ORIZONT ORTODOX

Pr. Lucian Farcașiu: „Vindecarea slugii sutașului” (28.06.2026)

    „Credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute“ (Evrei 11,1); „Iar dreptul din credinţă va fi viu“ (Romani 1,17) Să ne strămutăm în inimă, să fim cu totul în Dragoste, adică împreună cu Hristos în inima noastră. Cum să facem? Așa cum ne învață întreaga Scriptură și cum întărește Sf. Ap. Pavel: prin credință . Prin credință putem fi și noi acolo unde L-am chemat în rugăciune pe Domnul, deschizându-I astfel ușa inimii pentru a putea ajunge să cinăm împreună. Ne va ajuta și Harul primit prin Sfânta Împărtășanie, Care ne-a intrat în circulația sanguină și a ajuns și fizic în inimă. Să ajungem să spunem: mă aflu în două stări, sunt un om trupesc și mă găsesc într-un anume loc din punct de vedere fizic, iar metafizic sunt în inimă împreună cu Hristos. Cu Hristos Cel ce mă umple de dragoste, de bucurie, de liniște și pe Care nu vreau să-L mai pierd niciodată. El mi-a adus Harul rugăciunii neîncetate care se rostește atât de dulc...

Pr. Lucian Farcașiu: „Nașterea Sf. Proroc Ioan Botezătorul” (24.06.2026)

Dumnezeu, în atotştiinţa lui, cunoaşte cu toată amănunţimea nu doar mai înainte de a se petrece, ci chiar mai înainte de facerea lumii, că cineva va săvârşi, de pildă, o crimă la vârsta de treizeci şi trei de ani. Dar omul, în libertatea voinţei lui - care este un dar al lui Dumnezeu pe care l-a strâmbat - lucrează după cum voieşte. Nu este Dumnezeu pricina, nici nu este omul predestinat pentru acest scop. Atotştiinţa lui Dumnezeu nu ne sileşte. El păzeşte libertatea noastră, nu o nimiceşte. Ne iubeşte, nu ne face robi, ne preţuieşte. Dumnezeu nu calcă libertatea noastră, o ocroteşte, ne lasă slobozi. Deci, suntem răspunzători, pentru că facem ceea ce vrem noi. Dumnezeu nu ne sileşte. Este scris şi cunoscut lui Dumnezeu că vei omorî tu pe acest om, dar nu este rânduit de Dumnezeu s-o faci. Cum este cu putinţă ca Dumnezeu, Care ne-a zidit din iubire nemărginită şi El însuşi este iubire desăvârşită, şi voieşte numai iubirea , să vrea te călăuzească spre răutate şi crimă? Îţi dă libe...

Pr. Ștefan Negreanu: „Despre grijile vieții” (21.06.2026)

Pe Hristos să-L privim ca pe prietenul nostru. Este prietenul nostru. O adevereşte El însuşi când zice: Voi sunteţi prietenii Mei...(Ioan 15, 14). Ca la un prieten să ne uităm şi să ne apropiem de El. Cădem? Păcătuim? Să alergăm către El cu iubire şi încredere; nu cu teamă că o să ne pedepsească, ci cu îndrăzneala pe care ne-o va da simţirea de prieten. Să-I spunem: Doamne, am făcut-o, am căzut, iartă-mă". Dar, în acelaşi timp, să simţim că ne iubeşte, că ne primeşte cu gingăşie, cu iubire, şi ne iartă. Să nu ne despartă păcatul de Hristos. Când credem că ne iubeşte şi îl iubim, atunci nu ne simţim străini şi despărţiţi de El nici când păcătuim. Ne-am încredinţat de iubirea Lui şi oricum ne-am purta, ştim că ne iubeşte. Dacă îl iubim cu adevărat pe Hristos, nu există teama de a pierde cinstirea pe care I-o dăm. Pe aceasta ne sprijină cuvântul Apostolului Pavel: Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea... Căci sunt încredinţat că nici moar...

Pr. Lucian Farcașiu: „Duminica Sfinților Români” (14.06.2026)

Hristos este iubirea noastră; dragostea noastră Hristos este bucuria, lumina cea adevărată, fericirea. Hristos este nădejdea noastră. Legătura cu Hristos este iubire, este dragoste, este înflăcărare, este dorinţă arzătoare după cele dumnezeieşti. Hristos este totul. El este iubirea noastră, El este dragostea noastră. Dragostea lui Hristos este o dragoste ce nu se poate pierde. De acolo izvorăşte bucuria. Bucuria este Hristos însuşi. Este o bucurie ce te face alt om. Este o nebunie duhovnicească, dar în Hristos.  Aceasta este religia noastră. într-acolo trebuie să mergem. Hristos este Raiul, copiii mei. Ce este Raiul? Este Hristos. Raiul începe de aici. Este exact acelaşi lucru: cei care îl trăiesc aici pe pământ pe Hristos, trăiesc Raiul. Aşa este, întocmai cum vă spun. Este adevărat, credeţi-mă! Lucrarea noastră este strădania de a afla chipul în care să intrăm în lumina lui Hristos. Să se deştepte sufletul şi să-L iubească pe Hristos, să devină sfânt. Să se predea dragoste...

Pr. Ștefan Negreanu: „Duminica Tuturor Sfinților” (7.06.2026)

Biserica este viaţă nouă în Hristos. În Biserică nu există moarte, nu există iad. În Evanghelia lui Ioan se spune: Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac (Ioan 8, 51). Hristos desfiinţează moartea. Cel ce intră în Biserică se mântuieşte, devine veşnic. Viaţa este una, o curgere fără de sfârşit în care nu există moarte. Cel ce urmează poruncilor lui Hristos nu moare niciodată.  Moare după trup, după patimi, dar se învredniceşte a trăi încă din această viaţă în Rai, în Biserica noastră, iar apoi în veşnicie. Cu Hristos, moartea devine puntea pe care va trebui să o trecem cândva pentru a continua să trăim în lumina cea neînserată. [...] Ceea ce ne preocupă este iubirea , slujirea lui Hristos şi aproapelui său. îndată ce ajungem la măsura de a simţi bucuria, iubirea, slujirea lui Dumnezeu fără de nici o teamă, atunci putem să spunem: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine (Gal. 2, 20). Nimeni nu ne împiedică să pătrundem această taină. Sf. Porfirie Kav...

Pr. Lucian Farcașiu: „(†) Sfânta Treime” (1.06.2026)

Suntem fericiţi atunci când îi iubim în taină pe toţi oamenii. Vom simţi atunci că toţi ne iubesc. Nimeni nu poate ajunge la Dumnezeu dacă nu trece prin oameni. Căci cel ce nu-l iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, cum poate să-L iubească? (I Ioan 4, 20). Să iubim, să ne jertfim pentru toţi dezinteresat, fără să căutăm răsplată. Atunci se pune omul în rânduială. O iubire care cere răsplată este interesată. Nu este curată, adevărată, sinceră.  [...] Putem ajunge foarte uşor la această măsură. Este trebuinţă de bună vrere, iar Dumnezeu este gata să Se sălăşluiască înlăuntrul nostru. Bate la uşă şi noi le facem pe toate, precum scrie în Apocalipsa lui Ioan. Se preschimbă cugetarea noastră, scapă de răutate, devine mai bună, mai sfântă, mai ageră. Însă, dacă nu deschidem Celui ce bate la uşă, dacă nu avem cele pe care le voieşte El, dacă nu suntem vrednici de El, atunci nu intră în inima noastră. Dar spre a deveni vrednici de El, trebuie să muri...

Pr. Ștefan Negreanu: „(†) Pogorârea Sfântului Duh” (31.05.2026)

Pr. Octavian Blaga răspunde întrebării: Este diferență între Dumnezeul Vechiului și Noului Testament? (VIDEO) Sursa: Youtube canal - PE DREPT CUVÂNT

Protos. Sofian Costea: „Duminica Sf. Părinți de la Sinodul I Ecumenic” (24.05.2026)

Poți să știi tot. Poți să ai argumente, doctrine, limpezimi intelectuale. Poți vorbi frumos, poți cânta, poți predica, poți înflăcăra audiențe. Poți să știi teologie, să cunoști Biblia pe de rost, să-ți înfrânezi trupul, să dai tot ce ai săracilor. Dar… dacă nu ai dragoste – reală, adâncă, curată – nu valorezi nimic. Ești doar zgomot. Așa spune Sfântul Apostol Pavel. Nu e vorba de romantisme. Nu e despre cuvinte drăguțe. E despre focul real care arde în inimă pentru celălalt. E despre acel ceva care, dacă lipsește, face totul inutil. Aramă sunătoare. Chimval răsunător. Adică o bucată de metal care face gălăgie. Frumos pe dinafară. Zero pe dinăuntru. Și asta doare. Pentru că mulți dintre noi trăim o formă de creștinism fără iubire. Spunem „Doamne, Doamne”, dar judecăm, bârfim, ne credem superiori. Ne batem cu pumnul în piept că „ținem dreapta credință”, dar în suflet e ură, dispreț, răceală. Știm dogme, dar nu știm să ascultăm. Ne rugăm, dar n-avem răbdare cu aproapele. Poate că azi, ma...

Pr. Lucian Farcașiu: „Înălțarea Domnului; Sf. Împ. Constantin și Elena” (21.05.2026)

Spunea Sf ântul Sofronie de la Essex o povestioară: „Un om s-a dus la Muntele Athos să în­trebe ce să facă să se mântuiască. Şi acolo i-au zis: «Să iubeşti pe Dumnezeu din tot sufletul tău şi din tot cu­getul tău şi din toată inima ta şi pe aproapele ca pe tine însuţi». Şi bietul om şi-a zis: «Asta nu pot! Pe Dumnezeu nu-L iubesc, mi-e frică de El, dar nu-L iubesc... iar pe aproapele nu-l pot suferi de cele mai multe ori. Trebuie să mai fie şi alte metode de mântuire, post, mătănii, ceva ce pot să fac...» Se duce la alt Părinte şi la altul şi stră­bate tot Muntele Sfânt fără să aibă vreo altă metodă... Atunci s-a aşezat pe o piatră şi şi-a zis cu toată deznă­dejdea celui ce caută o soluţie: «Ce voi face? Am nevoie de mântuire. Nu vreau să mă chinui aşa o veşnicie!» şi, i-a venit gândul: «Am să fac ce pot. Pot să fac ce aş face dacă aş iubi!». Şi mereu se întreba: «Ce aş face eu acum dacă L-aş iubi pe Dumnezeu?». Şi făcea. «Ce-aş face dacă l-aş iubi pe aproapele?». Şi făcea”. Fă ş...

Pr. Ștefan Negreanu: „Vindecarea orbului din naștere” (17.05.2026)

De va spune cineva: „Cum să-l iubesc pe cel care mă vrăjmășește și îmi face rău?” – îi voi răspunde: Să urăști vrajba, nu pe om; să nimicești ura lui, care prin răbdare și dragoste se nimicește. Să te gândești la el nu ca la vrăjmașul tău, ci să cugeți că el este fratele tău, făptura lui Dumnezeu, om creat după chipul lui Dumnezeu, răscumpărat prin Sângele Fiului lui Dumnezeu și, totodată, chemat la fericirea veșnică; dacă te prigonește, nu te prigonește de unul singur, ci este ațâțat de diavolul; așadar, pe vrăjmașul acesta să dai vina. Nu cugeta la ce îți face el, ci la ceea ce trebuie să faci tu cu el și la ceea ce poruncește legea lui Hristos, gândindu-te cum să te împaci cu el. Roagă-te Celui Care ne-a poruncit să-i iubim pe vrăjmași, ca să-ți dea duhul dragostei și al blândeții – să biruiești răutatea cea firească. Adu-ți aminte motivele mai sus pomenite atunci când răutatea te îndeamnă la ură și la răzbunare. Sfântul Tihon de Zadonsk - Lupta între carne și duh sur...

Pr. Lucian Farcașiu: „Duminica Samarinencei”

Parintele Octavian Blaga despre suflet autentic si iubirea aproapelui

Pr. Ștefan Negreanu: „Vindecarea slăbănogului de la Vitezda” (3.05.2026)

Tot ce face omul începe în nevăzut, adică în taina inimii tale, când ţi-ai pus în inimă asta Dumnezeu a văzut şi dacă te-ai hotărât pentru acest asta este foarte probabil ca acel lucru o să înceapă să se înfăptuiască cândva în viaţa ta. Uitaţi, vă dau o pildă: un monah mi-a spus într-o zi: mă certasem cu un alt monah dintr-o altă mănăstire şi m-am căit după aceea şi am vrut să-mi cer iertare, dar nu mai voia să ştie de mine aşa era de rănit şi mi-am zis ce să fac, mâine-poimâine trebuie să plec, eu vreau să mă apropriu de Sfânta Împărtăşanie, ce să fac, am rănit pe fratele meu, cum o să pot să mă apropriu de Împărtăşanie, cum să continui viaţa pocăinţei mele că nu mă mai primeşte; eu vreau să-i cer iertare şi el nu vrea să audă nimic. Şi zice: mi-am amintit de un cuvânt din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. Monahul acesta-i grec şi în greacă – îmi pare rău că în traducerea noastră nu reiese aşa – la pomeniri, după sfinţirea Tainelor când spune „pomeneşte Doamne pe cei car...

Pr. Lucian Farcașiu: „Duminica Mironosițelor” (26.04.2026)