ORIZONT ORTODOX

Pr. Lucian Farcașiu: „Duminica Sfintei Cruci” (27.03.2022)

Avem însă o rugăciune pe care omul o face de la sine şi avem o rugăciune pe care omul o aduce în dar Celui ce se roagă (I Regi, 2, 9). Cine n-o cunoaşte pe cea dintâi? Trebuie să fie cunoscută însăşi cea din urmă, măcar întru începuturile ei. Când cineva începe să se apropie de Domnul, cea dintâi lucrare - pe care o face - este rugăciunea. El începe să se ducă la biserică, iar acasă se roagă după cărticica lui de rugăciuni, sau fără ea; dar gândurile îi fug mereu. Nu le poate stăpâni deloc. Dar pe măsură ce îşi dă osteneala în rugăciune, gândurile mai mult i se liniştesc şi rugăciunea ajunge mai curată. Totuşi, văzduhurile sufletului nu se curăţă până nu se încinge în suflet focul cel duhovnicesc. Acest foc, mic de tot la început, este lucrarea darului dumnezeiesc, dar nu a unui dar deosebit, ci a unuia de obşte, pentru toţi: El se descoperă ca o urmare a unei anumite curăţiri ce se împlineşte în toată aşezarea normală a omului ce râvneşte la el. Când se va încinge acest mic foc

Pr. Ștefan Negreanu: „Buna Vestire” (25.03.2022)

Acatistul Bunei Vestiri cântat de Grupul Teofilos  Text aici: https://doxologia.ro/ceaslov/acatiste/acatistul-buneivestiri

Acum invata si altfel de ridicare a mintii la gandirea Cuvantului Intrupat, meditand la preasfintele Taine si patimi ale Lui. Toate lucrurile sensibile din univers pot folosi acestei meditatii si contemplari, daca vei privi in ele cum ti-am spus, pe nemarginitul Dumnezeu, prima si singura cauza Care le-a dat toata puterea existentei, frumusetea si orice alta desavarsire ce o au. Si dupa ce au socotit cat de mare si nemarginita e bunatatea acestui Dumnezeu, Care, fiind singurul inceput si Domnul oricarei creaturi, coborat pana la atata smerenie a se face om, a suferi si a muri pentru om, ingaduind creaturilor mainilor Lui a se ridica impotriva Lui si a-L rastigni. Deci, cand vezi, auzi ori pipai arme, funii, batatori, stalpi, cuie, ciocane si alte lucruri de acest fel, gandeste-te ca toate acestea au servit drept unelte Patimilor Domnului tau. Si iar, cand vezi ori locuiesti in case saracacioase, aminteste-ti de pestera si ieslea Stapanului tau. De vezi ca ploua, adu-ti ami

Sfinţii Părinţi numesc partea irascibilă şi cea poftitoare „părţile pasionale ale sufletului”. Deci, sufletul are o componentă raţională [mintea] şi una pasională [afectele]. Sfântul Talasie ne învaţă cum se poate vindeca fiecare în parte: „Citirea şi rugăciunea curăţesc mintea, iar dragostea şi înfrânarea, partea pasională (afectivă) a sufletului”. Aşa cum am văzut deja, Sfântul Marcu Ascetul consideră neştiinţa, uitarea şi trândăvia drept cei „trei uriaşi puternici şi tari pe care se reazămă toată puterea” potrivnicului. De aceea, ne îndrumă Sfântul, trebuie să ne însuşim metodele de tămăduire a acestora, care sunt „cele contrare lor”: uitarea se vindecă „prin amintirea cea bună, care e pricina tuturor bunătăţilor”, neştiinţa „prin cunoştinţa luminată, prin care sufletul, priveghind, alungă de la sine întunericul”, iar trândăvia „prin râvna cea bună”. Mitropolit Hierotheos Vlachos Extras din ”Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți”, trad. de Irina Luminița Niculesc

Pr. Lucian Farcașiu: „Vindecarea slăbănogului din Capernaum și Sf. Grigorie Palama” (20.03.2022)

Adevaratul monah, insa, trebuie sa fie ocupat ziua si noaptea de contemplarea lui Dumnezeu; si cand mananca, si cand doarme, si cand lucreaza, si cand merge. Deoarece Dumnezeu este cel mai aproape de noi toti si putem sa vorbim continuu cu El. In fata privirii tale este Dumnezeu. In mintea ta este Dumnezeu. In cuvantul tau, in respiratia ta, in mancarea ta; oriunde privesti este Dumnezeu. In Acesta vietuim, in El ne miscam. Acesta ne tine in bratele Sale parintesti. Deci, striga continuu: "Dumnezeule, Iti place ceea ce fac acum ? Dumnezeule, este voia Ta aceasta ?" si continuu, ziua si noaptea, sa vorbesti lui Dumnezeu, cu toata simplitatea, ca un fiu fata de Tatal sau. Atunci vei simti si dragostea Tatalui si grija dumnezeiasca. Si iubesti, din moment ce esti iubit. Si te temi ca sa nu gresesti fata de voia Lui dumnezeiasca. Si tremuri ca nu cumva sa superi pe bunul tau Parinte, care te iubeste atat de mult si fara nici un interes propriu. El a murit pentru tine pe Cru

Prin care, vei zice? De vei vedea sărac, miluieşte-l; de vei avea vrăşmaş, împacă-te cu el; de vei vedea pe prietenul tău sporind, nu-l zavistui; de vei vedea femeie frumoasă, trece-o cu vederea. Şi nu numai gura să postească, ci şi ochiul, şi auzul şi picioarele, şi mâinile şi toate mădularele trupului nostru. Să postească mâinile curăţindu-se de răpire şi de lăcomie. Să postească picioarele, depărtându-se din căile ce duc la priveliştile fărădelegii. Să postească ochii, învăţându-se să nu caute niciodată la feţe frumoase, nici să iscodească cele străine. Că hrană a ochilor este privirea. Dacă privirea va fi păcătoasă, vatămă postul şi răstoarnă toată mântuirea sufletului, iar de va fi după lege, împodobeşte postul. Foarte necuviincios este, ca prin post, să ne oprim de bucate şi chiar de cele îngăduite, iar cu ochii să ne înfruptăm şi de cele oprite. Nu mănânci carne? Să nu mănânci, dar nici cu ochii să nu pofteşti. Să postească şi auzul. Iar po

Biserica Ortodoxă a Studenților din Arad „Sf. Maxim Mărturisitorul și Sf. M. Mc. Mina” în Duminica Ortodoxiei. Cuvânt al Pr. Ștefan Negreanu după Sf. Liturghie (13.03.2022)

Evagrie Ponticul vorbește amănunțit despre patima akediei, semn că o cunoscuse îndeaproape: Demonul plictiselii (akedia) care se numește și demonul amiezii (Ps 90,6) e cel mai apăsător dintre toți demonii; îl atacă pe monah pe la ceasul al patrulea și dă ocol sufletului până la ceasul al optulea. Mai întâi face ca soarele să se vadă greu de urnit pe cer sau chiar nemișcat, ca și cum ziua ar fi de cincizeci de ceasuri. Apoi îl silește să privească necontenit la ferestre și să sară afară din chilie să vadă cât mai e până la ceasul al nouălea și să privească în jur, încoace și încolo, dacă nu e cumva pe aproape vreunul din frați. Îi mai insuflă şi ură faţă de locul său şi de însăşi viaţa sa şi faţă de lucrul mâinilor, şi gândul că iubirea a pierit la fraţi şi nu mai e cine să-l mângâie. Iar dacă în acele zile ar fi cineva care l-a întristat pe monah, demonul acesta adaugă la sporirea urii lui şi acest lucru; îl duce şi la dorinţa altor locuri în care să poată găsi mai uşor cele treb

  Dumnezeu doreşte mântuirea noastră şi o lucrează într-un mod neînţeles de noi. Lasă-te în voia lui Dumnezeu şi vei afla pace sufletului tău îndurerat. Ca să îndurăm mai uşor suferinţele, trebuie să avem credinţă tare şi dragoste fierbinte către Domnul, să nu ne legăm de nimic pământesc şi să ne lăsăm cu totul în voia lui Dumnezeu. Ca necazul să nu ne copleşească în mod chinuitor, trebuie să ne lepădăm de voia noastră şi să ne smerim înaintea lui Dumnezeu în toate privinţele. Dumnezeu doreşte mântuirea noastră şi o lucrează într-un mod neînţeles de noi. Lasă-te în voia lui Dumnezeu şi vei afla pace sufletului tău îndurerat. Când necazurile năpădesc sufletele noastre şi inima noastră şovăie şi gândurile noastre se tulbură, singura scăpare este Domnul. Fiecare faptă bună şi credinţa noastră trebuie să fie neapărat încercate. Iar încercarea se săvârşeşte prin necazuri. Sfântul Nicon de la Optina sursa: doxologia.ro

Pr. Lucian Farcașiu: „Izgonirea lui Adam din Rai” (6.03.2022)   

La îndemnul preotului: „Să stăm bine, să stăm cu frică...”, credincioșii răspund: „Mila păcii, jertfa laudei”. Oare ce înseamnă acest răspuns? Pentru ce îl rostim în pragul săvârșirii Sfintei Jertfe? Jertfa Mântuitorului de pe Crucea Golgotei a fost o revărsare a milei cerești față de noi, un izvor nesecat și un act de preamărire a lui Dumnezeu. Foto: Oana Nechifor Dacă prin Sfânta Liturghie se continuă mereu Jertfa de pe Cruce, nu este oare drept ca și noi să aducem la acest altar al jertfei ceea ce avem mai bun în sufletul nostru: mila care este semnul iubirii; pacea care este semnul iertării și al curățirii inimii noastre de tot ceea ce este străin, și preamărirea lui Dumnezeu, care este semnul celei mai desăvârșite jertfe spirituale. Odinioară magii au adus Pruncului Iisus daruri, aur, smirnă și tămâie, iar noi aducem astăzi darurile inimilor noastre, acele daruri pe care Însuși Iisus ni le-a câștigat prin jertfa Sa. Însă noi nu putem face nimic fără ajutorul lui D

Să fiţi veseli! Dragă, eu ştiu ce vă spun, cu toată siguranţa: oricare ar fi motivul unei întristări sau al unei mâhniri, este numai de la draci! N-avem motive. Dacă îţi creează starea aceasta de agitaţie, de tristeţe, îşi face cuib satana şi-şi cloceşte ouăle; nu mai poţi iubi, nu mai poţi vedea cu perspicacitate niţel în viitor, cu raţiunea care ţi-a dat-o Dumnezeu, nu mai poţi, pentru că tu eşti trist. Adică nu eşti în stare de nimic – o stare drăcească foarte greu de suportat. Când sunteţi trişti, gândiţi-vă la lucrul ăsta: „Stai, că este ceva drac aici’.” Şi nu acceptaţi.Bagă-ţi mintea acolo şi zi: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!” Deci, dacă ai o stare de veselie, de descongestionare, de dispoziţie, inima se desface şi ea. Ce înseamna asta: „Eu sunt amărât”? Cum eşti amărât, când Hristos a înviat, când suntem înţelegători în ceea ce priveşte crucea pe care trebuie să o ducem şi noi. Un om care crede în Hristos e