ORIZONT ORTODOX

Pr. Ștefan Negreanu: „Duminica Izgonirii lui Adam din Rai” (22.02.2026)

Dacă nu m-am curățit, dacă încă sunt păcătos, nu am dreptul să mă rog? Desigur, îl am. Din adâncurile păcatului meu, din hăul desfrânării mele, din noianul fărădelegii mele pot să-mi înalț mintea către Dumnezeu, dar, pentru ca mintea să ajungă neclintită, trebuie să premeargă curățirea. Rugăciunea mea concentrează și coboară harul lui Dumnezeu, care mă curăță. Una o aduce pe cealaltă. Dar, ca să se petreacă acest lucru, trebuie să fiu smerit.   Când am o cugetare trufașă, rugăciunea o să-mi cadă în cap, Dumnezeu nu mă va auzi „Dumnezeu celor smeriți le dă har” (Iac. 4, 6), iar de cei cu o gândire trufașă Se scârbește. Dar, ca să te rogi, vei aștepta clipa în care vei ajunge smerit? Cum vei ajunge smerit? Descopăr dintr-odată că sunt egoist, că sunt satană. Ce-o să fac?  Îmi voi spune: „Așteaptă să ajungi smerit și după aceea să te rogi, de vreme ce «Dumnezeu celor smeriți le dă har»”? Sigur că nu, ci mă voi ruga, ca să cer harul lui Dumnezeu. Aceasta este deja o așezare...

În iarna anului 1976, a nins mult și Părintele Paisie a rămas blocat în chilie, fiind și bolnav la pat. Nu putea aprinde focul, pentru că chibriturile se umeziseră. Ca să bea puțină apă, aduna de la fereastră zăpadă în cutia de conservă. Vreme de două zile a rămas în frig și fără mâncare. În a treia zi, și-a spus: „Se pare că am să mor”. Și, așa cum stătea întins pe pat, a luat schima Părintelui Tihon, care era agățată pe perete, lângă pat. Și-a pus-o peste el și a început să spună Rugăciunea lui Iisus, așteptând cu bucurie moartea. Deodată însă a simțit o putere dumnezeiască scoțându-l, într-un chip neobișnuit, afară din chilie. Toate în jurul său erau luminate și în această dulce lumină vedea toată zidirea, copacii, animalele și păsările, marea cu peștii, cerul cu stelele slăvind pe Ziditorul lor Dumnezeu. În același timp, a auzit un glas care i-a spus: „Toate acestea au fost făcute pentru tine, omule”. Când a revenit la starea sa firească, a observat că primise multă ...

Pr. Lucian Farcașiu: „Înfricoșătoarea Judecată” (15.02.2026)

Pe timpuri, în Europa și în Rusia, pe vremea epidemiilor (ciuma, holera etc.), în mod constant băteau clopotele; acest lucru nu era o superstiție, ci un mijloc dovedit de dezinfectare. Astăzi, oamenii de știință au confirmat experimental că dangătul de clopot distruge virusurile gripale, hepatice, tifoide, al scarlatinei și altor agenți patogeni ai infecțiilor, are un efect dăunător asupra celulelor canceroase, contribuie la revigorarea organismului chiar și în condiții de alimentație insuficientă. Oamenii de știință suedezi au fost primii care au făcut această descoperire la începutul anilor `70 ai secolului trecut. În anii `80, studii serioase ale efectului dangătului de clopot au fost efectuate de un grup de oameni de știință ruși conduși de Fatei Șipunov. S-a constatat că spectrul radiațiilor sonore ale clopotului este extrem de larg și se extinde mult dincolo de diapazonul sonor simțit de urechea umană (adică peste 20 de mii de Hz). Cu alte cuvinte, potrivit oamen...

Pr. Ștefan Negreanu: „Întoarcerea Fiului Risipitor” (8.02.2026)

Dacă te loveşte o nenorocire, nu te lăsa abătut, ci adu-ţi aminte că Domnul se uită la tine cu milă şi nu primi gândul: „Oare se va mai uita Domnul la mine când eu îl întristez?", pentru că Domnul este prin fire milă, ci întoarce-te cu credinţă la Dumnezeu şi spune ca şi fiul cel risipitor din Evanghelie: „Nu sunt vrednic să mă numesc fiul tău" [Lc 15, 21], şi vei vedea atunci cât eşti de drag Tatălui şi în sufletul tău va fi atunci o negrăită bucurie. Oamenii nu învaţă smerenia şi pentru mândria lor nu pot primi harul Duhului Sfânt şi de aceea lumea întreagă suferă. Dar dacă oamenii ar cunoaşte pe Domnul şi ar şti cât de milostiv, smerit şi blând este, într-un singur ceas s-ar schimba faţa întregii lumi şi în toţi şi în toate ar fi o mare bucurie şi iubire. Domnul Cel Milostiv ne-a dat pocăinţa şi prin pocăinţă totul se repară. Prin pocăinţă câştigăm iertarea păcatelor; pentru pocăinţă vine harul Duhului Sfânt, şi astfel cunoaştem pe Domnul. Dacă cineva a pierdut ...

PS Macarie: „Întâmpinarea Domnului” (2.02.2026)

Intampinarea Domnului este praznuita la 40 de zile de la nasterea lui Hristos, pe 2 februarie. Mantuitorul este dus la Templu din Ierusalim, de Fecioara Maria si dreptul Iosif, pentru implinirea Legii, care prevedea ca orice intai nascut de parte barbateasca sa fie inchinat lui Dumnezeu in a 40 a zi de la nastere, in amintirea pruncilor israeliti salvati de la moarte, prin sangele mielului pascal (Iesirea 11 si 13). In acest moment se facea si curatirea mamei, prin aducere de jertfa a unui miel ca ardere-de-tot si a unui porumbel ca jertfa pentru pacat, in cazul familiilor bogate sau a doi porumbei - unul pentru ardere-de-tot si altul jertfa pentru pacat, in cazul celor saraci. Amintim ca timp de 40 de zile dupa nastere, femeia era considerata a fi necurata. Numai dupa sase saptamani de la nastere, ea putea intra in templu cu noul nascut. Desi Fecioara Maria se invrednicise sa-L nasca pe Fiul lui Dumnezeu intrupat, ea nu avea nevoie de purificarea rituala. Dar din smerenie, se s...

Pr. Lucian Farcașiu: „Pilda Vameșului și Fariseului” (1.02.2026)

În toate chinoviile din Egipt şi din întreg Răsăritul sunt păzite urmă­toarele rânduieli canonice. Cel ce vine în obşte şi vrea să se facă monah nu-i primit în mănăstire până ce nu dă mai întâi dovadă şi mărturie, prin cât mai multă stăruinţă, a dorului său de Dumnezeu, a smereniei şi a îndelungii sale răbdări.  După ce e încercat întru acestea, e bine primit de fraţi şi e învăţat să nu păstreze nimic din avutul său. In aşa măsură se dezgoleşte fiecare de avuţia sa de odinioară, încât nu i se mai îngăduie să poarte nici măcar haina cu care a venit [din lume]; ci după ce mai întâi se strâng toţi fraţii, e adus în mijlocul lor, îşi dezbracă hainele şi e îmbrăcat de Avva, cu mâinile lui, cu veşmintele mănăstireşti.  Şi se face aşa spre pildă, ca să ştie că s-a dezgolit de toate lucrurile lumeşti, de semeţie şi de trufie, că s-a înveşmântat cu sărăcia lui Hristos şi că se alătură fără vreo ruşine trupului obştii, făcându-se deopo­trivă cu toţi fraţii. sursa: marturiea...