Despre timpul prezent si despre mintea inimii

Despre timpul prezent

Poate unii vor fi surprinsi, dar din punct de vedere fizic, timpul prezent nu exista. El poate fi reprezentat pe o axa a timpului printr-un punct (punctul neavand dimensiune), fiind doar o delimitare intre trecut si viitor. Clipa prezenta devine clipa trecuta in clipa urmatoare. Daca presupunem ca acea clipa are o durata de o milisecunda, atunci prezentul presupus (deci subiectiv) a fost de o milisecunda (fiindca a si trecut). Dar putem sa consideram clipa de o nano sau de o picosecunda... pana la zero.

Concluzie: Prezentul fizic nu exista ca timp, el este doar o limita intre trecut si viitor.

Si totusi Mircea Eliade scria: "Cum se face ca Timpul nu trece pentru sfinti, cum se face ca un sfant nu simte lucrul asta pe care-l simtim noi: ca trece Timpul. Un sfant nu traieste, ca noi, in Timp: traieste numai in prezent, nu are trecut; pentru el, Timpul nu curge ci intr-un anumit fel, neinteles, sta pe loc. Si eu tocmai asta intrebam: cum izbuteste el, sfantul, un asemenea miracol, ca sa nu mai simta timpul trecand prin el, macinandu-l, ucigandu-l cu incetul...?"

Aici nu mai este vorba despre timpul fizic, cel masurabil cu ceasornicul, ci despre timpul cel duhovnicesc, despre trairea timpului lui Dumnezeu, trairea in Dumnezeu. Timpul lui Dumnezeu nu are trecut sau viitor, ci este, din punct de vedere rational, doar prezent - adica Vesnicie.

Am spus rational, adica folosindu-ne mintea logiky, cea care ne ajuta sa presupunem cate ceva, sau mai bine zis sa exprimam cate ceva dintr-o alta Lume, care are cu totul alte legi ale existentei.

Savantii incearca sa explice timpul cel fara de sfarsit al lui Dumnezeu, ca fiind unul perpendicular pe timpul nostru si totodata circular, si astfel transcendand in acel Timp, fie din viata aceasta inca traind in trup - precum sfintii - fie la trecerea din viata aceasta, se ajunge in Vesnicie. Circularitatea timpului Vesniciei ofera dinamica unei existente in deplina activitate, si nu a unei stari statice cum multi si-o imagineaza, fiindu-le teama de o "plictiseala vesnica" dupa trecerea din viata aceasta.

S-ar putea sa fie doar o speculatie stiintifica, aducand intrucatva cu Teoria relativitatii, dar este totusi mai mult decat nimic pentru omul modern (postmodern) care nu-si foloseste decat mintea cea rationala (logiky).

 

Despre mintea inimii

Acum sa spunem cate ceva despre mintea inimii = nous (se citeste nus). Precizam ca cele prezentate aici, trebuie privite din punct de vedere duhovnicesc si ca nu vom da definitii cu pretentie de dictionar.

Inima duhovniceasca nu este identica cu inima trupeasca, dar o cuprinde. Inima duhovniceasca este centrul existentei omului, sediul dragostei, si al Imparatiei lui Dumnezeu: “Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru” (Luca 17, 21).

Mintea nous este varful inimii duhovnicesti sau esenta sufletului, este mintea cea duhovniceasca, este mintea rugaciunii celei noetice (a rugaciunii lui Iisus spusa de inima), este mintea cea cugetatoare (la Dumnezeu). Este mintea omului launtric, a omului duhovnicesc.

Cugetul, in acceptiune duhovniceasca, nu este o lucrare a creierului, ci a mintii nous – a mintii inimii. Nestiind ca o avem, nici ca ar trebui s-o folosim si nici cum s-o folosim, este necesara mai intai un fel de „activare” a acestei minti nous, prin multa nevointa, ravna si rabdare, cu ajutorul Harului Domnului nostru Iisus Hristos si sub indrumarea Parintelui duhovnicesc.

Din scrierile Sfintilor Parinti aflam despre necesitatea parcurgerii unor etape, dificile si de durata, pentru ca omul sa poata deveni duhovnicesc (sau chiar mistic), si anume: despatimirea sau curatirea inimii, iluminarea si apoi indumnezeirea prin Har (extazul, contemplarea, rapirea).

Se poate intelege acum de ce sfintii traiesc inca de aici in Imparatia Cerurilor, ei atingand indumnezeirea cea dupa Har, fiind invredniciti, prin smerenie si prin dragoste, a se impartasi de ziua a opta, cea a Vesniciei. Atunci cand se afla in starea de rapire, trairea fiindu-le doar in timpul Prezent.

Nu vreau sa fiu inteles gresit, cum ca as fi gasit eu un raspuns unei intrebari (oarecum retorice) a lui Mircea Eliade, pentru ca oricum el si-l va fi dat. Incerc insa a-mi gasi mie-mi un raspuns si "gandesc cu glas tare".

Petru J.

Bibliografie:
ProArad - Forum Ortodox;
Rugaciunea mintii in inima - IPS Ierotheos Vlachos.

Comentarii

Cele mai vizitate postari

Dor de veșnicie, dor de Cer