ORIZONT ORTODOX

Invitat: Pr. Lect. Dr. Alexandru Corneliu Arion , Facultatea de Teologie Ortodoxă și Științele Educației din Târgoviște

Secvențe TRINITAS. Siluan, minunea sfinților din insula Lesvos (22 06 2020)

TRINITAS TV: Invitat: Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Mihoc , Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu

Pictura din partea superioară a altarului Catedralei Naționale a fost finalizată

Unul din cele mai cunoscute şi interesante proiecte este Podignimo Stupove („Să ridicăm turnuri de biserici”), dedicat refacerii Mănăstirii Djurdjevi Stupovi, biserică de secol 12 (patrimoniu UNESCO), distrusă de turci şi abandonată în 1689. Mănăstirea are un amplasament extraordinar şi refacerea ei este un simbol al renaşterii spiritualităţii. Aşa că în proiect s-au implicat diverse celebrităţi – muzicieni, artişti, sportivi etc. Iată câteva exemple de piese născute în cadrul acestui proiect, multe dintre ele pe versuri de Sf. Nicolae Velimirovici: Articol complet aici...

Chirurg, profesor de geniu, dar, mai ales, om – Sfântul Luca al Crimeei Împreună lucrător cu Hristos, chirurg al bolilor trupului și tămăduitor al bolilor sufletului, profesor universitar și păstor al creștinilor, Valentin Voino-Iaseneţki, cunoscut nouă ca Sfântul Arhiepiscop Luca al Crimeei (1877-1961), a dorit Împărăția Cerurilor înaintea oricărui alt lucru. Tânărul Valentin era pasionat de pictură și literatură dar, dorind să se pună cu totul în slujba aproapelui, decide să urmeze calea medicinii. La terminarea studiilor, colegii şi profesorii îi prevedeau un viitor strălucit ca savant de vocaţie, însă dragostea de semeni s-a dovedit mai puternică. („Am fost necăjit de faptul că nu mă înţeleg deloc, fiindcă eu studiasem medicina cu singurul scop de a fi toată viaţa medic de ţară, pentru a da ajutor oamenilor sărmani” – notează Sfântul Luca al Crimeei în cartea sa autobiografică – Am iubit pătimirea). Deși nu reușește să ajungă medic la țară, din cauza izbucnirii război

Pr. Lucian Farcașiu – Despre Duhul Sfânt în cuvântul la praznicul Sfintei Treimi (8.06.2020)

Împotriva luptei şi a nevoinţei lăuntrice se pun întotdeauna piedici şi greutăţi din afară. Voi nu sunteţi din lume - spune și Domnul - Eu v-am ales, v-am desprins din ea; din acest motiv lumea vă urăşte . În lume veţi suferi . Şi, cu siguranţă, multe sunt suferinţele drepţilor . Oricine ar fi, puternic sau neputincios, dacă va începe să împlinească voia lui Dumnezeu, din inimă curată, fară a căuta să placă oamenilor, ci ţintind numai spre slava lui Dumnezeu, imediat vor apărea duşmăniri, nevoi şi necazuri. De aceea, toţi sfinţii - şi cu deosebire Isaac Sirul - consideră suferinţele ca semne deosebite ale virtuţii şi ale tuturor faptelor sufleteşti cu adevărat bune. Astfel încât, dacă faci un bine adevărat, te aşteaptă cu siguranţă suferinţa. Sfântul Teofan Zăvorâtul , Viaţa lăuntrică sursa: doxologia.ro

Este viata pe Pamant rezultatul unui cumul de factori (precum timpul, selectia naturala si sansa) care au favorizat independent aparitia acesteia? Ori, diversitatea si originea organismelor vii pot fi explicate printr-o cauza inteligenta? Unlocking the Mystery of Life exploreaza aceste intrebari si prezinta dovezi ce sustin o idee care ar putea revolutiona gandirea stiintifica - teoria designului inteligent.

Când harul dumnezeiesc lucrează asupra omului, în inima lui, atunci harul lui pătrunde acolo cu conştiinţa sa, iar după el şi toate puterile sufletului şi ale trupului. De aici legea pentru petrecerea cea dinlăuntru; ţine conştiinţa ta în inimă şi prin încordare adună acolo toate puterile sufletului şi ale trupului: Petrecerea înlăuntru este propriu-zis închiderea conştiinţei în inimă, iar adunarea încordată acolo a tuturor puterilor sufleteşti şi trupeşti este mijlocul cel esenţial sau lucrarea, nevoinţa. Totuşi, ele se nasc reciproc una pe alta, aşa că una nu poate fi fără de alta. Cine e închis în inimă, acela e adunat, iar cine e adunat, acela e în inimă. Lângă conştiinţa din inimă, trebuie adunate toate puterile, şi mintea, şi voinţa şi simţirea. Adunarea minţii în inimă e luarea aminte, adunarea voinţii este veghea, trezvia, trei lucrări lăuntrice, prin care se înfăptuieşte adunarea de sine şi lucrează petrecerea cea dinlăuntru. Cine le are pe acestea şi încă pe toate, ace