Să trăim în inimă
„Credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute“ (Evrei 11,1); „Iar dreptul din credinţă va fi viu“ (Romani 1,17)
Să
ne strămutăm în inimă, să fim cu totul în Dragoste, adică împreună cu
Hristos în inima noastră. Cum să facem? Așa cum ne învață întreaga
Scriptură și cum întărește Sf. Ap. Pavel: prin credință.
Prin credință putem fi și noi acolo unde L-am chemat în rugăciune pe
Domnul, deschizându-I astfel ușa inimii pentru a putea ajunge să cinăm
împreună. Ne va ajuta și Harul primit prin Sfânta Împărtășanie, Care
ne-a intrat în circulația sanguină și a ajuns și fizic în inimă.
Să
ajungem să spunem: mă aflu în două stări, sunt un om trupesc și mă
găsesc într-un anume loc din punct de vedere fizic, iar metafizic sunt
în inimă împreună cu Hristos. Cu Hristos Cel ce mă umple de dragoste, de
bucurie, de liniște și pe Care nu vreau să-L mai pierd niciodată. El
mi-a adus Harul rugăciunii neîncetate care se rostește atât de dulce
acolo în inimă unde m-am strămutat duhovnicește.
Începe
o trăire cu Domnul întru Domnul. Rugăciunea e cu noi în inimă, iar de
exterior se ocupă rațiunea. Devenim oameni lăuntrici și vom ajunge cu
Iubirea lui Hristos oriunde vrea Iubirea, dar morți față de tentațiile
lumii acesteia. Începem să folosim tot mai mult mintea-nous,
să-i iubim pe toți, să ne bucurăm de Harul primit, să devenim oameni noi
în Hristos. Fii, Doamne, milostiv nouă și întărește-ne credința!
