ORIZONT ORTODOX

Pr. Petru Vamvulescu: „Izvorul Tămăduirii” (29.04.2022)

Vineri, in Saptamana Luminata, ortodoxia sarbatoreste Izvorul Tamaduirii , un mare praznic ce dateaza din a doua jumatate a primului mileniu crestin. Se face referire la o vindecare minunata a unui orb ce si-a recapatat vederea dupa ce si-a udat fata cu apa unui izvor situat intr-o padure din apropierea Constantinopolului. Biserica zidita din ordin imparatesc pe locul unde era situat acel izvor a primit hramul "Izvorul Tamaduirii". La sarbatoarea de astazi mergem cu gandul si cu inima mai ales spre Maica Domului, cea care s-a dovedit izvor al dumnezeirii, prin nasterea Mantuitorului. In toate bisericile si manastirile, dupa Sfanta Liturghie, se savarseste slujba de sfintire a apei (aghiasma mica), dupa o randuiala adecvata Saptamanii Luminate. Hristos Cel inviat, Izvor nesecat de daruri pentru noi, sa fie pururi in mijlocul nostru. Amin. sursa: credo.ro

Cand tu vei inceta sa-ti mai amintesti de ceea ce ai cerut, atunci iti va veni ca dar al rabdarii si al asteptarii tale. Cand, rugandu-te si cerand de la Dumnezeu ceva, ajungi la deznadejde, atunci este aproape de tine implinirea cererii. Hristos vrea sa vindece vreo patima ascunsa din tine, de aceea amana implinirea cererii. Daca primesti mai repede decat te astepti tu, patima ta ramane nevindecata. Daca astepti, primesti si ceea ce ai cerut si vindecarea patimii. Si atunci te vei bucura cu bucurie mare si vei multumi cu caldura lui Dumnezeu, care pe toate le zideste cu intelepciune si le face spre folosul nostru. Nu, n-ai nici un folos, deci, daca te mahnesti, daca te superi, daca spui cuvinte grele. Trebuie sa-ti inchizi gura. Ninieni sa nu inleleaga ce ai tu. Sa iasa abur pe ochi, nu pe nas. Sa nu oftezi, pentru a te usura, zice-se, ci sa te linistesti. Prin asteptare si indelunga rabdare vei arde pe diavol. Eu - martor imi este Domnul, Cel ce pierde pe toti cei care roste

Pr. Mihail Piroc: „Cuvânt în a treia zi de Paști” (26.04.2022)

Pr. Ștefan Negreanu: „Să ne luminăm cu Prăznuirea” (25.04.2022 – Cuvânt după Vecernia Învierii în a doua zi de Paști).

Pr. Lucian Farcașiu: „Ziua a doua a Sfintelor Paști” (25.04.2022)

Primirea Sfintei Lumini la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim (23.04.2022 ora 14:31)

Pr. Ștefan Negreanu: „Marea Zi de Joi – Spălarea picioarelor” (21.04.2022)

În Sâmbăta Mare a anului 1579, potrivit cronicilor bisericeşti ale Cetăţii Ierusalimului, stăpânitorii turci au interzis Patriarhului grec şi creştinilor ortodocşi să intre în Biserica Învierii pentru rânduita ceremonie a Sfintei Lumini. Scrierile care se referă la eveniment nu menţionează anul exact, ci spun că, în acea perioadă, patriarh al Ierusalimului era Sofronie, patriarh al Constantinopolului era Ieremia, al Alexandriei era Silvestru, al Antiohiei era Ioachim, iar sultan al Împărăţiei Otomane era Murat al III-lea. Dacă apelăm la cataloagele oficiale ale acestor patru Patriarhi constatăm că cei patru patriarhi greco-ortodocşi, într-adevăr, şi-au îndeplinit îndatoririle lor în a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Iar dacă cercetăm anii patriarhatului fiecăruia şi perioada corespunzătoare împărăţiei sultanului Murat III, atunci aflăm că singurul an comun pentru guvernarea celor cinci bărbaţi este anul 1579. În Sâmbăta Mare a acelui an, potrivit izvoarelor scrise, un grup d

Pr. Lucian Farcașiu: „Intrarea Domnului în Ierusalim” (17.04.2022)

Pr. Stefan Negreanu citeste si comenteaza: Explicatia data de PS Daniil Stoenescu la cuvantul Parintelui Arsenie Boca ”Sa fim intelesi! Nu intri dupa moarte in Imparatia in care nu ai trait inca de pe pamant!” . Pentru a asculta inregistrarea (11min si 05sec), accesati link-ul de mai jos: Sa fim intelesi.mp3  

Se poate spune că imaginația și memoria sunt o simțire generală dinăuntru, care închipuie și își aduce aminte tot ce a fost perceput mai înainte de cele cinci simțuri din afară. Și într-un anume fel, simțurile din afară și lucrurile simțite se aseamănă cu o pecete, iar imaginația cu urma lăsată de pecete. Potrivit cuviosului Maxim, marele teolog, și Adam, cel dintâi zidit, a fost făcut de Dumnezeu fără imaginație. Mintea lui curată și fără de imagini, nu primea forme sau imagini sub înrâurirea simțurilor sau din imaginile lucrurilor simțite, ci fără a folosi această putere inferioară a imaginației și neînchipuindu-și nici contururi, nici forme, nici măsuri, nici culori ale acestor lucruri, cu puterea superioară a sufletului, adică cu gândul, ea contempla în mod pur, nematerialnic și duhovnicesc numai ideile pure ale lucrurilor sau înțelesul lor gândit. Dar ucigașul de oameni, diavolul, precum el însuși a căzut visând să fie la fel cu Dumnezeu, așa l-a făcut și pe Adam să înc

Halkidikí. La câțiva kilometri de plajele nordice ale golfului Casandrei, într-o regiune plină de verdeață, cu plantații de măslini și viță-de-vie, situată între localitățile Vatoped și Ormília, s-a înființat în urmă cu 23 de ani mănăstirea de maici cu hramul Bunei Vestiri, cunoscută ca Mănăstirea Ormíliei. Mănăstirea – metoc aghioritic al Mănăstirii Simonos Petras – construită cu mari eforturi, s-a dezvoltat rapid, iar astăzi, sub influența moștenirii duhovnicești aghioritice, reprezină un model de chinovie monahală în Grecia. Acolo înflorește monahismul de maici “ca mod de viață și dăruire de sine neobosită”, în misiune duhovnicească și lucrare socială. Comunitatea mănăstirii, alcătuită din mai bine de 100 de monahii, îşi oferă ajutorul și slujirea în diferite domenii ale Ortodoxiei, dând astfel femeii posibilitatea să se implice în viața bisericii. „Monahiile, cu simplitate şi bucurie, se nevoiesc de dimineață până noaptea, singure sau împreună, în biserică sau în arh

Pr. Ștefan Negreanu: „Cuvânt în Duminica Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca” (10.04.2022)

Din scrisorile misionare ale Sfântului Nicolae Velimirovici (1880-1956): 1) - În primul rând , deoarece credinţa noastră e lumină. Hristos a zis: Eu sunt lumina lumii . Lumina candelei ne aduce aminte de lumina cu care Hristos luminează sufletele noastre. 2) - În al doilea rând , ca să ne aducă aminte de caracterul luminos al sfântului în faţa căruia aprindem candela - fiindcă sfinţii sunt numiţi fii ai luminii . 3) - În al treilea rând , ca să ne slujească drept mustrare pentru faptele noastre întunecate şi pentru gândurile şi dorinţele noastre rele, şi să ne cheme la calea sfinţeniei evanghelice, ca astfel să ne ostenim cu râvnă pentru a împlini porunca Mântuitorului: aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă lucrurile voastre cele bune . 4) - În al patrulea rând , ca să aducem o mică jertfă lui Dumnezeu, Care a jertfit totul pentru noi. Un mic semn al marii noastre recunoştinţe şi luminoasei noastre dragoste pentru Cel de la Care cerem în rugăciune şi viaţ

Trebuie sa iubesti tacerea, aceasta decurge din insiruirea cuvantului. Dar zice cuviosul Isaac si despre aceasta: ''Cel ce-si infraneaza limba de la barfire, pazeste inima lui de patimi; si cel ce curata inima lui de patimi, vede in tot ceasul pe Domnul''; si: ''Cand vei pune toate faptele vietuirii tale pe un taler si tacerea pe celalalt, vei afla ca ea cantareste mai greu''. Si: ''Mai presus de toate iubeste tacerea, ca ea te apropie de rod. Caci limba n-are putere sa se apropie de el''. Si: ''Mai intai sa ne silim sa tacem; apoi din tacere se naste in noi ceva care ne conduce spre tacere. Dee-ti Dumnezeu sa simti ceva ce se naste din tacere. De vei incepe sa vietuiesti astfel, nu stiu eu ce lumina iti va rasari tie din aceasta''. In tacere, adancul nostru e lucrator. Cand vorbim e impiedicat sa lucreze. In tacere el se intalneste cu Duhul dumnezeiesc, care atrage cu putere privirea spre bogatia si viata lui; se i

Pr. Ștefan Negreanu: Cuvânt după Sf. Liturghie în Duminica Sf. Cv. Ioan Scărarul (3.04.2022)

Mai este un fel de rugăciune ce se numeşte "starea înaintea Domnlui", când cel ce se roagă se concentrează în întregime înlăuntrul inimii şi Îl contemplează acolo cu mintea pe Dumnezeu, Care este de faţă cu el şi în el, însoţind această contemplare cu simţăminte corespunzătoare acestei priviri şi anume: cu frica de Dumnezeu şi cu unirea cea de evlavie, pricinuită de negrăita măreţie a Lui, cu dragostea şi cu lăsarea în voia Lui, cu zdrobirea inimii şi cu sufletul gata de orice jertfă... La starea aceasta se poate ajunge adâncindu-ne în rugăciunea obişnuită, cea prin cuvânt, cu mintea şi cu inima. Cine se roagă mult şi aşa cum se cuvine, va vedea că aceste stări i se vor întâmpla din ce în ce mai des, astfel încât până într-un sfârşit, starea aceasta poate să i se statornicească înlăuntrul său. Ea se numeşte atunci "umblarea în faţa lui Dumnezeu" şi este o rugăciune neîncetată. Într-o asemenea stare a petrecut Sf. Prooroc David, care mărturiseşte despre sine î

«Vai vouă cînd vă vor grăi de bine oamenii» (Luca VI, 26), adică atunci cînd voia voastră va fi să au­ziţi vorbe bune de la oameni şi vă veţi mîndri cu slava şi cu laudele de la ei. Desigur, nu e cu putinţă să se ascundă pentru totdeauna cei ce fac bine. Pentru că însuşi Domnul zice : «Să lumineze lumina voas­tră înaintea oamenilor» (Matei V, 16). Dar siliţi-vă, zice, să faceţi binele spre slava lui Dumnezeu şi nu pentru slava proprie, nici ca unii ce iubiţi cu înfocare laudele oamenilor. Pe unii ca aceştia i-a arătat ca fiind şi necredincioşi, zicînd : «Cum puteţi să aveţi credinţă, primind slavă de la oameni şi slava de la Dumnezeu sigur nu o căutaţi». Sf. Simeon Metafrastul - Filocalia