Akedia – „cel mai apăsător dintre toți demonii”
Mai întâi face ca soarele să se vadă greu de urnit pe cer sau chiar nemișcat, ca și cum ziua ar fi de cincizeci de ceasuri. Apoi îl silește să privească necontenit la ferestre și să sară afară din chilie să vadă cât mai e până la ceasul al nouălea și să privească în jur, încoace și încolo, dacă nu e cumva pe aproape vreunul din frați.
Îi mai insuflă şi ură faţă de locul său şi de însăşi viaţa sa şi faţă de lucrul mâinilor, şi gândul că iubirea a pierit la fraţi şi nu mai e cine să-l mângâie. Iar dacă în acele zile ar fi cineva care l-a întristat pe monah, demonul acesta adaugă la sporirea urii lui şi acest lucru; îl duce şi la dorinţa altor locuri în care să poată găsi mai uşor cele trebuincioase şi în care să poată practica un meşteşug mai uşor şi prosper, adăugând că faptul de a bine-plăcea Domnului nu ţine de loc, fiindcă s-a zis doar că Divinul trebuie să primească închinare pretutindeni.
De acestea leagă şi amintirea celor apropiaţi lui şi a vieţii de altădată, îi zugrăveşte o viaţă îndelungată, punându-i înaintea ochilor ponoasele ascezei, şi pune în mişcare toată artileria ca, părăsindu-şi chilia, monahul să fugă din arenă.
Acestui demon nu-i urmează de îndată un alt demon, ci după luptă urmează pentru suflet o stare paşnică şi o bucurie de nespus.
[Avva Evagrie Ponticul – Monahul sau Făptuitorul (Praktikos)- o sută de capitole despre viața duhovnicească, Editura Deisis, 2016, pp. 94-95]
sursa: anacronic.ro
