„Succesul personal”

Ma intorceam de la Biserica unde am participat la Pomenirea mortilor - Mosii de toamna - fiind prima sambata din noiembrie. Gandul imi era la minunata predica spusa de parintele slujitor. Deodata un planset strident de copilas, dar si rasete si galagie de adulti, mi-au atras atentia. Din fata veneau doi barbati care-si impingeau, fiecare, caruciorul cu copilasul in el. In spatele domnilor veneau doamnele, fiecare cu tigara in gura.

Copilasul care plangea la disperare, era deja vinetiu la fata, iar... taticul celui cumintel radea in hohote, de asemenea doamna din spatele lui. Ceilalti doi parinti pareau usor jenati - pentru "odrasla lor cea rea", dar fara a incerca sa afle motivul plansului.

Atunci mi-a venit un gand: "Copilul meu cel reusit = Succesul meu personal".

Am vazut parinti (printre care ma numar) care se mandreau pana peste poate cu succesele copiilor lor, considerandu-le succese personale, dar pentru nereusite, pentru relele facute, erau intotdeauna de vina copiii. Amarnic vor plange acesti parinti cand vor pasi pe calea pocaintei si vor constientiza adevarul.

Toate astea, pentru ca a fost scos Dumnezeu din ecuatie, pentru ca atunci cand ni se nasc fii sau fiice, nu-i luam in brate ridicandu-i spre cer si spunand "Tie ti-l daruiesc Doamne!", dupa cum ne invata Cuv. Parintele nostru Arsenie Boca.

Miluieste-ne Dumnezeule, miluieste-ne!

Petru J.


Comentarii

  1. Dora26 mai

    Din pacate, majoritatea dintre noi nu constientizam ca venirea unui copil pe lume este o minune, un dar de la bunul Dumnezeu pentru ca atunci, cand il primim sa zicem „Tie ti-l daruiesc Doamne!”.
    Poate ca fiecare asteptam de la copilul nostru mai mult decat am realizat noi si, daca nu va fi asa, gandim ca de vina este doar copilul ca nu si-a dat toata silinta.
    Acum, cand non valoarea a devenit valoare cand totul este comert, pericolul de a ne ,,pierde” copiii si pe noi insine, totodata, este f. mare. Daca il scoatem pe Dumnenzeu din viata noastra si a copiilor nostri totul va fi, mai devreme sau mai tarziu, un esec.
    Daca le vorbim copilasilor de mici de Dumnezeu si ii vom lasa sa mearga la El asa cum ne indeamna insusi Dumnezeu, avem nadejdea ca, chiar daca vor ,,aluneca” in viata, ,,scanteia” aprinsa in ei de cand erau copilasi, ii va ajuta sa se ridice si sa se intoarca ,,acasa” la Tatal.
    Sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute sa ne crestem copiii spre slava si cinstea Lui in vecii vecilor, Amin!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

CELE MAI CITITE

Dor de veșnicie, dor de Cer

Mănăstirea Bănceni - Ucraina: PS Mihail Jar învie oameni, crește orfani, îngrijește bolnavi... iubește oamenii

Stareţul Sofronie de la Essex (1896 - 1993)