Dacă ai căzut, zice, ridică-te

Dar dacă cineva vrea, pune iarăşi început prin po­căinţă. «Dacă ai căzut, zice, ridică-te; şi dacă iarăşi ai căzut, iarăşi ridică-te», nedeznădăjduind nicidecum de mîntuirea ta, orice s-ar întîmpla. Nu te preda pe tine de bunăvoie vrăjmaşului. Îţi ajunge ţie spre mîntuire, răbdarea aceasta, împreună cu osîndirea de sine. «Eram, zice Apostolul, şi noi odinioară fără minte, umblînd după poftele noastre...» şi celelalte.

Şi tu deci să nu-ţi pierzi nădejdea, uitînd de ajutorul lui Dumne­zeu. Căci El poate face cîte vrea. Ci nădăjduieşte în El, şi va face una din acestea: sau îţi va pregăti îndrepta­rea prin niscai ispite şi alte mijloace, precum El ştie, sau îţi primeşte răbdarea şi smerenia în loc de altă lu­crare, sau îţi va dărui cu iubire de oameni o altă cale pe care nu o ştii pentru a mîntui sufletul tău umilit.

Cuv. Petru Damaschin - Filocalia vol. 5

Cele mai vizitate postari

Dor de veșnicie, dor de Cer