„Dumnezeule, Iti place ceea ce fac acum?”

Adevaratul monah, insa, trebuie sa fie ocupat ziua si noaptea de contemplarea lui Dumnezeu; si cand mananca, si cand doarme, si cand lucreaza, si cand merge. Deoarece Dumnezeu este cel mai aproape de noi toti si putem sa vorbim continuu cu El. In fata privirii tale este Dumnezeu. In mintea ta este Dumnezeu. In cuvantul tau, in respiratia ta, in mancarea ta; oriunde privesti este Dumnezeu. In Acesta vietuim, in El ne miscam. Acesta ne tine in bratele Sale parintesti.

Deci, striga continuu: "Dumnezeule, Iti place ceea ce fac acum ? Dumnezeule, este voia Ta aceasta ?" si continuu, ziua si noaptea, sa vorbesti lui Dumnezeu, cu toata simplitatea, ca un fiu fata de Tatal sau. Atunci vei simti si dragostea Tatalui si grija dumnezeiasca. Si iubesti, din moment ce esti iubit. Si te temi ca sa nu gresesti fata de voia Lui dumnezeiasca. Si tremuri ca nu cumva sa superi pe bunul tau Parinte, care te iubeste atat de mult si fara nici un interes propriu. El a murit pentru tine pe Cruce. Biserica, lumea nu vor fi indreptate de tine. Tu poti insa sa te indrepti pe tine insuti, sa te desavarsesti, sa te luminezi, pentru a lumina si pe altii. Lumea va fi schimbata numai de razboiul care va veni fara intarziere. Nefericirea va aduce pe multi la simtire; iar cei ce raman neschimbati vor fi fara de raspuns.

Aminteste-ti, fiul meu, ca ai fost facut din lut, dar esti si suflare a lui Dumnezeu. Sa nu dispretuiesti valoarea ta si sa nu te alipesti de cele materiale. Esti suflarea lui Dumnezeu; sileste-te sa devii vrednic de acest dar mare al lui Dumnezeu. Bucura-te si te veseleste intru Domnul.

Gheron Iosif: Marturii din viata monahala