ORIZONT ORTODOX

Sfintii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur sunt praznuiti pe 30 ianuarie. Desi Biserica i-a pomenit separat in luna ianuarie, pe Sfantul Vasile - 1 ianuarie, pe Sfantul Grigorie - 25 ianuarie si pe Sfantul Ioan Gura de Aur pe 27 ianuarie, ei sunt praznuiti impreuna pe 30 ianuarie. Motivul? Pentru a le descoperi crestinilor ca nu este unul mai mare decat altul. Mentionam ca in vechime, aparusera neintelegeri intre crestini pe tema - cine este mai mare ca teolog dintre cei trei ierarhi. Dupa cativa ani de la declansarea neintelegerilor, cei trei sfinti au inceput sa i se arate unul cate unul, episcopului Evhaitelor, Sfantului Ioan Mauropous. In cele din urma, in anul 1084, intr-o vedenie, Sfantului Ioan Mauropos i-au aparut cei trei sfinti impreuna si i-au grait: "Dupa cum vezi, noi la Dumnezeu una suntem si nici o vrajba nu este intre noi. Fiecare din noi, la timpul sau, indemnati de Duhul Sfant, am scris invataturi pentru mantuirea oamen

Iar semnele smeritei cugetări sînt : avînd cineva toată virtutea trupească şi sufletească, să se socotească pe sine şi mai dator lui Dumnezeu, ca unul ce a luat multe prin har, nevrednic fiind ; iar dacă i-ar veni vreo ispită de la draci sau de la oameni, să se socotească pe sine vrednic de acestea şi de altele mai multe, ca să-şi scadă puţin din datorie şi să afle la judecată o uşurare de muncile aşteptate.  Fiindcă atunci cînd nu pătimeşte aşa ceva, mult se necăjeşte şi se nevoieşte, căutînd să afle ceva prin care să se silească pe sine. Iar cînd dobîndeşte aceasta, iarăşi se smereşte, ca unul ce luînd dar de la Dumnezeu şi neputînd afla ceva ca să întoarcă Făcătorului de bine, rămîne lucrînd pururea, socotindu-se pe sine şi mai îndatorat. Petru Damaschin - Filocalia 5

Pr. Ștefan Negreanu: „Pilda nunții fiului de împărat” (28.01.2024)

Preamăresc naşterea Ta şi pe cea care Te-a născut, pe care ai păzit-o Fecioară şi după naştere ca şi înainte de naştere. Închinu-mă Ţie, Celui ce în peşteră şi în iesle Te-ai înfăşat ; slăvescu-Te pe Tine , Cel ce în Egipt cu Maica Ta, Fecioara şi Preacurata, ai plecat şi în Nazaret Te-ai aşezat şi părinţilor după trup Te-ai supus, celui socotit tată şi celei cu adevărat maică. Mărescu-Te pe Tine, Cel ce Te-ai botezat în Iordan de către înaintemergătorul Tău, Doamne, împreună cu Tatăl, Cel ce Te-a mărturisit pe Tine şi cu Duhul Sfînt, Cel ce Te-a făcut pe Tine arătat, şi botezarea Ta şi pe Ioan Botezătorul, proorocul şi robul Tău. Slăvescu-Te pe Tine, Cel ce ai postit pentru noi şi Te-ai lăsat ispitit de bunăvoie şi ai biruit pe vrăjmaşul în trupul pe care l-ai luat de la noi şi ne-ai dăruit nouă biruinţă asupra lui, prin nespusa Ta înţelepciune;  Pe Tine, Cel ce ai petrecut cu ucenicii Tăi şi ai curăţit leproşi, ai îndreptat şchiopi, ai dăruit orbilor lumină, le-ai dat surzilor şi muţ

„Să vă învăţaţi să vorbiţi puţin şi esenţial. Aşa să fie vorba între voi: ca la rugăciune. Decât ceartă mai bine pagubă. Ajungi la bătrâneţe şi puterile scad şi te trezeşti că n-ai adunat nimic. Pentru valoarea mântuirii nici o suferinţă nu e imposibilă aici pe pământ, numai şi numai să poţi câştiga mântuirea. Dumnezeu iubeşte Ţara Românească şi pe ea vrea să o spele întâi de păcate.  La mulţi le-a zis: nu plecaţi din ţară că ţara noastră are destinul ei şi va da cei mai mulţi mucenici. Să vă rugaţi să nu vină şi peste voi necazurile care vin pe oameni, că vor veni vremuri foarte grele. Să nu credeţi că voi n-o să răbdaţi foame. Să vă pregătiţi pentru martiraj. În rugăciunea “Tatăl nostru”, “şi nu ne duce pe noi în ispită”, se referă la ispita lepădării de Dumnezeu.  Prin încercări se spală menajarea de sine. Când eşti asuprit, răstignit pe nedrept, să te bucuri. Unde ne merge bine, acolo nu sporim; unde-i mai greu, acolo te curăţeşti mai sigur; acolo unde nu eşti cioplit, eşti un neci

ÎPS Timotei: „Sf. Cuv. Maxim Mărturisitorul (Hram); Zaheu vameșul” (21.01.2024)

Precum lumina soarelui atrage ochiul cel sănătos, aşa şi cunoştinţa lui Dumnezeu atrage spre sine în chip firesc mintea curăţită prin dragoste. Nimic nu este rău din cele ce sunt. Numai reaua lor întrebuinţare duce la cădere. Mândria este dată de necunoaşterea lui Dumnezeu. Un om se consideră cu adevărat liber atunci când acceptă să devină robul lui Dumnezeu. Făcâdu-Se om, Cuvântul lui Dumnezeu a umplut de cunoaştere firea umană golită. Iisus ne-a împăcat, prin Sine, cu Tatăl şi între noi. Creaţia întreagă nu ajunge la unire cu Dumnezeu, decât prin om. Cine posedă egoismul, posedă toate patimile. Folosirea greşită a gândurilor duce la întrebuinţarea greşită a lucrurilor. Când mintea se întinează, se pătează împreună cu ea şi activitatea omului. Smerita cugetare este rugăciune neîntreruptă. Priceperea duhovnicească fără curăţirea inimii este teologia diavolilor. Trei sunt lucrurile în jurul cărora se învârteşte tot ce-i lumesc: mâncarea, avuţia şi slava. Duhul Sfânt

Sfântul Maxim a trait pe vremea raucredinciosului împarat Consta, nepotul lui Iraclie, si era filozof desavârsit. Împodobindu-se cu întelepciunea, toate avutiile sale lasându-le fratelui sau, s-a facut monah. Iar vazând cum crestea eresul monotelitilor (adica al celor ce marturisesc o singura voie în Domnul nostru Iisus Hristos), s-a aprins de dumnezeiasca râvna, si s-a dus la Roma, unde a înduplecat pe Sfântul Martin, papa, ca sa adune un Sinod local, si sa-i anatematizeze pe cei care cugetau acel eres, împreuna si pe începatorul lui.  Si a alcatuit Sfântul Martin si carti împotriva acelui eres. Iar împaratul fiind înstiintat de aceasta, a trimis ca sa-l aduca în cetatea Constantinopolului, si l-a înfatisat înaintea judecatii sale. Iar sfântul pe ereticii ce se adunasera acolo i-a rusinat cu cuvântul adevarului pe toti biruindu-i. Dupa aceasta a fost izgonit în Tracia, taindu-i-se mâna dreapta si limba. De acolo, împreuna cu doi ucenici ai sai a fost trimis în partile Laziei,

nu zăbovești lângă ușile stăpânitorilor mare învățat și iscusit dregător te învelești în haine negre schimbând stăpânul pentru totdeauna două firi și două voințe ca un far de viață strălucesc prin tine atlet neînfricat străbați drumuri încinse peste mări și-napoi acasă - și-n exil limba ce vorbește și mâna ce scrie eliberează cuvântul din întemnițare ridicându-l dârz printre mistere fi-vor tăiate de cuțitul prostiei îngâmfate                        petre-nicandru jigorea

Păr. Lucian Farcașiu: „Duminica celor zece leproși” (14.01.2024)

miros de nard plecăm de dimineață - miros de nard cărări sub cedri cu greieri ce mușcă din urechi acoperind psalmodierea noastră sunt zece acoperindu-și rănile cu frunze scorburi se-nghesuie în trupurile lor celule încă vii căzute între viermi strigă mai tare decât moartea Lumina cărărilor înguste trimite ceata la înfățișare nu zece nici doi ci unul de alt neam își pune inima în palmele Celui ce i-a făurit aripile și așteptă străpungere  

Păr. Ștefan Negreanu: „Soborul Sf. Prooroc Ioan Botezătorul” (7.01.2024)

In fiecare an, pe data de 7 ianuarie praznuim Soborul Sfantului Ioan Botezatorul. Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini. Fiul Elisabetei si al preotului Zaharia este cunoscut sub denumirea de "Inaintemergatorul", pentru ca a anuntat venirea lui Hristos. Zaharia era preot al Legii Vechi, din neamul lui Abia, iar sotia lui era din neamul lui Aaron si erau rude cu Sfintii Parinti Ioachim si Ana. In timp ce Zaharia slujea la templu in Ierusalim, i-a vestit Arhanghelul Gavriil ca Elisabeta va naste un fiu la batranete si se va chema Ioan. Pentru ca Zaharia s-a indoit de aceasta veste, a ramas mut pana ce Elisabeta a nascut. Prorocul Maleahi il vesteste ca fiind "Ingerul Domnului" care avea sa-I pregateasca calea. El este ultimul din prorocii Vechiului Testament, care face legatura cu Noul Testament. Si-a inceput activitatea in anul 26 d.Hr. ( primul an al guvernarii lui Pilat din Pont). sursa: crestinortodox.ro

Păr. Lucian Farcașiu: „Botezul Domnului” (6.01.2024)

La 6 ianuarie credinciosii ortodocsi praznuiesc Botezul Domnului nostru Iisus Hristos, sarbatoare numita si Epifania sau Dumnezeiasca Aratare. Praznicul reprezinta reactualizarea momentului in care Fiul lui Dumnezeu Iisus Hristos, la 30 de ani, vine la Iordan, se boteaza cu botezul pocaintei - a lui Ioan -, El Cel fara de pacat, asumand pacatele intregii omeniri, pe care le va rascumpara prin scump sangele Sau, pe Golgota. Botezul Domnului Iisus Hristos a fost lucrarea Sfintei Treimi: Tatal a marturisit despre El. "Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit (Mt. 3, 17; Mc. 1, 11; Lc. 3,22); Duhul Sfant S-a pogorat in chip de porumb peste El si Fiul a primit botezul lui Ioan. sursa: crestinortodox.ro

Aşa ajunge cineva la pacea gîndurilor. «Fericiţi, zice, cei făcători de pace». Aceştia sînt cei ce au făcut pace în sufletul şi trupul lor, supunînd trupul duhului, ca să nu mai poftească trupul împotriva duhului, ci să împărăţească harul Duhului Sfînt în suflet, şi să-l călăuzească precum voieşte, dăruindu-i cunoştinţă dumnezeiască    Prin aceasta, unul ca acela poate să rabde prigonirea, batjocorirea şi tot cuvîntul rău, pentru dreptate şi se bucură că «plata lui multă este în ceruri». Căci toate Fericirile fac Dumnezeu după har pe omul care a ajuns blînd, doritor a toată dreptatea, milostiv, nepătimitor, făcător de pace, răbdînd toată durerea cu bucurie pentru dragostea lui Dumnezeu şi a aproapelui. Petru Damaschin - Filocalia 5

Pr. Lucian Farcașiu: „Tăierea împrejur cea după trup a Domnului; Sf. Ier. Vasile cel Mare” (1.01.2024)

Era prin anul 372 când însuşi împăratul Valent a mers în Cezareea Capadociei unde păstorea Sfântul Vasile cu gând să-l abată de la dreapta credinţă la arianism. Sfântul Vasile i-a răspuns liniştit şi cuviincios că ţine credinţa pe care au mărturisit-o Sfinţii Părinţi la Niceea (325) şi că nimeni nu are putere să dea altă mărturisire de credinţă peste aceea. Primind un atare răspuns împăratul Valens căuta pricina ca să-l exileze pe Sfântul Vasile ştiind că numai el susţine dreapta credinţă în Asia Mică şi că dacă n-ar fi el pe ceilalţi uşor i-ar putea câştiga fie prin momeli fie prin înfricoşări. Împăratul l-a dus cu sine pe Modestus, prefectul pretorienilor (siguranţa împăratului) şi pe episcopul Evippius din Galatia care era arian. Pe acesta l-a dus ca să provoace scandalul ca apoi prefectul să poată interveni cu armata. Evippius a vrut să slujească într-o biserică din Cezareea dar Sfântul Vasile nu l-a lăsat până când nu va subscrie afuriseniile date de soborul de la Niceea as