ORIZONT ORTODOX

Acatistul Buneivestiri [Acatistul Maicii Domnului] - Diacon Vlad Rosu

Pr. Ștefan Negreanu: „Buna Vestire” (25.03.2026)

  „ Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! ” (Luca 1, 31-38) Acestea sunt cuvintele celei mai smerite Fecioare de pe fața pământului: “ I ată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! “ Spunând aceste cuvinte, Fecioara Maria și-a pus sufletul în mâinile lui Dumnezeu Tatăl pentru Fiul Său și Mântuitorul nostru Iisus Hristos; mărturisim aceasta pentru că la evrei dacă o fată nemăritată rămânea însărcinată, era omorâtă cu pietre. Cu această totală dăruire a Fecioarei Maria, s-a pu...

Pr. Lucian Farcașiu: „Sf. Cuv. Ioan Scărarul; Vindecarea fiului lunatic” (22.03.2026)

1. Cel ce iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu, acela se şi roagă cu totul neîmprăştiat. Şi cel ce se roagă cu totul neîmprăştiat acela şi iubeşte pe Dumnezeu cu adevărat. Nu se roagă însă neîmprăştiat cel ce-şi are mintea pironită de ceva din cele pământeşti. Aşadar nu iubeşte pe Dumnezeu cel ce are mintea legată de ceva din cele pământeşti. 2. Mintea, care zăboveşte în vreun lucru supus simţurilor, e stăpânită cu siguranţă de vreo patimă faţă de el, ca de pildă de vreo poftă, de vreo întristare, de mânie, sau de amintirea vreunui rău. Şi de nu dispreţuieşte acel lucru, nu se poate slobozi de patima aceea. 3. Când patimile stăpânesc mintea, o leagă de lucrurile materiale şi despărţind-o de Dumnezeu, o fac să se ocupe cu acelea. Când însă o stăpâneşte iubirea de Dumnezeu, o dezleagă de legăturile lor, înduplecând-o să dispreţuiască nu numai lucrurile ce cad sub simţuri, ci şi însăşi viaţa noastră vremelnică. 4. Rostul poruncilor este să facă simple înţelesurile lucrurilor; iar al citi...

Pr. Ștefan Negreanu: „Duminica Sfintei Cruci” (15.03.2026)

„Hristos nu vrea ca tu să porți vreunui om ură sau supărare, sau mânie, sau să ții minte răul în nici un chip și pentru nici un lucru vremelnic.” Înfrânează iuțimea sufletului cu dragostea; vestejește partea poftitoare a lui cu înfrânarea; înaripează partea rațională a lui cu rugăciunea. Și lumina minții nu se va întuneca niciodată. Cele ce risipesc dragostea sunt acestea: necinstirea, păgubirea, defăimarea, fie că sunt îndreptate împotriva credinței, fie împotriva vieții; apoi bătăile, rănirile și cele următoare. Și acestea fie că se întâmplă cuiva personal, fie vreunuia dintre rudele sau prietenii lui. Prin urmare, cel ce stinge dragostea prin vreuna din acestea încă n-a cunoscut care este scopul poruncilor lui Hristos. Silește-te pe cât poți să iubești pe tot omul. Iar dacă nu poți încă, cel puțin să nu urăști pe nimeni. Dar nu vei putea face nici aceasta dacă nu vei disprețui lucrurile lumii. Te-a blestemat cineva? Să nu-l urăști pe el, ci blestemul și pe dracu...

Pr. Lucian Farcașiu: „Sf. Grigorie Palama” (8.03.2026)

A fost un preot strălucit, cu un doctorat în teologie. L-au aruncat la Aiud și i-au dat cea mai umilitoare meserie posibilă: să spele tăvile pline cu fecale și sânge ale deținuților bolnavi de dizenterie. În loc să fie zdrobit, a transformat umilința în sfințenie. Îi spăla pe muribunzi cântând rugăciuni, până când torționarii, furioși că nu-l pot face să plângă, l-au lăsat să moară fără tratament. Părintele Ilarion Felea a fost una dintre cele mai luminoase minți ale Bisericii Ortodoxe Române, preot și profesor la Arad. Comuniștii i-au urât influența enormă asupra tinerilor, arestându-l prima oară în 1949, și a doua oară în 1958, condamnându-l la 20 de ani de muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Ajuns în iadul de la Aiud, comandantul închisorii a decis să-l umilească pe acest intelectual fin. A fost repartizat la curățarea tinetei (găleata cu excremente a celulei) și la îngrijirea muribunzilor de la „Zarca” – aripa de exterminare. Erau oameni în ultimul stadiu de TBC...

Pr. Ștefan Negreanu: „Duminica Izgonirii lui Adam din Rai” (22.02.2026)

Dacă nu m-am curățit, dacă încă sunt păcătos, nu am dreptul să mă rog? Desigur, îl am. Din adâncurile păcatului meu, din hăul desfrânării mele, din noianul fărădelegii mele pot să-mi înalț mintea către Dumnezeu, dar, pentru ca mintea să ajungă neclintită, trebuie să premeargă curățirea. Rugăciunea mea concentrează și coboară harul lui Dumnezeu, care mă curăță. Una o aduce pe cealaltă. Dar, ca să se petreacă acest lucru, trebuie să fiu smerit.   Când am o cugetare trufașă, rugăciunea o să-mi cadă în cap, Dumnezeu nu mă va auzi „Dumnezeu celor smeriți le dă har” (Iac. 4, 6), iar de cei cu o gândire trufașă Se scârbește. Dar, ca să te rogi, vei aștepta clipa în care vei ajunge smerit? Cum vei ajunge smerit? Descopăr dintr-odată că sunt egoist, că sunt satană. Ce-o să fac?  Îmi voi spune: „Așteaptă să ajungi smerit și după aceea să te rogi, de vreme ce «Dumnezeu celor smeriți le dă har»”? Sigur că nu, ci mă voi ruga, ca să cer harul lui Dumnezeu. Aceasta este deja o așezare...

În iarna anului 1976, a nins mult și Părintele Paisie a rămas blocat în chilie, fiind și bolnav la pat. Nu putea aprinde focul, pentru că chibriturile se umeziseră. Ca să bea puțină apă, aduna de la fereastră zăpadă în cutia de conservă. Vreme de două zile a rămas în frig și fără mâncare. În a treia zi, și-a spus: „Se pare că am să mor”. Și, așa cum stătea întins pe pat, a luat schima Părintelui Tihon, care era agățată pe perete, lângă pat. Și-a pus-o peste el și a început să spună Rugăciunea lui Iisus, așteptând cu bucurie moartea. Deodată însă a simțit o putere dumnezeiască scoțându-l, într-un chip neobișnuit, afară din chilie. Toate în jurul său erau luminate și în această dulce lumină vedea toată zidirea, copacii, animalele și păsările, marea cu peștii, cerul cu stelele slăvind pe Ziditorul lor Dumnezeu. În același timp, a auzit un glas care i-a spus: „Toate acestea au fost făcute pentru tine, omule”. Când a revenit la starea sa firească, a observat că primise multă ...

Pr. Lucian Farcașiu: „Înfricoșătoarea Judecată” (15.02.2026)

Pe timpuri, în Europa și în Rusia, pe vremea epidemiilor (ciuma, holera etc.), în mod constant băteau clopotele; acest lucru nu era o superstiție, ci un mijloc dovedit de dezinfectare. Astăzi, oamenii de știință au confirmat experimental că dangătul de clopot distruge virusurile gripale, hepatice, tifoide, al scarlatinei și altor agenți patogeni ai infecțiilor, are un efect dăunător asupra celulelor canceroase, contribuie la revigorarea organismului chiar și în condiții de alimentație insuficientă. Oamenii de știință suedezi au fost primii care au făcut această descoperire la începutul anilor `70 ai secolului trecut. În anii `80, studii serioase ale efectului dangătului de clopot au fost efectuate de un grup de oameni de știință ruși conduși de Fatei Șipunov. S-a constatat că spectrul radiațiilor sonore ale clopotului este extrem de larg și se extinde mult dincolo de diapazonul sonor simțit de urechea umană (adică peste 20 de mii de Hz). Cu alte cuvinte, potrivit oamen...

Pr. Ștefan Negreanu: „Întoarcerea Fiului Risipitor” (8.02.2026)

Dacă te loveşte o nenorocire, nu te lăsa abătut, ci adu-ţi aminte că Domnul se uită la tine cu milă şi nu primi gândul: „Oare se va mai uita Domnul la mine când eu îl întristez?", pentru că Domnul este prin fire milă, ci întoarce-te cu credinţă la Dumnezeu şi spune ca şi fiul cel risipitor din Evanghelie: „Nu sunt vrednic să mă numesc fiul tău" [Lc 15, 21], şi vei vedea atunci cât eşti de drag Tatălui şi în sufletul tău va fi atunci o negrăită bucurie. Oamenii nu învaţă smerenia şi pentru mândria lor nu pot primi harul Duhului Sfânt şi de aceea lumea întreagă suferă. Dar dacă oamenii ar cunoaşte pe Domnul şi ar şti cât de milostiv, smerit şi blând este, într-un singur ceas s-ar schimba faţa întregii lumi şi în toţi şi în toate ar fi o mare bucurie şi iubire. Domnul Cel Milostiv ne-a dat pocăinţa şi prin pocăinţă totul se repară. Prin pocăinţă câştigăm iertarea păcatelor; pentru pocăinţă vine harul Duhului Sfânt, şi astfel cunoaştem pe Domnul. Dacă cineva a pierdut ...

PS Macarie: „Întâmpinarea Domnului” (2.02.2026)

Intampinarea Domnului este praznuita la 40 de zile de la nasterea lui Hristos, pe 2 februarie. Mantuitorul este dus la Templu din Ierusalim, de Fecioara Maria si dreptul Iosif, pentru implinirea Legii, care prevedea ca orice intai nascut de parte barbateasca sa fie inchinat lui Dumnezeu in a 40 a zi de la nastere, in amintirea pruncilor israeliti salvati de la moarte, prin sangele mielului pascal (Iesirea 11 si 13). In acest moment se facea si curatirea mamei, prin aducere de jertfa a unui miel ca ardere-de-tot si a unui porumbel ca jertfa pentru pacat, in cazul familiilor bogate sau a doi porumbei - unul pentru ardere-de-tot si altul jertfa pentru pacat, in cazul celor saraci. Amintim ca timp de 40 de zile dupa nastere, femeia era considerata a fi necurata. Numai dupa sase saptamani de la nastere, ea putea intra in templu cu noul nascut. Desi Fecioara Maria se invrednicise sa-L nasca pe Fiul lui Dumnezeu intrupat, ea nu avea nevoie de purificarea rituala. Dar din smerenie, se s...

Pr. Lucian Farcașiu: „Pilda Vameșului și Fariseului” (1.02.2026)

În toate chinoviile din Egipt şi din întreg Răsăritul sunt păzite urmă­toarele rânduieli canonice. Cel ce vine în obşte şi vrea să se facă monah nu-i primit în mănăstire până ce nu dă mai întâi dovadă şi mărturie, prin cât mai multă stăruinţă, a dorului său de Dumnezeu, a smereniei şi a îndelungii sale răbdări.  După ce e încercat întru acestea, e bine primit de fraţi şi e învăţat să nu păstreze nimic din avutul său. In aşa măsură se dezgoleşte fiecare de avuţia sa de odinioară, încât nu i se mai îngăduie să poarte nici măcar haina cu care a venit [din lume]; ci după ce mai întâi se strâng toţi fraţii, e adus în mijlocul lor, îşi dezbracă hainele şi e îmbrăcat de Avva, cu mâinile lui, cu veşmintele mănăstireşti.  Şi se face aşa spre pildă, ca să ştie că s-a dezgolit de toate lucrurile lumeşti, de semeţie şi de trufie, că s-a înveşmântat cu sărăcia lui Hristos şi că se alătură fără vreo ruşine trupului obştii, făcându-se deopo­trivă cu toţi fraţii. sursa: marturiea...

Pr. Ștefan Negreanu: „Pilda lui Zaheu Vameșul” (25.01.2026)

   Psaltirea 1938 - Irineu Mihălcescu   Pentru descărcare sau vizualizare:   apăsați aici...      

Pr. Ștefan Negreanu: „Sf. Cuv. Maxim Mărturisitorul” (21.01.2026)

nu zăbovești lângă ușile stăpânitorilor mare învățat și iscusit dregător te învelești în haine negre schimbând stăpânul pentru totdeauna două firi și două voințe ca un far de viață strălucesc prin tine atlet neînfricat străbați drumuri încinse peste mări și-napoi acasă - și-n exil limba ce vorbește și mâna ce scrie eliberează cuvântul din întemnițare ridicându-l dârz printre mistere fi-vor tăiate de cuțitul prostiei îngâmfate                        petre-nicandru jigorea

Să ne iubim aşadar unii pe alţii şi vom fi iubiţi de Dumnezeu. Să fim cu îndelungă răbdare întreolaltă şi va fi şi El cu îndelungă răbdare faţă de păcatele noastre. Să nu răsplătim răul cu rău şi nu vom primi după păcatele noastre. Căci iertarea greşelilor noastre o aflăm în iertarea fraţilor. Iar mila lui Dumnezeu e ascunsă în milostivirea noastră faţă de aproapele. De aceea a zis Domnul: «Iertaţi şi vi se va ierta vouă». Şi iarăşi: «De veţi ierta oamenilor greşalele lor şi Tatăl vostru cel din ceruri va ierta vouă greşalele voastre». Sau: «Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui» Sau: «Cu ce măsură veţi măsura, cu aceea se va măsura vouă». Iată ne-a dăruit nouă Domnul chip de mântuire şi ne-a dat nouă putere veşnică de a ne face fii ai lui Dumnezeu. Prin urmare în voia noastră stă mântuirea noastră . Sf. Maxim Mărturisitorul - Filocalia 2 „Cuvânt Ascetic”