„Să te mântuieşti! Să te mântuieşti! Să te mântuieşti!”

A zis un Bătrân: „Mântuitorul a avut drept început al învăţăturii Sale necazul şi strâmtorarea. Cel care fuge de început, fuge de cunoaşterea lui Dumnezeu. Precum literele sunt pentru copii începutul învăţăturii întru cunoaşterea ştiinţei, la fel şi monahul: dacă are ascultare în osteneli şi neca­zuri, ajunge împreună-moştenitor cu Dumnezeu şi fiu al lui Dumnezeu.

Avva Pimen auzise de Avva Nisthero, care era tânăr şi stătea în chino­vie. A dorit atunci să-l vadă şi l-a rugat pe stareţul aceluia să-l trimită până la el. Venind acela împreună cu economul mănăstirii, Bătrânul l-a întrebat: „Avva Nisthero, de unde ai dobândit virtutea aceasta, că ori de câte ori se petrece tulburare în chinovie, nu vorbeşti, nici nu te amesteci?” Şi după ce a fost silit mult de Bătrân, fratele a spus: „Iartă-mă, Avva. La început, când am intrat în obşte, mi-am zis gândului meu: «Tu şi cu măgarul sunteţi una. Deci precum măgarul e bătut şi nu vorbeşte, e ocărât şi nu răspunde nimic, tot aşa şi tu. După cum zice şi psalmistul: M-am făcut ca un dobitoc înaintea ta şi eu de-a pururi voi fi cu tine»”.

Avva Pimen a zis: „Omul care locuieşte cu aproapele trebuie să fie ca un stâlp de piatră: ocărât, să nu se mânie; slăvit, să nu se fălească”.

Ziceau despre Ioan cel mic, Thebeul, ucenicul lui Avva Ammoi, că, atunci când era bolnav Bătrânul, i-a slujit doisprezece ani, stând cu el, aşezat pe rogojină. Bătrânul era urâcios şi, măcar că fratele s-a ostenit mult cu el, ni­ciodată nu i-a spus „Să te mântuieşti”. Dar când a ajuns în pragul morţii, iar Bătrânii erau aşezaţi de jur împrejur, Avva l-a strâns de mână şi i-a zis: „Să te mântuieşti! Să te mântuieşti! Să te mântuieşti!” Şi l-a încredinţat Bătrânilor, spunând: „Acesta este înger al lui Dumnezeu şi nu om”.

Din cartea EVERGHETINOS – Ediție Bilingva 2010, Sfânta Mare Mănăstire Vatoped

Sursa: marturieathonita.ro