Întoarcere din cealaltă viaţă

Mărturia părintelui S.:


„Pe când eram copil de nouă ani, pe data de 29 mai 1962 mă jucam cu alţi copii. Deodată unul dintre ei m‑a lovit foarte tare. Atunci mi‑am pierdut cunoş­tinţa.
Apoi am văzut că sufletul meu ieşise din trup şi se îndrepta către un loc unde era foarte întuneric. Deo­dată a apărut un Înger luminos, care m‑a luat în braţe şi, aşa cum îl ţineam şi eu, a început să zboare în sus cu multă repeziciune.
În drumul nostru vedeam vămile una deasupra celeilalte şi pe demoni stând acolo, dar noi treceam pe lângă ele la distanţă şi cu mare iuţeală.
Ne‑au oprit însă la ultima vamă, fiindcă furasem stiloul unui coleg de‑al meu. Dar Îngerul i‑a spus:
– Îl duc la Domnul.
Şi astfel, am continuat drumul. Am ajuns apoi într‑un loc de deasupra căruia se revărsa multă lumină şi de aceea nu puteam privi decât în jos. Îngerul s‑a oprit puţin mai sus şi a spus:
– Doamne, acesta este încă foarte mic.
Atunci am auzit o voce dulce şi foarte frumoasă răspunzându‑i Îngerului:
– Acesta Mă va sluji.
Îndată Îngerul m‑a luat şi am început să zburăm iarăşi spre pământ cu multă iuţeală. M‑a dus la spital, unde se afla trupul meu pe care îl vedeam. Îngerul m‑a lăsat fără să spună nimic şi a plecat.
Apoi mi‑am revenit şi în scurt timp am uitat cele petrecute. Mi le‑am amintit însă foarte bine în 1995 (după treizeci de ani), când am devenit monah şi hotărâsem să primesc şi preoţia.
Cred că Dumnezeu a îngropat toate acestea în memoria mea ca să pot să‑mi manifest liber voinţa şi alegerea”.

sursa: marturieathonita.ro

Cele mai vizitate postări

Dor de veșnicie, dor de Cer