ORIZONT ORTODOX

În iarna anului 1976, a nins mult și Părintele Paisie a rămas blocat în chilie, fiind și bolnav la pat. Nu putea aprinde focul, pentru că chibriturile se umeziseră. Ca să bea puțină apă, aduna de la fereastră zăpadă în cutia de conservă. Vreme de două zile a rămas în frig și fără mâncare. În a treia zi, și-a spus: „Se pare că am să mor”. Și, așa cum stătea întins pe pat, a luat schima Părintelui Tihon, care era agățată pe perete, lângă pat. Și-a pus-o peste el și a început să spună Rugăciunea lui Iisus, așteptând cu bucurie moartea. Deodată însă a simțit o putere dumnezeiască scoțându-l, într-un chip neobișnuit, afară din chilie. Toate în jurul său erau luminate și în această dulce lumină vedea toată zidirea, copacii, animalele și păsările, marea cu peștii, cerul cu stelele slăvind pe Ziditorul lor Dumnezeu. În același timp, a auzit un glas care i-a spus: „Toate acestea au fost făcute pentru tine, omule”. Când a revenit la starea sa firească, a observat că primise multă ...

Pr. Lucian Farcașiu: „Înfricoșătoarea Judecată” (15.02.2026)

Pe timpuri, în Europa și în Rusia, pe vremea epidemiilor (ciuma, holera etc.), în mod constant băteau clopotele; acest lucru nu era o superstiție, ci un mijloc dovedit de dezinfectare. Astăzi, oamenii de știință au confirmat experimental că dangătul de clopot distruge virusurile gripale, hepatice, tifoide, al scarlatinei și altor agenți patogeni ai infecțiilor, are un efect dăunător asupra celulelor canceroase, contribuie la revigorarea organismului chiar și în condiții de alimentație insuficientă. Oamenii de știință suedezi au fost primii care au făcut această descoperire la începutul anilor `70 ai secolului trecut. În anii `80, studii serioase ale efectului dangătului de clopot au fost efectuate de un grup de oameni de știință ruși conduși de Fatei Șipunov. S-a constatat că spectrul radiațiilor sonore ale clopotului este extrem de larg și se extinde mult dincolo de diapazonul sonor simțit de urechea umană (adică peste 20 de mii de Hz). Cu alte cuvinte, potrivit oamen...

Pr. Ștefan Negreanu: „Întoarcerea Fiului Risipitor” (8.02.2026)

Dacă te loveşte o nenorocire, nu te lăsa abătut, ci adu-ţi aminte că Domnul se uită la tine cu milă şi nu primi gândul: „Oare se va mai uita Domnul la mine când eu îl întristez?", pentru că Domnul este prin fire milă, ci întoarce-te cu credinţă la Dumnezeu şi spune ca şi fiul cel risipitor din Evanghelie: „Nu sunt vrednic să mă numesc fiul tău" [Lc 15, 21], şi vei vedea atunci cât eşti de drag Tatălui şi în sufletul tău va fi atunci o negrăită bucurie. Oamenii nu învaţă smerenia şi pentru mândria lor nu pot primi harul Duhului Sfânt şi de aceea lumea întreagă suferă. Dar dacă oamenii ar cunoaşte pe Domnul şi ar şti cât de milostiv, smerit şi blând este, într-un singur ceas s-ar schimba faţa întregii lumi şi în toţi şi în toate ar fi o mare bucurie şi iubire. Domnul Cel Milostiv ne-a dat pocăinţa şi prin pocăinţă totul se repară. Prin pocăinţă câştigăm iertarea păcatelor; pentru pocăinţă vine harul Duhului Sfânt, şi astfel cunoaştem pe Domnul. Dacă cineva a pierdut ...

PS Macarie: „Întâmpinarea Domnului” (2.02.2026)

Intampinarea Domnului este praznuita la 40 de zile de la nasterea lui Hristos, pe 2 februarie. Mantuitorul este dus la Templu din Ierusalim, de Fecioara Maria si dreptul Iosif, pentru implinirea Legii, care prevedea ca orice intai nascut de parte barbateasca sa fie inchinat lui Dumnezeu in a 40 a zi de la nastere, in amintirea pruncilor israeliti salvati de la moarte, prin sangele mielului pascal (Iesirea 11 si 13). In acest moment se facea si curatirea mamei, prin aducere de jertfa a unui miel ca ardere-de-tot si a unui porumbel ca jertfa pentru pacat, in cazul familiilor bogate sau a doi porumbei - unul pentru ardere-de-tot si altul jertfa pentru pacat, in cazul celor saraci. Amintim ca timp de 40 de zile dupa nastere, femeia era considerata a fi necurata. Numai dupa sase saptamani de la nastere, ea putea intra in templu cu noul nascut. Desi Fecioara Maria se invrednicise sa-L nasca pe Fiul lui Dumnezeu intrupat, ea nu avea nevoie de purificarea rituala. Dar din smerenie, se s...

Pr. Lucian Farcașiu: „Pilda Vameșului și Fariseului” (1.02.2026)

În toate chinoviile din Egipt şi din întreg Răsăritul sunt păzite urmă­toarele rânduieli canonice. Cel ce vine în obşte şi vrea să se facă monah nu-i primit în mănăstire până ce nu dă mai întâi dovadă şi mărturie, prin cât mai multă stăruinţă, a dorului său de Dumnezeu, a smereniei şi a îndelungii sale răbdări.  După ce e încercat întru acestea, e bine primit de fraţi şi e învăţat să nu păstreze nimic din avutul său. In aşa măsură se dezgoleşte fiecare de avuţia sa de odinioară, încât nu i se mai îngăduie să poarte nici măcar haina cu care a venit [din lume]; ci după ce mai întâi se strâng toţi fraţii, e adus în mijlocul lor, îşi dezbracă hainele şi e îmbrăcat de Avva, cu mâinile lui, cu veşmintele mănăstireşti.  Şi se face aşa spre pildă, ca să ştie că s-a dezgolit de toate lucrurile lumeşti, de semeţie şi de trufie, că s-a înveşmântat cu sărăcia lui Hristos şi că se alătură fără vreo ruşine trupului obştii, făcându-se deopo­trivă cu toţi fraţii. sursa: marturiea...

Pr. Ștefan Negreanu: „Pilda lui Zaheu Vameșul” (25.01.2026)

   Psaltirea 1938 - Irineu Mihălcescu   Pentru descărcare sau vizualizare:   apăsați aici...      

Pr. Ștefan Negreanu: „Sf. Cuv. Maxim Mărturisitorul” (21.01.2026)

nu zăbovești lângă ușile stăpânitorilor mare învățat și iscusit dregător te învelești în haine negre schimbând stăpânul pentru totdeauna două firi și două voințe ca un far de viață strălucesc prin tine atlet neînfricat străbați drumuri încinse peste mări și-napoi acasă - și-n exil limba ce vorbește și mâna ce scrie eliberează cuvântul din întemnițare ridicându-l dârz printre mistere fi-vor tăiate de cuțitul prostiei îngâmfate                        petre-nicandru jigorea

Să ne iubim aşadar unii pe alţii şi vom fi iubiţi de Dumnezeu. Să fim cu îndelungă răbdare întreolaltă şi va fi şi El cu îndelungă răbdare faţă de păcatele noastre. Să nu răsplătim răul cu rău şi nu vom primi după păcatele noastre. Căci iertarea greşelilor noastre o aflăm în iertarea fraţilor. Iar mila lui Dumnezeu e ascunsă în milostivirea noastră faţă de aproapele. De aceea a zis Domnul: «Iertaţi şi vi se va ierta vouă». Şi iarăşi: «De veţi ierta oamenilor greşalele lor şi Tatăl vostru cel din ceruri va ierta vouă greşalele voastre». Sau: «Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui» Sau: «Cu ce măsură veţi măsura, cu aceea se va măsura vouă». Iată ne-a dăruit nouă Domnul chip de mântuire şi ne-a dat nouă putere veşnică de a ne face fii ai lui Dumnezeu. Prin urmare în voia noastră stă mântuirea noastră . Sf. Maxim Mărturisitorul - Filocalia 2 „Cuvânt Ascetic”

Dumnezeiasca Scriptură nu porunceşte nimic din cele cu neputinţă, căci şi Apostolul cânta, citea şi slujea şi totuşi se ruga neîncetat. Rugăciunea neîntreruptă stă în a avea mintea alipită de Dumnezeu cu evlavie multă şi cu dor şi a atârna pururea cu nădejdea de El şi a te încrede în El în toate, orice ai face şi ţi s-ar întâmpla. Aflându-se în această dispoziţie, Apostolul zicea: «Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea?»... ş.a.m.d. Şi după puţin: «Sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii». Sau iarăşi: «în toate obijduiţi, dar nu striviţi, în mare cumpănă, dar nu deznădăjduiţi, prigoniţi, dar nu năpăstuiţi, trântiţi jos, dar nu nimiciţi. Totdeauna purtăm în trup moartea Domnului Iisus, ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru muritor». În astfel de dispoziţie aflându-se Apostolul, neîncetat se ruga. Căci în toate cele ce făcea şi i se întâmpla, atârna cu nădejdea de Dumnezeu. De aceea toţi Sfinţii când se aflau în...

Pr. Lucian Farcașiu: ”Duminica celor 10 leproși” (18.01.2026)

Fii atent la schimbările pe care le aduce iubirea! Atunci când cineva cheltuieşte pentru alţii este ceva măreţ, însă iubirea îl face pe acesta mulţumit. Iarăşi, a vorbi de rău pe cineva unora li se pare un lucru dulceag. Pe de altă parte, iubirea arată că acest lucru este unul amar. Iarăşi, mânia are o oarecare mulţumire, aici însă deloc, căci toate nervurile ei au fost dezrădăcinate. Şi dacă cel iubit îl întristează pe cel care iubeşte, la acesta nu poate apărea mânia, ci lacrimi, şi rugăminţi, şi implorări. Şi dacă va vedea pe careva că păcătuieşte, pentru acesta ţine doliu şi este îndurerat. Dar şi această durere aduce mulţumire. Fiindcă lacrimile iubirii şi tristeţea sunt mai dulci decât oricare altă bucurie. Cei care râd nu se mulţumesc atât de mult, pe cât se mulţumesc cei care plâng pentru prietenii lor. Şi dacă nu crezi, opreşte-le lacrimile şi îi vei vedea că se supără, ca şi când ar fi păţit vreun lucru de neîndreptat. Sfântul Ioan Gură de Aur - din „Omil...

Pr. Ștefan Negreanu: „Duminica după Botezul Domnului” (11.01.2026)

La Biserica Ortodoxă „Sf. Maxim și Sf. Mina” a Facultății de Teologie Ortodoxă ARAD

Pr. Lucian Farcașiu: „Sf. Prooroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului” (7.01.2026)

In fiecare an, pe data de 7 ianuarie praznuim Soborul Sfantului Ioan Botezatorul. Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini. Fiul Elisabetei si al preotului Zaharia este cunoscut sub denumirea de "Inaintemergatorul", pentru ca a anuntat venirea lui Hristos. Zaharia era preot al Legii Vechi, din neamul lui Abia, iar sotia lui era din neamul lui Aaron si erau rude cu Sfintii Parinti Ioachim si Ana. In timp ce Zaharia slujea la templu in Ierusalim, i-a vestit Arhanghelul Gavriil ca Elisabeta va naste un fiu la batranete si se va chema Ioan. Pentru ca Zaharia s-a indoit de aceasta veste, a ramas mut pana ce Elisabeta a nascut. Prorocul Maleahi il vesteste ca fiind "Ingerul Domnului" care avea sa-I pregateasca calea. El este ultimul din prorocii Vechiului Testament, care face legatura cu Noul Testament. Si-a inceput activitatea in anul 26 d.Hr. ( primul an al guvernarii lui Pilat din Pont). sursa: crestinortodox.ro

Pr. Ștefan Negreanu: „Botezul Domnului” (6.01.2026)

La 6 ianuarie credinciosii ortodocsi praznuiesc Botezul Domnului nostru Iisus Hristos, sarbatoare numita si Epifania sau Dumnezeiasca Aratare. Praznicul reprezinta reactualizarea momentului in care Fiul lui Dumnezeu Iisus Hristos, la 30 de ani, vine la Iordan, se boteaza cu botezul pocaintei - a lui Ioan -, El Cel fara de pacat, asumand pacatele intregii omeniri, pe care le va rascumpara prin scump sangele Sau, pe Golgota. Botezul Domnului Iisus Hristos a fost lucrarea Sfintei Treimi: Tatal a marturisit despre El. "Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit (Mt. 3, 17; Mc. 1, 11; Lc. 3,22); Duhul Sfant S-a pogorat in chip de porumb peste El si Fiul a primit botezul lui Ioan. sursa: crestinortodox.ro

Pr. Lucian Farcașiu: „Cuvânt în Duminica dinaintea Botezului Domnului” (4.01.2026)

Acatistul Sfantului Ioan Botezatorul - Manastirea Radu Voda