ORIZONT ORTODOX

Omul zilelor noastre este un om din ce în ce mai informat. La prima vedere e un lucru bun. Fiind la curent cu ultimele noutăți, poate întreține fără dificultate o convorbire telefonică sau față catre față, cu ceilalți. Cei mai mulți aflăm și deținem cam aceleași informații, și, prin urmare, putem discuta “în cunoștință de cauză” subiectele zilei, aproape cu oricine. Unii dintre noi nu prea mai avem nevoie de sfătuitori, noi “știind totul”. Ba mai mult, începem sa-i contrazicem pe ceilalți, indiferent de tema în discuție și de pregătirea sau de specializarea lor. Ne-au convins deja cei de la televiziuni care își dau cu părerea despre orice subiect, considerând că au “expertiză”. Pai, noi de ce să nu avem “expertiză”? Și uite așa ne trezim emițând “judecăți de valoare”. Noi suntem cei care știm cel mai bine orice subiect pus în discuție. Analizând acest comportament, se ajunge la concluzia că informarea în exces, alimentează părerea de sine, iar ca manifestare lăuntrică,...

Audiobook: “Viaţa lui Arsenie Boca – Fapte inedite “ de Preot Petru Vamvulescu – 2014

“Oare nu ardea în noi inima noastră când ne vorbea pe Cale – la Sâmbăta, Prislop, Drăgănescu sau Sinaia – şi ne tâlcuia Scripturile?"(cf. Luca 24,32) Patericul ne relatează despre un frate care, mergând odată la chilia avvei Arsenie cel Mare din Schit şi trecând pe lângă fereastră, aruncându-şi privirea spre înlăuntru, i-a fost dat să-l vadă, din rânduială şi iconomie dumnezeiască, pe bătrânul călugăr în rugăciune învăluit peste tot “ca de un foc” – de focul luminii harului Duhului Sfânt – căci, spune Patericul “era vrednic acel frate de a vedea astfel de lucruri minunate”. Pentru cei ce l-au cunoscut şi recunoscut, pentru cei ce l-au ascultat şi urmat pe Părintele Arsenie Boca (29 sept. 1910 – 28 nov. 1989 ) ziua de 28 noiembrie – deja înscrisă cu “cruce roşie” în calendarul vieţii noastre – ne este în anul bisericesc ca o “fereastră” prin care cu dragoste şi dor ne aruncăm privirea minţii – ca şi ucenicul din Pateric – înspre personalitatea harismatică “ca o pară de foc...

"Intr-o zi, un intelept puse urmatoarea intrebare discipolilor sai: - De ce tipa oamenii cand sunt suparati? - Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei. - Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? - intreba din nou inteleptul. - Pai, tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol. Maestrul intreba din nou: -Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa? Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri: - Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari. Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor, suav. De ce? ...

Cu un om smerit nu poti sa concurezi niciodata, pentru ca el atunci cand pierde, de fapt castiga. Smeritul, chiar si atunci cand face lucruri minunate, nu starneste invidie - fiindca nu-si aroga nici un merit. Mereu spune ca nu el, ci Dumnezeu a facut. Omul smerit are cu adevarat aceasta constiinta (adica stiinta impreuna cu Dumnezeu), cum ca Dumnezeu este Cel care face, si nu el. De aceea Dumnezeu alege sa lucreze minunile prin cei smeriti - pentru ca facandu-le, ei nu se mandresc - dupa cum ne spune Pr. Rafail Noica. Petru J.  

Pomenirea celor adormiti, cea din prima sambata a lunii noembrie, este cunoscuta si sub denumirea de Mosii de toamna. Tinand seama ca nu stim unde se afla cei morti, ne rugam atat pentru cei din iad, cat si pentru cei din rai. De ce facem pomenire mortilor? Biserica ii numeste pe cei trecuti in viata de dincolo "adormiti”, termen care are intelesul de stare din care te poti trezi. Ea nu vorbeste de trecere intr-o stare de nefiinta, ci de trecere dintr-un mod de existenta in alt mod de existenta. Hristos ii va darui cuvantului "adormit", intelesul care il asociaza cu invierea. Cand Mantuitorul ajunge in casa lui Iair, a carui fiica, de numai 12 ani, de abia murise, spune: "Nu plangeti; n-a murit, ci doarme” (Luca: 8,52). Potrivit Sfintei Scripturi, dupa moarte urmeaza Judecata particulara , in urma careia omul ajunge sa se impartaseasca fie de fericire, fie de suferinta, stari date de modul vietuirii pe pamant (unit cu Dumnezeu sau despartit de El). Aceste star...