Pr. Rafail Noica: „Facă-se voia Ta, Doamne!”

Când vom înţelege, că singurul lucru de dorit, singurul rai este să putem spune: Facă-se voia Ta, Doamne?

Ce vreau să subliniez este potenţialul de diferenţă dintre Dumnezeu şi om, care duce neapărat la o criză, la un tragic, care se poate solda în tragedie, dar care este menit de Dumnezeu mai mult să-l facă pe om să conştientizeze şi, conştientizat fiind, cu mai multă înţelegere şi cu mai multă putere înţelegând lucrurile cum trebuie, în toată libertatea, să se poată da Proniei lui Dumnezeu, aşa cum, de exemplu, fiul risipitor a cerut să-şi ia moştenirea, tatăl i-a dat-o şi s-a dus şi şi-a risipit-o, dar înţelepţindu-se prin tragicul în care a intrat - hai să nu-i zicem tragedie, că încă nu era -, a venit înapoi la tatăl cu pocăinţă; şi tatăl nici nu l-a lăsat să-şi spună până la capăt spovedania, că l-a şi îmbrăţişat, că a şi poruncit să i se aducă haina cea dintâi etc.

Acest tată, nu ştiu dacă au existat mulţi ca acest tată în istorie, că vă închipuiţi ce s-ar zice despre acest tată, vecinii lui: Păi, măi prostule, bine ţi-a făcut fiul tău, da’ nu ştiai cine era ăla micu’, păi lui i-ai dat banii, lui i-ai dat moştenirea, păi nu ştiai ce avea să facă, atâţia ani l-ai crescut şi nu ştiai cine era etc. Acest tată prost care nu ştia cine era fiul - iertaţi-mă - este Dumnezeu. Oare prostie este?

Eu cred că este dragostea Unui Dumnezeu Atotputernic, dragostea care îşi interzice faţă de libertatea pe care El a pus-o în om să transgreseze această libertate, şi aici, deci, este potenţialul nostru de cădere şi de iad, şi de iad veşnic, când nu e glumă; viaţa noastră nu e glumă, libertatea noastră nu e glumă, este o faptă dumnezeiască, iar criză - că am zis că Dumnezeu Se lasă judecat de făptura Lui, precum şi făptura se va judeca de Dumnezeu, că Biserica este o judecată reciprocă -, păi, criză este cuvântul grecesc pentru judecată, crisis, am mai vorbit despre el; or, Biserica este, cu precădere, locul de criză, de judecată reciprocă şi toată viaţa omenească pe pământ este o continuă criză, judecată între om şi Dumnezeu, dacă ne luăm mântuirea în serios, în care trebuie să ajungem, ideal să ajungem şi nu numai ideal, firesc trebuie să ajungem să îndreptăţim pe Dumnezeu, să justificăm pe Dumnezeu şi să spunem cândva: Da, ai dreptate, Doamne, facă-se voia Ta!

 

Sursa:  IUBIM ORTODOXIA