe urmă putreziciune, iar mijlocul e plin de toată urîciunea. Iar mai departe: Ce este viaţa mea? Şi cîtă este? Un ceas şi apoi moartea. Ce-mi pasă mie de aceasta sau de aceea? Iată degrabă voi muri pentru că viaţa şi moartea o stăpîneşte Hristos. La ce mă în­grijesc eu şi mă gîlcevesc în deşert? N-am trebuinţă decît de puţină pîine. Iar ceea ce-mi prisoseşte, de ce îmi trebuie? Dacă o am pe aceasta, a încetat orice gri­jă. Iar dacă n-o am, să mă îngrijesc numai de ea, pen­tru nedesăvârşirea cunoştinţei mele, măcar că este Dum­nezeu care poartă grijă.
Cuv. Petru Damaschin - Filocalia vol. 5


Mărturia monahului Mitrofan, cel care s-a ascuns în podul Sfântului Mormânt ca sa vadă Sfânta Lumină

Imagine
Monahul grec Mitrofan s-a născut în anul 1900 în localitatea Kerasunda din Pont. În 1921, în perioada genocidului locuitorilor din Pont de către turci, a fost omorâtă toată familia lui. El însuşi, la vârsta de 21 de ani, a fost prins şi trimis la închisoarea din Ntigiampakir, unde prizonierii lucrau la minele de cupru. Cei mai mulţi dintre ei erau condamnaţi la moarte din pricina mâncării infectate şi a condiţiilor mizerabile de trai.
După câteva luni de şedere în temniţă, Părintele Mitrofan a reuşit să evadeze. Fără patrie şi familie, singurul scop al vieţii sale era să reuşească să ajungă viu la Ierusalim, ca să se închine la Mormân­tul lui Hristos.
Timp de mai multe săptămâni, a călătorit descult prin munţi, ca o sălbăticiune, ascunzându-se de oameni. Îndreptându-se spre sud, a ajuns la localitatea Alep din Siria, de acolo a mers la Beirut, în Liban, după care, mergând zile întregi paralel cu ţărmul, a ajuns la portul Haifa din Palestina. Peregrinarea lui s-a încheiat la 1 noiembr…

Hristos ridică greutatea crucilor întregii lumi

Iată, aşa sunt şi crucile pe care le suferim noi, ca acele cruciuliţe pe care le atârnăm la gât şi ne ocrotesc în viaţa noastră. Crezi că noi ducem vreo cruce mare? Numai Crucea lui Hristos a fost foarte grea, pentru că El, din dragoste faţă de noi, oamenii, nu a vrut să folosească pentru Sine puterea Sa dumnezeiască. Şi în continuare ridică greutatea crucilor întregii lumi şi ne uşurează de durerile încercărilor, cu dumnezeiescul Său ajutor şi cu dulcea Sa mângâiere.
Cuviosul Paisie Aghioritul - "Cuvinte duhovnicești"

sursa: doxologia.ro

Să săvârşim fiecare lucrare pentru Dumnezeu

Noi nu suntem conştienţi de viaţa noastră. Orice lucrare aici pe pământ, este şi lucrare şi în universul lui Dumnezeu. Iar noi întotdeauna lucrăm într-un chip rezervat, adică nesincer, dar nu numai lui Dumnezeu, ci nimănui nu-i place asta. Ştim că universul este a lui Dumnezeu, (că pământul) este planeta lui Dumnezeu, toate sunt ale lui, indiferent cine ne-a dat să facem lucrarea.
Dacă persoana aceea este rea sau bună, evlavioasă sau nu, conştiincioasă sau nu în munca sa, ea va răspunde pentru asta. Noi nu trebuie să acordăm atenţie cui ne porunceşte, cine ne dă să lucrăm, noi trebuie să ştim că fiecare lucrare, aici pe pământ, este lucrare şi în universul lui Dumnezeu şi trebuie să lucrăm din inimă, fără rezerve. Când lucrăm astfel, suntem sloboziţi de împotrivirea lăuntrică.
Fiecare faptă a noastră este un ajutor dat tuturor oamenilor, ieşire din cercul patimilor, în care ne aflăm întotdeauna. Aşadar, întotdeauna trebuie să fim sinceri. Atunci vor izvorî din noi: pacea, liniştea şi…

Rugăciunea lui Iisus pentru cei adormiți

,,Doamne, Iisuse Hristoase, odihnește pe robii tăi”

Se cuvine să ne rugăm cu atât mai mult pentru cei adormiți, față de cei vii, cu cât cei trecuți la cele veșnice nu se mai pot ajuta pe ei înșiși, pentru că, timpul pe care l-au primit de la Dumnezeu pentru a lucra mântuirea lor, s-a sfârșit.
Când începem să spunem rugăciunea lui Iisus (pentru cei adormiți n.n.), cu sau fără șiragul de metanii pe mână, prima dată vom rosti câteva nume ale celor adormiți, părinți, rude, apropiați etc. Adică, doar prima dată, când vom ajunge la ,,odihnește pe robii tăi” vom spune aceste nume ale celor apropiați, și nu le vom repeta, mai apoi, de fiecare dată când vom spune rugăciunea, pentru ca mintea noastră să nu devină confuză, repetând continuu aceleași nume. Acolo, în acele cuvinte, ,,odihnește pe robii tăi”, sunt cuprinși toți frații noștri cei trecuți la Domnul de-a lungul veacurilor, dar, mai mult de atât, în mod separat, unic și deosebit, se află și cei ale căror nume le-am pomenit prima dată,…

Să ne rugăm Domnului pentru dobândirea dragostei!

Pentru multe se cuvine să ne rugăm, pocăindu-ne de păcatele noastre nenumărate, însă neîncetată şi de temelie trebuie să fie rugăciunea pentru ca Domnul să curăţească inimile noastre de răutate, să ne dea marile virtuţi creştineşti: blândeţea, smerenia, sfânta dragoste. Nicicând să nu uitaţi rugăciunea cea mai însemnată – rugăciunea pentru dobândirea dragostei.
Rugaţi-vă pentru aceasta cum vă va pune Dumnezeu în inimă – de pildă, astfel: „Doamne, dă-mi sfânta dragoste, învaţă-mă să iubesc toţi oamenii: şi pe cei de aproape, şi pe cei de departe, şi pe cei credincioşi, şi pe cei necredincioşi, precum Tu, Doamne, ne iubeşti pe noi, pe toţi, păcătoşii şi ticăloşii”. Amin.
Sfântul Luca al Crimeii - "La porțile Postului Mare. Predici la Triod"

sursa: doxologia.ro

Ia aminte, nu te socoti om atunci cand nu primesti har

Nu te socoti om, atunci cand nu primesti har dumnezeiesc. Fara har, in zadar ne-am nascut oameni pe aceasta lume. Atat cat am reusit curatirea sufletului si luminarea, pe care am primit-o fiecare dintre noi aici, tot atat vom vedea pe Hristos de aproape, de clar, ne vom bucura de mireasma Acestuia si a celorlalti si vom tresalta de bucurie si mai mult. Ia aminte, nu te socoti om atunci cand nu primesti har.
Harul vine cate putin si, numai ce se apropie de om, acesta se topeste ca ceara. In clipa aceea omul nu se mai cunoaste pe sine, desi mintea este atoatevazatoare si de o claritate desavarsita. In lucrarea aceea mai presus de fire nu poate sa se distinga pe sine, deoarece se uneste in intregime cu Dumnezeu.
Dar pentru ca sa se implineasca toate acestea este nevoie de multe. Este nevoie de postul cel mai aspru ca sa scapi de sangele matern, sa se curate trupul, sa fuga murdaria. Prejudecatile, pe care le are omul din copilarie sa se indeparteze de la el. Apoi, la aceasta…

Sa ne oglindim pe noi insine in ceilalti

- Parinte, se poate ca cineva sa incerce sa se vada pe sine asa cum este si sa nu reuseasca?
- Da, caci daca in incercarea aceasta a lui exista mandrie, nu se poate vedea pe sine precum este in realitate. Omul se vede mai bine pe sine atunci cand se oglindeste in altii. Dumnezeu da fiecarui om harisma ce-i trebuie ca sa se ajute, indiferent daca o pune in valoare sau nu. Daca o pune in valoare va ajunge la desavarsire. Si slabiciunile sunt ale noastre; fie ca le-am dobandit din propria noastra neatentie, fie ca le-am mostenit de la parinti, fiecare din noi trebuie sa faca nevointa pentru a se elibera de ele. Pana ne vom elibera, trebuie sa ne oglindim pe noi insine in cusururile celuilalt si sa ne cercetam unde ne aflam. Daca, de pilda, vedem in celalalt o slabiciune, imediat sa spunem: “Ia sa vad, nu cumva o am si eu?”, iar daca o avem, sa ne nevoim sa o taiem.
- Parinte, si daca gandul imi spune ca nu am slabiciunea aceasta, ce sa-i raspund?
- Sa spui: “Eu am altele mai mari; aceasta…

Ortodoxia nu este altceva decat firea omului!

Eu zic asa: noi, daca vrem sa aparam Ortodoxia, sa stim ce aparam! Am zis de multe ori un lucru pe care l-am trait pe viu: Ortodoxia nu este altceva decat firea omului! Nu este o denominatie cum se zice in Apus, nu este o confesiune intre altele, nu este o filosofie intre altele. Ortodoxia nu se defineste prin separare de alte filosofii, Ortodoxia este insusi acel lucru pe care il cauta omul dintru inceput si-l va cauta pana in sfarsit.

Asta este ce nu trebuie sa pierdem! Daca Cuvantul care s-a dat, Cuvantul mantuirii, a trebuit sa fie dat de Dumnezeu Insusi intrupat in conditiile noastre, prin jertfa pe care a suferit-o acest Cuvant al lui Dumnezeu, apai se cade, din nepasare sau din nestiinta, sa pierdem insusi intelesul acestui Cuvant, care este mantuirea?
Pr. Rafail Noica

Trinitas TV: PARTEA CELOR NEVĂZUTE ÎN VIAŢA NOASTRĂ (31 05 2015)

Imagine
Trinitas TV: Credință și Cultură Azi
Realizator: Vasile Bănescu
Invitat: Andrei Pleşu




Schimbarea celui de langa noi

[...] dupa Invierea Domnului este vremea sa vedem daca Hristos a inviat si in inimile noastre, sa vedem daca aceste Pasti au rodit si in viata noastra de zi cu zi.
Si cum putem verifica mai bine acest lucru, daca nu prin puterea de a rabda celor ce ne gresesc noua ?! Drept fiind, Hristos a rabdat toate pentru noi, iar noi, pacatosi fiind, ar trebui sa rabdam toate pentru insasi pacatele noastre.
Hristos a fost rastignit, iar prin aceasta Jertfa Sa de pe Golgota El a vindecat inimile multora, de atunci si pana in zilele noastre. Tot asa si noi, fara a ne jertfi pe noi insine in fata celui de langa noi, nu il putem vindeca pe acela de neputintele sale, de orbire sufleteasca ori chiar de rautate.
Ori de mergem cu metroul, ori de mergem cu masina, ori de mergem cu liftul, ori de petrecem multe ori la serviciu, ori de stam in familie, ori de ne intalnim cu prietenii, cat si orice altceva am face, Dumnezeu ne randuieste neincetat noi si noi prilejuri de a fi buni, de a ne smeri in fata cel…

Pr. Savatie – Despre mandrie (singura patima ce se hraneste din virtuti) si despre Har

Imagine

CLIP DIN VIATA ANIMALELOR

Imagine
Clip scurt prin care se arată viaţa în sălbăticie, dar şi izbăvirea care poate veni în ultima clipă.

Ierusalim: Biserica Invierii si Sf. Mormant – in 3D

Va puteti plimba cu mouse-ul in toate directiile. Sunt mai multe panoramari, le gasiti in stanga jos (List si scroll dreapta). In dreapta jos sunt butoane cu sageti si pentru full screen. Pentru zoom puteti folosi si rotita de scroll de la mouse. Link-ul este urmatorul:
Biserica Invierii / Biserica Sf. Mormant - in 3D

Pr. Stefan Negreanu - Deasa Impartasire

Imagine
Intrebare: Este o greseala impartasirea deasa?

Dragii mei, eu va spun cuvantul Sf. Vasile cel Mare care zice asa; fiind in afara postului, zice intr-o omilie: Imi pare foarte rau ca crestinii se impartasesc acuma numai de patru ori pe saptamana, nu ca in post - in fiecare zi.
Pr. Stefan Negreanu

Pentru a asculta raspunsul integral (3min si 49sec), porniti player-ul de mai jos:

If you cannot see the audio controls, your browser does not support the audio element

In Sfânta Liturghie nu se repetă Jertfa Mântuitorului şi nici n-o comemorăm

Dacă în trupul şi psihismul nostru îi moştenim pe părinţii şi strămoşii noştri şi suntem urmaşii lor până la Adam, în nous (mintea inimii duhovnicesti - vezi si "Despre timpul prezent si despre mintea inimii" n.n.) suntem prezenţi cu toţii în Adam, omul total sau ipostatic, cum îl numeşte Părintele Sofronie de la Essex.
Aşa înţelegem cum, în Sfânta Liturghie nu se repetă Jertfa Mântuitorului şi nici n-o comemorăm, ci devenim părtaşi la ea intrând în Împărăţia întemeiată pe ea. De aceea şi cântăm la praznice: Astăzi S-a născut Hristos, Astăzi a Înviat Hristos! La acest Astăzi avem acces prin nous şi pentru intrarea definitivă în el ca "Ziua a opta" ne pregătim prin viaţa noastră de creştini.
Maica Siluana Vlad
sursa: ceidinurma.blogspot.ro

Pr. Rafail Noica: „S-a dus să-L vadă precum este” (Cluj, 30 mai 2013)

Imagine

Trinitas TV: Biserica Azi. Cum ne vindecam de frica! (12 05 2015)

Imagine
Cu Ioan Gyuri PASCU: