ORIZONT ORTODOX

Când vom înţelege, că singurul lucru de dorit, singurul rai este să putem spune: Facă-se voia Ta, Doamne? Ce vreau să subliniez este potenţialul de diferenţă dintre Dumnezeu şi om, care duce neapărat la o criză, la un tragic, care se poate solda în tragedie, dar care este menit de Dumnezeu mai mult să-l facă pe om să conştientizeze şi, conştientizat fiind, cu mai multă înţelegere şi cu mai multă putere înţelegând lucrurile cum trebuie, în toată libertatea, să se poată da Proniei lui Dumnezeu, aşa cum, de exemplu, fiul risipitor a cerut să-şi ia moştenirea, tatăl i-a dat-o şi s-a dus şi şi-a risipit-o, dar înţelepţindu-se prin tragicul în care a intrat - hai să nu-i zicem tragedie, că încă nu era -, a venit înapoi la tatăl cu pocăinţă; şi tatăl nici nu l-a lăsat să-şi spună până la capăt spovedania, că l-a şi îmbrăţişat, că a şi poruncit să i se aducă haina cea dintâi etc. Acest tată, nu ştiu dacă au existat mulţi ca acest tată în istorie, că vă închipuiţi ce s-ar zice despre acest tată...

Pr. Ștefan Negreanu: „Duminica Sf. Ap. Toma” (19.04.2026)

Biserica Ortodoxa il sarbatoreste in Duminica a II-a dupa Pasti, pe Sf. Apostol Toma. In aceasta zi, Mantuitorul S-a aratat ucenicilor prin usile incuiate, pentru a doua oara dupa Inviere. Pentru ca Toma nu credea in Invierea Mantuitorului, Iisus l-a indemnat sa-i atinga semnele ramase pe corp in urma rastignirii Sale. Dupa acest moment, Toma il marturiseste fara nicio indoiala pe Iisus Hristos ca Domn si Dumnezeu, realitatea Invierii Domnului fiind dovedita astfel inca o data pentru cei care nu puteau crede. sursa: crestinortodox.ro

Pr. Ștefan Negreanu: „Izvorul Tămăduirii” (17.04.2026)

Vineri, in Saptamana Luminata, ortodoxia sarbatoreste Izvorul Tamaduirii , un mare praznic ce dateaza din a doua jumatate a primului mileniu crestin. Se face referire la o vindecare minunata a unui orb ce si-a recapatat vederea dupa ce si-a udat fata cu apa unui izvor situat intr-o padure din apropierea Constantinopolului. Biserica zidita din ordin imparatesc pe locul unde era situat acel izvor a primit hramul "Izvorul Tamaduirii". La sarbatoarea de astazi mergem cu gandul si cu inima mai ales spre Maica Domului, cea care s-a dovedit izvor al dumnezeirii, prin nasterea Mantuitorului. In toate bisericile si manastirile, dupa Sfanta Liturghie, se savarseste slujba de sfintire a apei (aghiasma mica), dupa o randuiala adecvata Saptamanii Luminate. Hristos Cel inviat, Izvor nesecat de daruri pentru noi, sa fie pururi in mijlocul nostru. Amin. sursa: credo.ro

Pr. Lucian Farcașiu: „A treia zi de Paști” (14.04.2026)

"De este cineva binecredincios şi iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest Praznic frumos şi luminat. De este cineva slugă înţeleaptă, să intre, bucurându-se, în bucuria Domnului său. De s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum răsplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintâi, să-şi primească astăzi plata cea dreaptă. De a venit cineva după ceasul al treilea, mulţumind să prăznuiască. De a ajuns cineva după ceasul al şaselea, să nu se îndoiască, nicidecum, căci cu nimic nu va fi păgubit. De a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se apropie nicidecum îndoindu-se. De a ajuns cineva abia în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă din pricina întârzierii, căci darnic fiind Stăpânul, primeşte pe cel din urmă ca şi pe cel dintâi, odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul dintâi; şi pe cel de pe urmă miluieşte, şi pe cel dintâi mângâie; şi aceluia plăteşte, şi acestuia dăruieşte; şi faptele le primeşte; şi gândul îl ţine în seam...

Ceremonia de primire a Sfintei Lumini – Ierusalim 11.04.2026

Pr. Lucian Farcașiu: „Intrarea Domnului în Ierusalim” (5.04.2026)

Toți cei care încearcă să vorbească oamenilor despre dragoste, dar în aceeași clipă îi fanatizează să lupte cu foc împotriva tuturor celor care cred ceva diferit, nu știu nimic despre dragoste. Unul ca acesta, deoarece știe că este mic la suflet și lipsit de apărare, caută să adune fanatici pentru a apăra cele pe care le spune. Dragostea nu se teme de vorbirea-împotrivă. Dragostea nu are limite sau culori. Dragostea nu este un privilegiu al unui popor oarecare. Dragostea este lucrare care se întinde peste toată planeta. Ea aparține tuturor oamenilor. Și tuturor trebuie să o dăm. Aceasta ne-a învățat Hristos. Pentru aceasta S-a răstignit! Pe aceasta trebuie să o propovăduim…și mai ales prin apropierea noastră de Cel Care este Dragostea, Hristos Dumnezeu. sursa: marturieathonita.ro

Pr. Ștefan Negreanu: „Sf. Cuv. Maria Egipteanca” (29.03.2026)

Când oboseşte dragostea, datoria o înlocuieşte. Când oboseşte datoria, legea o înlocuieşte. Câtă vreme mama arde de dragoste pentru copilul ei, ea face mai mult decât îi cere datoria sau legea. Când dragostea mamei faţă de copilul ei se răceşte, mama îşi face numai datoria, adică face mai puţin decât poate dragostea, dar mai mult decât cere legea. Când mama îşi urăşte copilul, ea face numai atât cât o sileşte legea să facă, adică mai puţin decât poate dragostea şi decât cere datoria. Dragostea vine de la Dumnezeu prin suflet. Datoria vine de la suflet prin minte. Legea vine de la minte prin cuvinte. Cine socoteşte legea drept început şi sfârşit al moralei, acela cunoaşte numai scoarţa cărţii despre moralitate. Cine socoteşte datoria drept început şi sfârşit al moralei, acela vede şi citeşte numai slovele din cartea despre moralitate. Însă cine socoteşte dragostea drept început şi sfârşit al moralei, acela vede, citeşte şi cunoaşte duhul şi viaţa moralităţii. La fel...

Acatistul Buneivestiri [Acatistul Maicii Domnului] - Diacon Vlad Rosu

Pr. Ștefan Negreanu: „Buna Vestire” (25.03.2026)

  „ Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! ” (Luca 1, 31-38) Acestea sunt cuvintele celei mai smerite Fecioare de pe fața pământului: “ I ată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! “ Spunând aceste cuvinte, Fecioara Maria și-a pus sufletul în mâinile lui Dumnezeu Tatăl pentru Fiul Său și Mântuitorul nostru Iisus Hristos; mărturisim aceasta pentru că la evrei dacă o fată nemăritată rămânea însărcinată, era omorâtă cu pietre. Cu această totală dăruire a Fecioarei Maria, s-a pu...

Pr. Lucian Farcașiu: „Sf. Cuv. Ioan Scărarul; Vindecarea fiului lunatic” (22.03.2026)

1. Cel ce iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu, acela se şi roagă cu totul neîmprăştiat. Şi cel ce se roagă cu totul neîmprăştiat acela şi iubeşte pe Dumnezeu cu adevărat. Nu se roagă însă neîmprăştiat cel ce-şi are mintea pironită de ceva din cele pământeşti. Aşadar nu iubeşte pe Dumnezeu cel ce are mintea legată de ceva din cele pământeşti. 2. Mintea, care zăboveşte în vreun lucru supus simţurilor, e stăpânită cu siguranţă de vreo patimă faţă de el, ca de pildă de vreo poftă, de vreo întristare, de mânie, sau de amintirea vreunui rău. Şi de nu dispreţuieşte acel lucru, nu se poate slobozi de patima aceea. 3. Când patimile stăpânesc mintea, o leagă de lucrurile materiale şi despărţind-o de Dumnezeu, o fac să se ocupe cu acelea. Când însă o stăpâneşte iubirea de Dumnezeu, o dezleagă de legăturile lor, înduplecând-o să dispreţuiască nu numai lucrurile ce cad sub simţuri, ci şi însăşi viaţa noastră vremelnică. 4. Rostul poruncilor este să facă simple înţelesurile lucrurilor; iar al citi...

Pr. Ștefan Negreanu: „Duminica Sfintei Cruci” (15.03.2026)

„Hristos nu vrea ca tu să porți vreunui om ură sau supărare, sau mânie, sau să ții minte răul în nici un chip și pentru nici un lucru vremelnic.” Înfrânează iuțimea sufletului cu dragostea; vestejește partea poftitoare a lui cu înfrânarea; înaripează partea rațională a lui cu rugăciunea. Și lumina minții nu se va întuneca niciodată. Cele ce risipesc dragostea sunt acestea: necinstirea, păgubirea, defăimarea, fie că sunt îndreptate împotriva credinței, fie împotriva vieții; apoi bătăile, rănirile și cele următoare. Și acestea fie că se întâmplă cuiva personal, fie vreunuia dintre rudele sau prietenii lui. Prin urmare, cel ce stinge dragostea prin vreuna din acestea încă n-a cunoscut care este scopul poruncilor lui Hristos. Silește-te pe cât poți să iubești pe tot omul. Iar dacă nu poți încă, cel puțin să nu urăști pe nimeni. Dar nu vei putea face nici aceasta dacă nu vei disprețui lucrurile lumii. Te-a blestemat cineva? Să nu-l urăști pe el, ci blestemul și pe dracu...

Pr. Lucian Farcașiu: „Sf. Grigorie Palama” (8.03.2026)

A fost un preot strălucit, cu un doctorat în teologie. L-au aruncat la Aiud și i-au dat cea mai umilitoare meserie posibilă: să spele tăvile pline cu fecale și sânge ale deținuților bolnavi de dizenterie. În loc să fie zdrobit, a transformat umilința în sfințenie. Îi spăla pe muribunzi cântând rugăciuni, până când torționarii, furioși că nu-l pot face să plângă, l-au lăsat să moară fără tratament. Părintele Ilarion Felea a fost una dintre cele mai luminoase minți ale Bisericii Ortodoxe Române, preot și profesor la Arad. Comuniștii i-au urât influența enormă asupra tinerilor, arestându-l prima oară în 1949, și a doua oară în 1958, condamnându-l la 20 de ani de muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Ajuns în iadul de la Aiud, comandantul închisorii a decis să-l umilească pe acest intelectual fin. A fost repartizat la curățarea tinetei (găleata cu excremente a celulei) și la îngrijirea muribunzilor de la „Zarca” – aripa de exterminare. Erau oameni în ultimul stadiu de TBC...

Pr. Ștefan Negreanu: „Duminica Izgonirii lui Adam din Rai” (22.02.2026)

Dacă nu m-am curățit, dacă încă sunt păcătos, nu am dreptul să mă rog? Desigur, îl am. Din adâncurile păcatului meu, din hăul desfrânării mele, din noianul fărădelegii mele pot să-mi înalț mintea către Dumnezeu, dar, pentru ca mintea să ajungă neclintită, trebuie să premeargă curățirea. Rugăciunea mea concentrează și coboară harul lui Dumnezeu, care mă curăță. Una o aduce pe cealaltă. Dar, ca să se petreacă acest lucru, trebuie să fiu smerit.   Când am o cugetare trufașă, rugăciunea o să-mi cadă în cap, Dumnezeu nu mă va auzi „Dumnezeu celor smeriți le dă har” (Iac. 4, 6), iar de cei cu o gândire trufașă Se scârbește. Dar, ca să te rogi, vei aștepta clipa în care vei ajunge smerit? Cum vei ajunge smerit? Descopăr dintr-odată că sunt egoist, că sunt satană. Ce-o să fac?  Îmi voi spune: „Așteaptă să ajungi smerit și după aceea să te rogi, de vreme ce «Dumnezeu celor smeriți le dă har»”? Sigur că nu, ci mă voi ruga, ca să cer harul lui Dumnezeu. Aceasta este deja o așezare...

În iarna anului 1976, a nins mult și Părintele Paisie a rămas blocat în chilie, fiind și bolnav la pat. Nu putea aprinde focul, pentru că chibriturile se umeziseră. Ca să bea puțină apă, aduna de la fereastră zăpadă în cutia de conservă. Vreme de două zile a rămas în frig și fără mâncare. În a treia zi, și-a spus: „Se pare că am să mor”. Și, așa cum stătea întins pe pat, a luat schima Părintelui Tihon, care era agățată pe perete, lângă pat. Și-a pus-o peste el și a început să spună Rugăciunea lui Iisus, așteptând cu bucurie moartea. Deodată însă a simțit o putere dumnezeiască scoțându-l, într-un chip neobișnuit, afară din chilie. Toate în jurul său erau luminate și în această dulce lumină vedea toată zidirea, copacii, animalele și păsările, marea cu peștii, cerul cu stelele slăvind pe Ziditorul lor Dumnezeu. În același timp, a auzit un glas care i-a spus: „Toate acestea au fost făcute pentru tine, omule”. Când a revenit la starea sa firească, a observat că primise multă ...

Pr. Lucian Farcașiu: „Înfricoșătoarea Judecată” (15.02.2026)