Diavolul se teme de metanier și de rugăciune

Cuvinte de folos din Patericul Sfântului Munte
Monahul Procopie de la Chilia „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, Schitul Sfânta Ana, avea mare dorință să învețe muzică, ca să-L slavoslovească și el pe Dumnezeu ca și ceilalți monahi. Dar fiindcă era puțin fals, părinții evitau să-l învețe muzică. Monahul Procopie avea de la Dumnezeu harisma de a rosti neîncetat rugăciunea: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”, și în mâna sa cea stângă ținea mereu metanierul, de care nu se despărțea niciodată.

Într-o zi, fiind foarte mâhnit pentru că nu putea afla pe nimeni care să-l învețe muzică și, preocupat fiind peste măsura de aceasta, a încetat să mai rostească rugăciunea. Mergând prin pustie, deodată s-a arătat înaintea lui un bătrân cuvios, necunoscut monahului, care i-a spus:

- Frate Procopie, ce ai de ești atât de mâhnit? Ce te preocupă?

Atunci monahul Procopie i-a răspuns:

- Ce să am, Gheronda, vreau și eu să învăț puțină muzică și nu aflu pe nimeni să mă învețe, deoarece Părinții îmi spun că sunt puțin fals.

Cuviosul Paisie - 1

Bătrânul i-a spus:

- Dar pentru asta te mâhnești, sărmane? Eu te voi învăța muzică și te voi face să devii cel mai bun psalt al Sfântului Munte. Vei cânta ca cea mai frumoasă priveghetoare, dar vreau și eu ceva de la tine.

- Adică ce ceri de la mine?, l-a întrebat monahul Procopie. Vrei să-ți plătesc? Îți voi da cât ceri.

Atunci acel bătrân i-a răspuns:

- Plata pe care mi-o vei da este să arunci din mâinile tale aceea pe care voi o numiți metanier și să încetezi să mai spui acea rugăciune. Iar pentru asta te voi învăța orice vrei tu.

De îndată ce a auzit acestea, monahul Procopie a înțeles că cel care i s-a arătat nu era monah, ci prea vicleanul diavol, care a voit să-l facă să înceteze rugăciunea. Îndată și-a făcut semnul Crucii și a spus: „Mergi înapoia mea, viclene satan! Nu-mi trebuie muzica ta, nici vicleșugurile și nici bunurile tale”. Și îndată diavolul s-a făcut nevăzut.

Din aceasta învățăm cât de mult se teme diavolul de metanier, despre care bine spun Părinții că este arma creștinului împotriva diavolului, și de Rugăciunea lui Iisus, care-l arde pe vicleanul. În timp ce de psalți nu se teme atât de mult și nu-i bagă în seamă, pentru că ușor sunt despărțiți de rugăciune prin cântare și cad în egoism și în mândrie.

Traducere din greacă de Ierom. Ștefan Nuțescu.



CELE MAI CITITE

Dor de veșnicie, dor de Cer

Mănăstirea Bănceni - Ucraina: PS Mihail Jar învie oameni, crește orfani, îngrijește bolnavi... iubește oamenii

Stareţul Sofronie de la Essex (1896 - 1993)