Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2017

Patericul Egiptean – Avva Daniil

A zis avva Daniil, ca in Babilon o fata a unuia din cei mai mari avea drac. Si tatal ei avea un calugar iubit, si acela i-a zis lui: nimeni nu poate sa tamaduiasca pe fiica ta, fara numai sihastrii aceia, pe care ii stiu si de ii vei ruga pe ei, nu vor voi sa faca aceasta pentru smerenie. Ci aceasta sa facem: cand vor veni in targ, faceti-va ca voiti sa cumparati vase. Si cand vor veni sa ia pretul lor, sa zicem lor sa faca rugaciune si cred ca se va tamadui.
Iesind ei in targ, au aflat pe un ucenic al batranilor, sezand ca sa vanda vasele lui. Si l-au luat pe el impreuna cu cosnitele, cum ca ia pretul lor. Si cand a venit calugarul in casa, a venit si indracita si i-a dat o palma, iar el a intors si cealalta fata, dupa porunca Domnului. Si muncit fiind dracul, a strigat zicand: o, sila ! Porunca lui Iisus ma scoate. Si indata s-a curatit fata. Si dupa ce au venit batranii, le-a povestit lor ceea ce s-a facut. Si au proslavit pe Dumnezeu si au zis: obicei are mandria diavolului, sa …

Cheia

Închisoarea care-mi claustra sufletul,
devenise neîncăpătoare întunericului -
ce-mi pătrunsese până și-n celulele inimii,
iar Lumina, din cauza suspinelor,
nu mai trecea de gratii.
„De vrei a scăpa din așa un iad,
apelează mai Sus!” mi s-a sugerat.
Încercasem să înțeleg...
După o prelungită și rugătoare răbdare,
fără lacrimi, primisem un nou îndemn:
„Incearcă deschiderea celulei
însemnate cu cruce!”
Încercam degeaba. Eram muncit de
întunericul ce mă sângera, până când,
o lacrimă desprinsă din lacrimile lui
Iisus, mi-a devenit cheie.
Deschizând, am întâlnit Dragostea,
care m-a eliberat.

Petru J. // Arad, 26 ian. 2017

Cananeanca

Apăsarea din suflet își strigă durerea
în urma prefăcutei neauziri și
sfintei încercări.
Suferința din suflet de mamă
irumpe rugăminți arzătoare,
cu credință așteptând miluirea.
Pâinea nădejdii ar primi-o,
și pentru câine de-ar fi,
umilința iubirii
necunoscând mărginirea.
Intrarea-n ziua de Har a venirii,
tăcere de gând o primește -
prin adierea Luminii.
Dorința în fapt se-mplinește,
credința-nflorită de Soare-alinare
vindecare-n fiică rodește.

Petru J. // Arad, 25 ian. 2017

Lumina celui Nevăzut. Lumina și descoperirile fizicii (05 01 2017)

Imagine

Zaheu

Despre-a vederii Lumină,
din ceruri zenite,
cântau vestitorii pe ramuri.
Sicomor înălțat pe-a așteptării cărare
priviri de nespusă-ntâlnire avea.
Iisus și Zaheu, prin ochi,
legătură de inimi,
mai presus de-nțeles s-au făcut,
iar cârtitorii înfierânde ofense grăiau.
(Suișul aș vrea și eu să mi-l văd,
depășind neputința de jos a staturii.)
Urcușul-vedere, în casă de vameș,
pe Domnu’ aducându-L,
împătrit a întors bucuria.

Petru J. // Arad, 23 ian. 2017

Aceasta înseamnă a se teme cineva de Dumnezeu

Aceasta înseamnă a se teme cineva de Dumnezeu, când chiar de nu vede nimeni, el totuşi face ceea ce este bine, iară nu ceea ce este rău. Dacă noi facem binele numai de ochii oamenilor, atunci înseamnă că ne temem de oameni, şi nu de Dumnezeu.
Ai văzut cum îi pune în orânduială? „Tot ceea ce faceţi, zice, din suflet să faceţi, ca Domnului, iară nu ca oamenilor”.
El nu voeşte a-i scăpă numai de ipocrizie, ci şi de lene. Când ei nu au nevoie de privegherea stăpânilor, din servitori devin liberi, căci expresia „din suflet” aceea înseamnă, adică din dragoste, nu din silă ca servitori, ci din libertate şi din propria voastră voinţă.
Şi care este plata? „ştiind, zice, că de la Dumnezeu veţi lua răsplătirea moştenirii”, căci este sigur că de la Dânsul veţi lua plata.
sursa: cuvant.credo.ro

Maria Egipteanca

O floare albă a-ncolțit
pe neclintite și adânci făgăduințe,
ale Egiptului surpate patimi încuind.
Maria traia pustiul anilor pierduți,
iar soarele ardea plutirea peste ape.
Cuvinte de taină și iubire levitau
spre ceruri serafica desăvârșire.
Citate din Scriptură-nmiresmau
văzduhul atâtor suferințe-nălțătoare,
de care Zosima s-a uimit.
Potirul, peste-un an, la țărmul existenței,
aștepta venirea peste ape
al cuvioșiei rod.
Peste înc-un an, vântul nu ștersese
scrisoarea de nisip,
dar mireasa plecată era
la al său Mire.

Petru J. // Arad, 21 ian. 2017

Fiul risipitor

Deasupra zărilor celeste
stătea al veacurilor Întemeietor,
însetat iertării
și-n stele-nveșmântat.
La marginea genunii,
cu roșcove de lacrimi,
îmi cercetam voința de-a mai fi.
Și mi-am venit în sine:
Argat, mi-am zis, să-mi domolească
foamea, să-mi încălzească frigul
ce-mi tremura faptura.
Mă aștepta...
Eu, cu turmele înfipte-n mine,
dar El mă aștepta!
Veșminte și inel și-o cină-mbelșugată
filia ruptă o-nădeau;
Cerul cu îngerii-ntoarcerea sărbătoreau,
iar Tatăl se odihnea-n
miresme de Lumină.

Petru J. // Arad, 20 ian. 2017

Spovedanie generala si curata

Imagine
[...] o spovedanie generala si curata, avand in vedere viata de pana acum, de la sapte ani pana astazi. Priviti cu atentie tot trecutul si scrieti totul pe hartie. Veti afla mult folos pentru sufletul dumneavoastra. La fel si sotul dumneavoastra. Nu numai lucrul despre care mi-ati scris, dar si orice fel de cadere, care poate sa nu fie considerata pacat, atunci cand o spovedesti, se curateste sufletul si devine luminos ca un diamant.
Sa incepeti de cand erati copil; ce pacate ati facut intre opt si zece ani, intre zece si douazeci si dupa aceea. La fel si sotul dumneavoastra: lucrurile firesti, impotriva firii, pacate ce tin de munca, nedreptati, faradelegi. Toate foarte clar, fara rusine. Daca ati fost totusi la un duhovnic si ati facut acest lucru pana acum, atunci nu mai este nevoie.
Gheron Iosif

“Marturii din viata monahala” Vol. 2

Devenirea din nimic

Punctul inițial era întuneric al nimicului
și nimic al întunericului, negând existența.
„Să fie lumină!” și-o devenire fără
margini din Necreat a răsărit,
iar lumina dispersată, ne-ngrădită,
a patra zi în sori și-n galaxii s-a concentrat.
Nu despre zilele-lumină astronomice, Moise,
în proorocirea-i vederii-napoi, ne povestește,
ci despre zilele Luminii Necreate
pe care mintea nu le poate desluși.
Prorocia e taină pân-la împlinire
sau până la a stiințelor descoperire.
Prin Adam, virtual, am apărut și noi
în Lumea ce nouă ne-a fost dată,
iar după cădere, o făgăduință am primit.
Adâncul pe adânc chema,
făgăduința împlinind-o:
Lumina Lumii concentratu-S-a-n
Pururea Fecioara Preacurată,
iar omul-Adam s-a mântuit.

Petru J. // Arad, 17.01.2017

Universul nu este produsul unei întâmplări. Preot specialist în studiul găurilor negre

Imagine
Trinitas TV: Invitat Pr. Iosif Răzvan Bena, cercetător

Mână la adânc!

„Mână la adânc!” o Voce îmi grăia
când doar iluzii pescuiam în marea vieții.
Îmi îmbunătățeam echipamentele
navale și de pescuit,
ne-nțelegând îndemnul veșniciei.
Furtunile cu fulgere de vorbe ce inimi
săgetau și noianul de învolburate valuri
ale destinelor zdrobite de stâncile
trufiei mi-au amintit îndemnul
ce nu-l înțelesesem.
Belșugul ce-a venit, se însoțea cu teama
neputinței, dar fiind chemat, răspuns-am
„da” cu bucurie.
M-am îndoit pe valurile
ce-au urmat, doar pân-am auzit:
„De vrei să scapi de Nero, în locul tău
a doua oară Mă voi răstigni!”

Petru J. // Arad, 10.01.2017

Pasărea sculptată

Ploaia de nevoințe rodind pustia athonită
înmugurea semințele virtuții,
prin Pronie plantate de Colibașul Ioan,
în inima sfințeniei - ce va urma.
În sălașul fraților sihaștri,
din iubire făurit,
Porfirie creștea întru strădanie, învăluit de
strălucirea-i îngerească și de măiestria ce
rucodelie în suflet și în lemn sculpta.
În Liturghia după Liturghie, a dimineților
de taină, slăvea a zorilor
chemare, însoțit de triluri de privighetori.
Tinerețea-i privea prin stâncă zările
de dincolo de-ntunecimea cărnii, și-o
prea frumoasă pasăre, din el ivită,
ar fi zburat
dacă blagoslovenie ar fi avut.
Ea a fost sacrificată,
spre-a lui Porfirie
sfințenie de-apoi.

Petru J. // Arad, 9.01.2017

Cugetare

Distanța dintre mine și Cer
este măsurată de Cruce.
Primind viața din Viață,
am primit și Crucea;
cuiele sunt la liber.

Petru J. // Arad, 8.01.2017

Emaus

Mergeau pe calea spre Emaus,
apăsați de sfâșietoarea povară.
Își vorbeau tristețea, iar inimile lor
rezonau cu durerea soarelui
- ce își închisese ochii
spre a nu vedea oroarea -
și a pământului - cutremurat
de plânsu-i cu suspine.
Din urmă îi ajunse un Străin,
iar Luca și Cleopa ascultându-L,
inimile arzându-le-și simțeau.
Spre seară, când în Emaus, la cină
L-au chemat, „El se făcea” că
merge mai departe, dar după
frângere, când ochii cei tinuți li s-au
deschis, Hristos a dispărut:
Intrase în inimile lor.

Petru J. // Arad, 7.01.2017

Întrebare de iubire

Perpetuarea stării de incertitudine
și vacarmul celor ce-I doreau
crucificarea, urând Dragostea,
amplificau disperarea și frica
ulterioare cântului de cocoș...
Îmi simt
toate celulele făpturii
tremurând după fiecare trădare-mi,
în așteptarea întrebării:
„Mă iubești tu pe Mine?”
Ce voi răspunde fără să mint?
Doamne, încălzește-mi
inima cu Dragostea Ta,
să Te iubesc cu Dragoste Adevărată,
nu cu a mea, falsă și egoistă!
Vreau a răspunde
ca Petru.

Petru J. // Arad, 6.01.2017

Tabor

Numai cei trei au fost aleși
ca stâlpi de mărturie;
urcau, dar nu știau
minunea ce-o să vie.
Trăi-vor ce nu s-a mai văzut sub soare,
Lumina necreată
orbindu-i la Schimbare.
Taina de Slavă,
vânată de pigmeii farisei,
întrecea necredința clevetirii minus trei.
Uriașii cei doi
priveau a Domnului străluminare;
ucenicii, cu fața la pământ,
căutau a ochilor scăpare.
Florile, cu trei petale sus și trei mai jos,
sunt semnele Taborului lăsate de Hristos.
Ce tare îmi doream,
-nainte de trezire,
s-ajut și eu a corturilor construire!...

Petru J. // Arad, 5.01.2017

„Dumnezeule, Iti place ceea ce fac acum?”

Imagine
Adevaratul monah, insa, trebuie sa fie ocupat ziua si noaptea de contemplarea lui Dumnezeu; si cand mananca, si cand doarme, si cand lucreaza, si cand merge. Deoarece Dumnezeu este cel mai aproape de noi toti si putem sa vorbim continuu cu El. In fata privirii tale este Dumnezeu. In mintea ta este Dumnezeu. In cuvantul tau, in respiratia ta, in mancarea ta; oriunde privesti este Dumnezeu. In Acesta vietuim, in El ne miscam. Acesta ne tine in bratele Sale parintesti.
Deci, striga continuu: "Dumnezeule, Iti place ceea ce fac acum ? Dumnezeule, este voia Ta aceasta ?" si continuu, ziua si noaptea, sa vorbesti lui Dumnezeu, cu toata simplitatea, ca un fiu fata de Tatal sau. Atunci vei simti si dragostea Tatalui si grija dumnezeiasca. Si iubesti, din moment ce esti iubit. Si te temi ca sa nu gresesti fata de voia Lui dumnezeiasca. Si tremuri ca nu cumva sa superi pe bunul tau Parinte, care te iubeste atat de mult si fara nici un interes propriu. El a murit pentru tine pe Cruce. …

Aștepta sprijinit

Aștepta... sprijinit de cruce. Își freca
mâinile ruginite de toamna
ce-i cutremurase trecutul
atâtor vise spulberate.
Îmi povestea cu blând glas
de om bătrân și sărman:

„Incepusem să urc muntele vieții și
rămăsesem agățat pe stânca neputinței,
cu ochii durerii atârnând în vid.
Ființa, vlăguită, îmi brăzda sufletul
cu frigul mâhnirii în lacrimi.
Prăbușirea în haos era iminentă...
Am strigat: ‘Doamne, ajută-mi!’
Îmi văzuse inima înfrântă,
mi-a întins Mâna
și m-a ridicat.
Acum sunt sărac...”

Eu îl vedeam fericit.

Petru J. // Arad, 4.01.2017

Nu mai suferí!

„Nu mai suferí, suflete! Îndrăznește!”
„N-am curajul necesar” – a fost replica
mea în dialogul interior.
Eram surprins de discuția-mi lăuntrică.
Mă crezusem singur...
Nu mai știam cine sunt și cu cine vorbesc:
- poate îmi vorbea inima,
- poate îmi vorbea conștiința,
- poate că eu eram rațiunea...
Cine se milostivea de sufletul meu?
Cine-mi știa apăsarea?

Cândva am aflat:
Conștiința înseamnă a ști împreună cu cineva,
iar „Cineva” știe întotdeauna mai bine ca mine.
Îmi vorbea Tatăl.

Petru J. // Arad, 3.01.2017

Acum știu

Străbătând spațiul unui
timp indefinit,
îmi vedeam zorii existenței,
purtat de îngerii aducători de
suflete - legănat în Întreită Dragoste.
Cerurile coborau, cu mine
și în mine,
întreaga splendoare
de dincolo de lume.
Aflam, degrabă, că eram așteptat
de încă un eu
supus gravitației.
Integrarea era denumită durere;
Încă nu știam de ce...
Acum știu.

Petru J. // Arad, 3.01.2017